Războiul dintre noi însuși

Viorel Ilişoi

Redactor

S-a dat răzbel mare la Iași, când cu mitingul PSD, dar mai mult din vuvuzele și din clickuri decât din săbii și din topoare.

Cronicile vor pomeni ziua de 9 Mai, 2019, ca pe o zi a războiului dintre români și români, o luptă între noi însuși, cum ar zice biv-vel-logofăta Viorica, cea crâncen stricătoare de limbă.

Iar câmpul de bătaie, numit Piața Unirii, drept nume de Piața Dezbinării va căpăta în viitorime.

PSD a adus la Iași mii de susținători din Moldova. Televiziunile din jurul puterii au spus că au fost 40.000, cele simpatizante ale opoziției au dat numere între 10 și 15.000

9 Mai trebuia să fie zi mare la români, cinstită cu surle și trâmbițe, cu nori groși de mititei și cu potop de bere, așa cum tovarășii noștri de arme, americanii, serbează la zilele lor mari.

Pentru că, spun cronicile, pe 9 Mai 1877 românii au declarat că vor să zvârle de pe grumaz jugul turcesc și s-au înfățoșat lumii ca popor independent. S-a făcut aceasta prin vocea și cu frumoasele cuvinte ale învățatului patriot Mihail Kogălniceanu, pe scaunul căruia stă astăzi jupâneasa Dăncilă și sparge între dinți coaja tare a limbii noastre românești.

Pentru că 9 Mai e și ziua Victoriei, când vulturul nazist s-a prăbușit de pe cer, lăsând lumina blândă a soarelui să mângâie rănile Europei (această frumoasă lucrătură de stil pare să fie furgăsită de la alt cronicar, care și el a ciordit-o de la alt cronicar, în marea tradiție a furtișagului de idei, numit plagiat, fiind o plagă a țărișoarei noastre).

Pentru că 9 Mai e și Ziua Europei, ziua păcii și a unității. În vechiul târg al Ieșilor, cel dulce, aflat chiar la marginea Europei, n-a fost nici pace, nici unitate n-a fost. Numai dihonie și muian.

Când toată lumea stătea cu ochii pe dubele jândarilor, care încongiurau, dis-de-dimineață, Piața Unirii, unde urma să vină oastea pesedistă, peste drum s-a săvârșit repede și fără mare ighemonicon o ceremonie de cinstire a independenței.

Televiziunile, aceste fiare setoase de sânge, nici măcar n-au trimis prin cer toată festivitatea, abia au agățat câte o știre pe antenă.

Contramanifestația a dat semnalul de începere a marii bătălii de la Iași dintre români și români

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Evenimentul a fost ceva ce trebuia bifat. Și s-a bifat. Dregătorime, boiernași, garda de onoare. Dar puțini poporeni s-au arătat. Pentru că, nefericit popor, în sufletul lui nu s-a încuibat simțământul pur al iubirii față de această măreață zi.

În giurul statuiei Independenței, frumoasă fecioară de bronz, au rămas coroanele de flori, după cum s-a consemnat în hrisovul electronic (Xiaomi Max) al cronicarului: de la UNPR, de la PSD și ALDE (și aici tot alături), de la Direcția Regională de Informații (de două ori mai mare decât celelalte, din flori artificiale), de la Serviciul de Transmisiuni Speciale, de la Primărie, de la Prefectură, de la Comenduirea de Garnizoană, de la Consiliul Județean, de la PMP și de la PNL (foarte aproape, gata să fuzioneze) și de la Pro România.

Nici măcar un buchețel de la românii de rând. Ce fără de preț ar fi fost niște buchețele de doi lei aduse acolo, pios, de oamenii de talpa țării!

Se vede treaba că numai dregătoriile locale, oștirea, partidele politice și serviciile secrete se ocupă în biata noastră țară de cinstirea trecutului – „A trecut și asta!”.

Așa că nu de mirare este că poporenii, lipsiți de sentimentul profund al istoriei, pentru că nici nu se mai învață așa ceva la școală, s-au sfădit ca la ușa cortului în Piața Unirii.

