Renegades / Renegații

În timpul războiului din Bosnia, cinci militari americani care fac parte din aceeași echipă sunt penalizaţi pentru succesul parţial al unei misiuni şi devin astfel suspendaţi timp de câteva zile.

În acest răgaz, ei sunt convinşi de o localnică să îndeplinească o misiune pe cont propriu – recuperarea, de pe fundul unui lac, a mai multe tone de aur rămase acolo din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când nemţii au confiscat lingouri franţuzeşti şi le-au transportat în Iugoslavia.

Atunci, partizanii locali au detonat un baraj, ceea ce a dus la moartea naziştilor prin înec și a lăsat aurul pe fundul lacului rezultat.

După 40 de ani de la acele evenimente, cei cinci militari americani – renegaţi de superiorii lor, care ne sunt prezentați ca birocrați care nu înţeleg războiul de la firul ierbii – caută să se revanşeze în numele Occidentului şi decid că trebuie să o ajute pe această localnică. Cu metalul preţios, ea ar putea pune bazele reconstrucţiei ţării ei.

Povestea din film e una fictivă. Realitatea istorică spune că NATO a trimis trupe de menținere a păcii pentru a limita vărsarea de sânge din fosta Iugoslavie. Alianța nord-atlantică a căutat să fie un martor activ, un fel de arbitru al conflictelor interne din Bosnia.

Din această perspectivă, Renegades lucrează cu preconcepţii care pot naşte o dezbatere interesantă.

Realizatorii filmului caută să livreze un atac mascat la adresa triumfalismului din unele filme occidentale. Această poziţie este topită într-o dublă autoironie, ca mod de a construi accente comice și ca mod de a discuta, uneori critic, despre trecut.

Renegades sugerează că ipocrizia occidentală referitoare la războiul din Bosnia constă în faptul că mulți militari trimiși acolo erau carieriști deciși să nu își pună poziţia în joc, ci mai degrabă să treacă peste evenimente cât mai ușor.

Această părere este împărtăşită de unii localnici. Un proiect precum No Man’s Land – pentru care regizorul bosniac Danis Tanovic a obţinut în 2001 Oscarul pentru film străin – judecă aspru felul cum NATO a ales să se plaseze faţă de război.

Dar istoria ne-a arătat că o politică prea intervenționistă de tipul Vietnam (înainte) sau Orientul Mijlociu (după acest eveniment) are șanse mari să nu funcționeze.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în ultimul weekend înainte de Crăciun în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, târg de designeri în Cluj-Napoca, Seri de TraIARNĂ în Timișoara și concert de colinde în Iași. Tu ce faci în weekend?

Prin povestea celor cinci soldaţi americani cu intenţii bune, Renegades individualizează momentul Bosnia ’95. Iar prin apelul făcut la povestea de dragoste dintre unul dintre eroi şi această localnică, filmul pune o cărămidă în plus la individualizarea situaţiei.

Suntem părtaşii traumelor şi aspiraţiilor localnicilor, care, deși îşi văd ţara nimicită de un conflict sângeros, nu vor să o părăsească. Originea lor îi face să creadă într-un nou început.

Iar aici intervine aurul ca simbol. El poate fi dătătorul de speranţă. Atitudinea celor cinci soldaţi, proveniţi dintr-o cultură care promovează solidaritatea este omenoasă. Ei îşi riscă viaţa pentru o idee şi pentru o ţară pe care probabil nu o vor mai vedea niciodată.

Povestea, chiar dacă închipuită, funcţionează astfel ca simbol pentru relaţia vest-est.

Co-producţie franco-germană, Renegades îşi păcăleşte publicul atunci când îl face să creadă că priveşte o producţie americană sau, în orice caz, anglo-saxonă.

Este interesant că distribuţia conţine doar doi actori americani – J. K. Simmons (superiorul) şi Joshua Henry (unul dintre cei cinci soldaţi) –, cu toate că filmul localizează în eveniment o divizie militară a Statelor Unite şi îşi asumă o poziţie aparent americană.

Majoritatea actorilor principali sunt vorbitori de limbă engleză: Sullivan Stapleton, şeful grupului, este australian, Diarmaid Murtagh este irlandez, iar Dimitri Leonidas şi Charlie Bewley, englezi.

Această poziţionare, contrastantă şi pe undeva necinstită, adoptă discursul conform căruia Statele Unite trebuie condamnate pentru că s-au amestecat militar pe glob în diferite ocazii.

Dar, dacă privim lucrurile mai atent, putem observa un tipar: SUA s-au implicat doar atunci când democraţia părea că ar avea nevoie de ajutor. Intenţiile au fost, în majoritatea situaţiilor, destul de cinstite.

Aşa că teza filmului pare neîndreptăţită.

În 2008, Mitch Anderson şi Jason J. Tomaric semnau documentarul The World Without Us, în care îşi imaginau felul cum ar fi decurs istoria contemporană dacă Statele Unite nu s-ar fi amestecat în problemele Europei, Orientului Mijlociu sau Asiei. Discuţia pe care o propun autorii este realmente importantă şi încearcă să menţină o logică obiectivă.

Fără intrarea Americii în al Doilea Război Mondial sau, apoi, fără planul Marshall, Europa şi-ar fi revenit mai greu.

În aceste condiţii, o poziţie de forţă de tipul celei pe care o adoptă Renegades – livrată în mod lax pentru a fi mai uşor inoculată spectatorului – pare a fi necinstită, deplasată şi chiar periculoasă.

Renegații

Titlul original: Renegades.

Regia: Steven Quale.

Scenariul: Richard Wenk, Luc Besson.

Cu: Ewen Bremner, J.K. Simmons, Sylvia Hoeks.

★★★☆☆

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€