Pufi și Marele Maestru

Valentin Șchiopu

Redactor

Un cadru surprins de fotoreporterul Dan Bodea în centrul Clujului: un bărbat își plimbă câinele bolnav într-un cărucior. Imaginea a făcut turul internetului.

Omul se numește Lazăr Meșter, are 53 de ani, iar câinele e Pufi, cu vârstă incertă. Primul a scăpat aproape fără nicio zgârietură din toate încercările vieții, mai ales datorită faptului că i-a întors spatele mutându-și interesul exclusiv către provocările jocului de șah, iar câinele a rămas în viață după ce un veterinar i-a vindecat anul trecut o fractură deschisă la un membru posterior, provocată de roțile unei mașini.

Pufi oboseșterepede și șchioapătă, așa că Lazăr îl plimbă de atunciîntr-un cărucior de copii. Un șahist mereu în căutarea uneiconfruntări memorabile și un câine care dă din coadă într-uncăruț, iată o imagine înduioșătoare.

I-am găsit în drumul lor zilnic spre Parcul Central. Acolo se mai adună câțiva jucători nostalgici după vremurile în care oamenii înfruntau semeni de-ai lor și nu calculatoare care au înghițit într-o uriașă bază de date toate mințile luminate ale șahului. Și Meșter e nevoit să joace pe calculator: folosește aplicația Stockfish, pe o tabletă ascunsă în coșul de depozitare al căruciorului. E singura lui ancoră tehnologică. Și-a închis telefonul mobil, pentru totdeauna, în urmă cu doi ani, ca să nu-l mai deranjeze nimic în timpul partidelor.

Și sonorul ambițiilor lui extra-șahiste l-a dat pe foarte încet. Pentru că a munci e „degradant când ai un scop superior”, unu la mână, și pentru că șahul nu se poate face așa, printre altele, doi la mână. „Șahul e totul”, este convins Lazăr.

Zice că a învins o singură dată „monstrul Stockfish cu 10 tentacule”. Adică Level 10. Folosea o tactică specială să îmblânzească mașinăria. Când intra în impas și pierdea teren, mergea direct la culcare. Memora „poziția”, o analiza în somn și, când avea soluția, ceva, ca „un curent”, îl trezea din „vis” și-l readucea la masa de joc. Se pare că, într-o seară, ațipise și calculatorul puțin, iar Lazăr a ieșit învingător.

„Dacă-și pune Dumnezeu calculatorul în funcțiune crezi că Stockfish-ul mai are o șansă? No, așa a fost și atunci”, spune Lazăr.

„Mergem în parc, Pufule, Pufanule, să-i dăm puștiului o lecție de șah”, adaugă. Spune că acasă nu e pregătit să primească oaspeți: un demisol pe care-l numește insalubru, dar a cărui fereastră e cu o palmă mai mare decât în cazul vecinilor. „Practic am un televizor cu diagonala mai mare”, râde șahistul.

Pe drum, lumea îl salută și-l privește cu curiozitate.

„Mi l-a scos Dumnezeu pe Pufi de sub roțile mașinii. În tinerețe mi-ar fi plăcut să fiu actor sau circar. Uită-te puțin la oamenii ăștia. Mă bucur când văd zâmbetul ăsta pe fața lor. Meri așa cu gândurile tale și, dintr-odată, te relaxezi și zâmbești. Și asta doar pentru că ai văzut un cățăluș abandonat care a fost salvat.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

PressOne Alege: Lasconi și Georgescu își dispută intrarea în turul II LIVE

Peste 18 milioane de români sunt așteptați la primul tur al alegerilor prezidențiale. PressOne vă prezintă cele mai importante evenimente din ziua votului. 

Pe Pufi l-am găsit pe stradă. Mai aveam un câine, dar l-am luat și pe el. Bine s-au înțeles. Primul a murit, Pufi a rămas. Acum învăț să fac și școala de șoferi că trebuie să fiu atent cu căruțu' la borduri”, spune Lazăr. Îmi lasă căruciorul ca să ajungă la un coș de gunoi să-și arunce mucul de țigară. „Doamnă, vedeți că știe ce vorbiți. Pufane, salut-o pe doamna!”, i se adresează unei femei și câinelui.

Se întoarce apoi la o nouă poveste despre șah. Nu e foarte credincios, spune, pentru că n-ar vrea să-l plictisească pe „Ăl de Sus” cu pretenții banale. „Să-i mai ceară unu' în plus 1.000 de euro?”.

S-a rugat, totuși, în urmă cu câțiva ani înaintea unei partide cu un mare maestru. El nu depășise niciodată un coeficient ELO care să-l aducă printre marii jucători. Înaintea acelui meci fusese prevenit: „Pe ăsta îl poți bate numai cu post și rugăciune”. Lazăr s-a conformat. S-a rugat, a postit, timp de o zi, a jucat și a pierdut. A doua zi, același scenariu: post, rugăciune, înfrângere. A treia zi, minunea s-a produs: anonimul Lazăr Meșter învingea marele maestru. Acesta din urmă s-a ridicat tulburat de la tablă. „Meștere, știi de ce m-ai învins? N-am mâncat nimic de azi dimineață”.