Patriotismul a rămas o sarcină ocazională pentru armată, partidele politice și serviciile secrete

Taman în această zi cu întreită haină de aur a gândit PSD, partidul norodului, să își adune armia votantă la Iași. Pasămite ca să sărbătorească 9 Mai. Însă iscoade de-ale noastre ne-au șoptit că de fapt marea adunare de la Iași a fost înadins ticluită ca să acopere cu zăngănitul armelor electorale ecoul summit-ului european de la Sibiu.

Se știe că fostul burgmeister Iohannis, ajuns domn cu mandat la Cotroceni, este dușman al capului PSD, Liviu Dragnea. Cei doi ar mușca unul din altul – și dacă ar fi să ne luăm după dinți, Iohannis l-ar înfuleca pe Dragnea ca pe un șoricel.

Dar bătaia cu alte arme se dă, mai ales cu sabia de hârtie înfiptă în urne, așa că nu se știe încă învingătorul, până nu va veni ziua cea mare a votului. Ce este clar până acum e că poporul a vorovit mai mult despre ciorovăiala de la Iași decât decât de întâlnirea istorică de la Sibiu.

Istoricii zilei consemnează că a fost un act de curaj din partea lui Dragnea, dacă nu de sfidare, de a se înturna la Iași, de unde nu de mult plecase rănit în orgoliu de săgețile opoziției. Atunci sutașii opoziției, foarte rezistenți, l-au acoperit cu scârnă verbală, i-au arătat că Iașul nu e în totalitate un țol de cârpă pe care el să calce fără a se teme.

De la tribună, vorbitorii PSD au vărsat lături în capul adversarilor politici în timp ce primeau lături de la contramanifestanți

Dragnea a plasat atunci o fanfară lângă inamicii săi zgomotoși, iar gurile de alamă au stuchit continuu bătute și sârbe peste strigăte, încât acestea nu s-au mai auzit.

Dar zelul luptătorilor cu gura din opoziția politică și civică n-a trecut neobservat.

Niște iscoade, care și-au slobozit tainele în presă, se jură că în divanul PSD s-a neguțat aprig dacă să se mai adune oastea cea mare la Iași au mai bine ba.

Omul Spân, Codrin Ștefănescu, a țipat cu veliglas că trebuie să se sune adunarea pe câmpul rușinii de la Iași, acolo unde flegmele haștagienilor au întinat trandafirii pesediști, în vreme ce căpitanii de steaguri Șerban Nicolae și Darius Vâlcov s-au temut să nu cace steagul, cum frumos se spune în vorbirea neaoșă a românului.

A ieșit cum a vrut Spânul – și din toată Moldova s-au urnit spre Iași pâlcurile de pesediști.

Și de data asta, pe 9 Mai, șiretlicul cu fanfara a fost pus în scenă. Chiar așa a fost, o fanfară s-a suit pe scenă, în Piața Unirii, ca să vadă toată lumea ce înseamnă cu adevărat să dai pe goarnă, și a cântat nu atât frumos, cât mai ales tare.

Strigătele rezistenților au fost din nou acoperite fiindcă PSD are și majoritate, și boxe mai tari.

Vorba multă, sărăcia omului. Magazinele din zona pieței, închisă cu gard, nu vând nimic în zilele de miting și nimeni nu le despăgubește

Haștagienii, întăriți de trimiși din opoziția politică, s-au strâns înainte de venirea pesediștilor. Jândarii i-au înghesuit strategic pe o stradă îngustă, lângă piață, în stația de tramvai. Luptătorii antipesediști erau prinși acolo ca la Termopile. O sută de jândari ar fi putut ține piept la mii de oameni.

Alți haștagieni s-au risipit în jurul Pieței Unirii, care era închisă roată-mprejur cu gard jândăresc, să nu se atingă, Doamne ferește, pesedist cu antipesedist, ca materia și antimateria, făcând să sară orașul în aer.

La asta nu s-a gândit și primarul Mihai Chirică, fost pesedist, când a dat autorizație de miting și pentru materie, și pentru antimaterie în același loc.

S-au înțeles opozanții dinainte, prin epistole pe Facebook și prin olăcarii electronici, încât la ora convenită erau acolo, pe poziții, pancartierii, vuvuzelarii, afișarzii, șuierătorii, portavociferatorii, toboșarii, gornacii și simplii huiduitori.

În sprijinul lor au venit beligeranți din București și din alte orașe, oameni de bine, antipesediști sinceri, mercenari, aventurieri, care cu avionul, care cu trenul, pentru că în Moldova încă mai vin avioane și trenuri, care cu mașina personală, hurducăind prin gropile provinciei.

Contramanifestanții #rezist au fost ținuți departe de pesediști

Una dintre pancarte chiar asta spunea: „Moldova vrea autostradă” – și doar pentru motivul ăsta nicio căpetenie de la București n-ar trebui să mai calce prin Moldova fără a îngenunchea în fiecare localitate spre a-și cere iertare moldovenilor și spre a fi flegmuiți asemenea ticăloșilor.

Săraca țară a Moldovei a fost stoarsă de voturi, i s-a supt sângele din vine, a fost dusă cu vorba de toți conducătorii – și nimic nu s-a făcut pentru ea, încât s-a ajuns la un soi de civilizație inferioară care naște bancuri cu moldoveni săraci și proști, mai ales din zona Vaslui, unde altădată răzeșii îi puneau stavilă mărețului Aliotman, iar acum sunt ucise fecioare prin mănăstiri, tatăl își violează fiica, nepotul își răstoarnă bunica în strujeni, alcoolul curge șuvoi, iar morții se împotmolesc în glod, în drum spre cimitir, și acolo rămân cu căruțe cu tot până îi dezgroapă arheologii.

Și astea se întâmplă în timp ce prim-ministreasa Viorica Dăncilă strigă tare că PSD a scos țara din noroi! Și în timp ce Liviu Dragnea strigă tare când unii fac un metru de autostradă în Moldova, simbolic: „Voi faceți circ, noi facem autostrăzi!”

Unde sunt autostrăzile acelea?

Când un moldovean din Suceava i-a spus conducătorului PSD (și al țării, de fapt) că partidul n-a făcut nimic pentru Moldova, marea căpetenie a spus cu furie: „Nimic ești tu!”

Din acel moment nu s-au mai dat bilete la circul politic, s-a intrat buluc. Nimeni dintre trăitorii acestor vremuri nu-și poate imagina că ar fi ieșit așa ceva din gura Regelui Mihai, a lui Ion Rațiu, Corneliu Coposu. Haștagrezistenții și opozanții politici au avut acum îndreptățirea să-i strige liderului roșu: „Tu ești un nimic!”

Și nu s-au abținut.

Moldova n-are decât un metru de autostradă. Toți liderii politici vin să ceară voturi folosind aceleași drumuri trasate de Ștefan el Mare

Iașul râmâne în urma Clujului, a Oradei, a Timișoarei, urlă că vrea autostradă, să se lege de lume, că vrea investiții. Și ce primește?

Anul trecut, în loc de planuri tocmite cu cap și de fonduri, la o sută de ani de la Marea Unire i s-a conferit titlul de „Capitală Istorică a României„– și mulți ieșeni au fost tare încântați de chestia asta. Mersi! E ca și cum Dragnea al Turciei, Erdogan, i-ar conferi capitalei Istanbul titlul de „Fost Constantinopol„.

Haștagienii au încins vuvuzelele, aceste trâmbițe ale iadului, cerând autostradă, demisii, pușcărie. Cronicarul a spicuit de pe steagurile și din strigătele lor de luptă:

PSD nu uita, / Iașul nu-i moșia ta!
PSD partid de hoți, / Tu ne-ai supărat pe toți
De la Iași la Timișoara, / Huiduiți în toată țara
Șobolanilor! Pesediști împuțiți!
PSD, ciuma roșie
Vrem s-audă tot poporul: / Jos cu Dragnea infractorul
Go, go, go, / Dragnea la bulău
În democrație / Hoții stau la pușcărie
Dragnea la-nchisoare, / Nu la guvernare

Cum lesne se poate vedea, principala dorință a pedestrașilor cu haștag e întâlnirea dintre Dragnea și închisoare.

Blânzii moldoveni cer închisoare cruntă, pentru că pedeapsa nu se discută, se execută

Dragnea a devenit o obsesie națională. Condamnat penal definitiv, este văzut ca izvor al răului în biata țară românească. I se dă chip de demon și trebuie pus în lanțuri, că altfel nu ne revenim.

Ar fi prea simplu să se rezolve toate cu asta. Pricinile răului sunt mult mai numeroase și mai adânci. Dar nu mai contează argumentele. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni. S-a ajuns la o necontenită izbire cap în cap, violentă, ca între cornute. Argumentul e strivit între frunțile tari.

La un moment dat, din grupul #rezist, din stația de la Unirii, s-a auzit o petardă. Cineva a încercat să rupă gardul. Jandarmii s-au repezit și au ținut de gard cu mâinile. Protestatarii stăteau nas în nas cu jandarmii. Au strigat „Jandarmeria / Apără hoția„.

Jandarmii au fost insultați prin portavoce – o doamnă cu voce groasă, cunoscută activistă din București a făcut asta –, li s-a suflat cu vuvuzelele în ureche, dar au rămas pe poziții. Până la urmă, lăsând la o parte o petardă leșinată și câteva îmbrânceli, nu s-au înregistrat incidente, cum se spune în rapoartele oficiale.

Dacă n-a sabotat nimeni mitingul PSD turnând spirt în cisternă, demonstranții au băut apă plată cu lămâie, ca opoziția

Ceva-ceva s-ar fi putut întâmpla mai târziu, când au început să se adune pesediștii în piață.

Cum spuneam, toată zona a fost închisă cu gard. Se putea intra doar prin șase puncte păzite strict de jandarmi.

La intrarea de lângă librăria Junimea, gardurile au fost astfel montate, nu cu prea multă glagorie, încât pesediștii care veneau încolonați de la autocare trebuiau să treacă pe un culoar îngust, ca la abator, printre antipesediștii aflați de-o parte și de cealaltă.

Pesediștii treceau ca prin furcile caudine. Inamicii lor (tot români, să nu se uite asta) le înfigeau vuvuzelele în ureche. Le strigau: „Rușine„. Îi insultau în fel și chip. Le făceau gesturi obscene cu degetul mijlociu. Le stucheau flegme în cap. Îi huiduiau. Le fluturau hârtii de un leu în față, strigându-le că sunt vânduți lui Dragnea. Le smulgeau pancartele din mâini și le rupeau cu picioarele.

Cronicarul a văzut oameni ai PSD-ului ieșind din culoarul infernal cu scuipat în păr, fete plângând, bărbați stacojii de furie, femei cu fețe albite de spaimă. Unii plecau de acolo în fugă spre mijlocul pieței, o insulă pesedistă ferită de talazul de scuipați și de injurii.

Cronicarul a văzut și cum un pesedist i-a dat cu pancarta în cap unei reporterițe, cum altul l-a înjurat pe un jandarm, a auzit cum lideri pesediști au vărsat lături pe gură, la microfon, în capul adversarilor lor politici. Doar să se spurce unii pe alții – la asta se pricep toți. La autostrăzi, nu prea.

Tinerii haștagieni i-au umilit pe pesediști arătându-le degetul și hârtii de un leu

N-are omul lacrimi destule pentru a plânge, iubite cetitoriu, văzând ce vrajbă s-a pogorât între români. Ce neunire era în Piața Unirii din orașul Unirii! Mai că-ți venea să strigi, asemenea poetului: „Trezește-te, Ștefane, și vezi-ți fiii, / Că viața în lume e grea„…

Și Măria Sa poate că ar fi luat-o de la Palatul Culturii spre Piața Unirii, să reteze cu sabia capetele înfierbântate, dar nu-l lăsa calul de bronz. Și toată biata țară românească e așa de dezbinată, de surdă la durerea celuilalt, de oarbă la argument, și fără de asemănare e zodia asta în toată istoria neamului, că-ți vine să te sihăstrești la schit, printre anahoreți, să nu mai vezi atâta venin și atâta ură, ori să iei calea bejeniei în cele țări normale la cap și la capi.

Cu milă pentru hârtia pe care își pune cuvintele, cronicarul consemnează că toată ziua s-a strigat, urât, MUIE. Pentru Dragnea, pentru PSD.

Acest cuvânt urât definește politica de azi și societatea în general.

E curios cum președintele PSD a putut scoate cuvinte pe gură în timp ce, de pe margini, i se striga continuu că i se dă, nu i se ia. I s-a administrat constant acea tortură cu scârbavnicul mădular, numită îndeobște muie, sau #muiePSD. Moldovenii îi mai zic muian, iar maramureșenii, mai blând: muiuc.

Obișnuiți cu disciplina la cabinele de vot, pesediștii nu creează probleme nici la alte cabine unde se intră pe rând

La fel de curajos s-a arătat și cunoscutul, neobositul, pretutindenarul zavergiu Mălin Bot, despre care se spune că a fost ziarist. Nu e deloc ușor să te fâțâi cu numele ăsta prin fața a mii de oameni care strigă MUIE. Bot a provocat iar scandal, refuzând să respecte restricțiile impuse de jandarmi, dar aceștia l-au potolit repede, de data asta cu binișorul.

Odată trecuți de gardul jandarmilor și de căpăceala adversarilor, pesediștii au așteptat în picioare, în piață, să le vină liderul, cu Omul Spân, cu Rovana Plumb, cu candidații PSD la parlamentul european.

Se spune că au fost 40.000. Greu de numărat. DIGI TV spune în aceeași știre, făcându-se de râs, că au fost 10.000 de pesediști și 6.000 de contramanifestanți, iar mai spre sfârșit zice că PSD și-a adus suporterii cu 500 de autocare.

Nici măcar PSD nu poate fi atât de prost sau de arogant încât să plătească un autocar pentru cel mult 20 de oameni. (Celelalte partide nu-și aduc susținătorii cu autocarele, susține opoziția. Dacă acelea nu-s autocare, atunci sunt ceva ce seamănă foarte mult cu autocarele.) Știrile false au îmbrăcat în ceață mitingul de la Iași – cine să mai stea să le analizeze?

Zeci de mii de oameni au așteptat în picioare. Nu vite, așa cum erau prezentați pe platformele opoziției. Oameni. La fel de buni sau de răi ca membrii și simpatizanții celorlalte partide.

Grup de pesediști Vasluieni în așteptarea liderului. „Rușine, rușine, rușine să vă fie!„, „Pesediști împuțiți!” li se strigă de pe margini

Cronicarul a văzut și fețe abrutizate de băutură, și săraci cu gulerele cămășilor întărite de jeg, care pentru 50 de lei ar striga la mitingul oricărui partid, dar și domni bine, femei rasate, a văzut și copii care n-aveau ce căuta acolo, și pentru asta ar trebui luați la rost părinții, l-a văzut și pe un văr de-al său, Adrian Luchian, consilier PSD în comuna Albești, fermier bogat, care sigur n-a fost plătit să vină la miting, ba chiar a venit cu mașina lui și a mai adus și pe alții, că el crede că PSD e un partid bun – și e liber să creadă asta într-o țară democratică; a văzut cronicarul și oameni care strigau cu patimă, și oameni care se prefăceau că strigă, și urâți, și frumoși, și grași, și slabi, oameni de tot felul, exact cum e și lumea românească.

Partidele nu sunt mai bune decât societatea în general. Cum ridicăm oamenii societății, asta e altă poveste, e o temă grea. Și cere dialog. Cu vorbe, nu cu flegme.

E greșit, omenește vorbind, și chiar ilegal să spui că un partid oarecare sau o categorie oarecare sunt formate dintr-o clasă inferioară, din vite, din leneși, din bețivi, din oameni de mâna a doua, cumpărați cu un sandviș. De aici până la a-i duce în lagăre nu mai e mult.

Liviu Dragnea a preluat harul de la Ion Iliescu și are parte de vreme însorită la mitinguri

– Doamne, oare de ce trebuia să se facă panarama asta într-o zi așa mare! a rostit cu durere Bianca Idel, supraviețuitoare a holocaustului românesc, și care nu știe să urască.

De la fereastra mult încercatei sale prietene a putut cronicarul să filmeze marea adunare pesedistă din Piața Unirii și valurile antipesediste din jur.

Când Bianca era copilă, alte minți înfierbânte au dus-o cu familie cu tot să moară în Transnistria. Pentru că era evreică. Dar i-a dat Dumnezeu zile. Ea știe bine că minți înfierbântate de azi îi pot face rău cuiva pentru că e pesedist, pentru că e haștagrezist, pentru că e liberal, pentru că nu e român verde, pentru că e altfel decât cel a cărui minte nu-și mai vede decât propria oglindire și fierbe numai în lava propriilor idei. Iertare îți cerem, mamă Bianca!

În loc de discursuri mobilizatoare, pesediștii au primit muzică de fanfară, muzică populară cu artiști din Chișinău, care credeau că au venit la unire, dar au nimerit la zâzanie, cu folk, cu dansuri. Acelea, pe scenă, au fost singurele bătute. Asta a fost, se spune, o manevră a PSD-ului: în caz că nu reușim să aducem oameni la un miting impresionant, zicem că am sărbătorit 9 Mai alături de ieșeni.

Opoziția n-a trebuit să facă nimic pentru a-și plasa un panou anti-PSD chiar în mijlocul pesediștilor însetați

Foarte târziu a apărut și Dragnea, pe la 5 după-amiază. Oamenii erau deja obosiți, plecați de dimineață de la casele lor, înghesuiți în autocare, au mers pe jos de la autocare până în piață, au stat trei ore în picioare, privind un specatcol care nu părea să le meargă la inimă. Mai săreau și gardul și cumpărau apă și bere de la chioșc, la câțiva metri de perimetrul autorizat. Își umezeau gâtlejurile ca să poată striga tare pentru PSD. Nu se împiedica niciunul de panoul unei case de schimb valutar, așezat pe trotuar, cu un euro ajuns la 4,745 lei.

Doar sosirea liderului i-a dezmorțit un pic. Însă nu păreau înflăcărați, căci cuvântarea lui Dragnea către poporul lui social-democrat a fost una dintre cele mai slabe.

Aceleași acuze către adversari (De ce sunt oare „adversari” oamenii care vor același lucru: binele țării?; De ce la noi competiția politică se cheamă „luptă”?), aceleași sforăieli patriotarde („De la Ștefan cel Mare am învățat prin secole să iubim și să apărăm această țară„), aceleași declarații populiste (am făcut, am dres, am mărit), mârâieli de suveranitate în Uniunea Europeană, Orban, Iohannis etc.

Candidații la europarlamentare, în frunte cu Rovana Plumb și cu fosta ziaristă Carmen Avram, pesedist acoperit în presă, n-au zis nimic care să merite păstrat de cronici sau de memoria manifestanților.

Au stat oleacă pe scenă, au zis câte ceva ca și cum n-ar fi zis nimic și când părea că se va dezlănțui energia maselor, Dragnea și-a luat echipa și a plecat la București pe autostrada construită de el în timp ce alții făceau circ.

În huiduieli au plecat.

Mitingul s-a încheiat. Armele electorale rămân pe câmpul de bătaie

Imediat a plecat și plebea pesedistă. Repede s-a golit piața. Au rămas artiștii tocmiți să cânte în continuare pentru porumbei și pentru câțiva trecători.

De fapt, mare lucru nu s-a întâmplat în cetatea Ieșilor. Mitingul a fost doar un pretext de război pe Internet. Acolo au bubuit bombe de presă, care de care mai puturoasă, acolo s-au sfâșit frații, s-au desfăcut prietenii, s-au rupt coarne în ciocniri violente, fără idei, acolo s-a mutat România reală: într-o Românie virtuală, ciuruită de clickuri.

Spre seară, primind slobozire de la jandarmi, au năvălit în piață antipesediștii. Tineri. Repede de muie dătători. După ciuma roșie, ei au umplut piața. Ciuma nu s-a transmis. Au plecat și ei, au rămas porumbeii, ciugulind resturi printre pancartele abandonate. Alții care mănâncă o pâine de pe urma PSD-ului. Ei cu cine votează?

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€