Nu s-a supărat pentru că e convins că invidia, pentru șahiști în particular, și pentru neșahiști, în general, e un vierme care sapă neobosit. Explică de ce: „Lucrurile stau simplu. Undeva, în Univers, cineva e mai bun și mai frumos decât tine. Când întâlnești o minte mai ascuțită decât a ta, trebuie să te bucuri de întâlnire. Da, trebuie să râvnești în șah, să fii râvnos ca să cauți câștigul. Dar ura nu are ce căuta”.

Cel Mai Mare Șahist e pomenit din nou: „Sunt multe fenomene necunoscute. Nu îți este dat să le cunoști. De dat ne este dat să cunoaștem, dar nu și ca această cunoaștere să ne fie dăunătoare. Dacă nu ești capabil să înțelegi un lucru, Dumnezeu nu ți-l va da să-l cunoști. Uite, mie nu-mi dă unele lucruri să le cunosc pentru că nu pot să-mi țin gura. M-aș scăpa și le-aș spune mai departe. Și atunci m-a tăiat de pe listă”.

Lazăr Meșter, Profesorul de șah din Parcul Central al Clujului Foto: Raul Ștef

Meșter vs. Paleologu

Meșter se poate lăuda cu un CV șahistic destul de consistent: a fost legitimat la Divizia B și e campionul unui cartier clujean. A muncit rareori ceva în viața lui. Ultima oară a fost portar la Universitate. Acolo îi spuneau Mutulică, în parc i se spune Profesorul. Mai face un ban vara când mai prinde câte un elev. Fanii se adună imediat în jurul lui, cum se așază la masă. Cu barba lui pare un fel de Brâncuși înconjurat de emuli. Mă conving că nu e chiar așa. Ca să obțină un foc, Profesorul trebuie să dea la schimb o țigară. „Echitabil, de acord!”.

Lecția mă costă o sticlă de apă minerală. „Știi, de obicei cer și un pachet de țigări, dar nu te miros că ești bănos”. Pun în joc și un Winchester scurt, țigările favorite ale Profesorului. „Vai, puștiule, nu trebuia, din puținul tău...”

Îl rog să mă învețe o deschidere. Mă studiază cu curiozitate. „E bine că nu știi, că ai mintea curată. Pune albele acolo!”. Din puținul meu, așez piesele.

Profesorul continuă. „Sunt puștii ăștia mai tolomăcuți. Marii maeștri nu vor să aibă de-a face cu ei. Eu le explic pe mintea lor. Mutarea șase? Ș e de la șah, nu? Păi dă șah atunci la mutarea 6. Mutarea șapte? Șapte, Ș de la șah”. Pare simplu, dar ce faci la mutarea opt?

Aflu că pe locul meu, cu câteva săptămâni în urmă, a stat Paleologu. Aflat în campanie electorală la Cluj, candidatul susținut de PMP s-a oprit la masa marelui maestru al tuturor combinațiilor ca să fie bătut bine. Un bun antrenament pentru ce a urmat. „Eu l-am votat, deși știam că Iohannis câștigă. Ăștia ziceau că-i doct și-n șah, dar o uitat un cal în priză, i-am pus căpăstrul și gata. Mi-a dat un autograf pe cartea asta: pentru Meșter, în amintirea unei partide pe care a câștigat-o”.

Profesorul îmi explică Gambitul Regelui, o variantă de deschidere. Mută și cu albele, și cu negrele, și îmi arată o partidă legendară. Nu mai ține minte cine a jucat-o. Poate Capablanca, poate Ruy Lopez.

„Aici se dă mat în 12 mutări. Dar, la alți maeștri, sunt partide de 50-60 de mutări. E ca un dans strâns, lipit. Nimic nu înveți de acolo. No, hai să jucăm o partidă, ca-ntre oameni. Că acuma cu mașinăriile astea nu știu cât o să mai putem juca. Vin roboții și ne ridică de la masă. Și ultimu' nostru campion o jucat acuma cu o mașinărie din asta. Păi după 12 încercări de abia a reușit o remiză. Tot e bine, încă omul mai poate scoate o remiză. Hai cu calu' aici și mă pui pe mat aici”, îmi sugerează Meșter următoarea mutare.

„Când dau de unul mai slab, joc lejer. Doar când vine un mare maestru sunt puțin mai încordat. Hai că te mătuiesc: împing, bați, bat și gata. În parc așa se joacă, cu vorba”, râde Profesorul.

Se întoarce mereu la marii maeștri. Le-a simțit forța. „Te eclipsează, intri în umbra lor”.

Pe vremuri, i-ar fi recunoscut dintr-o mie. Aveau capetele cât banița. „Capete de zmeu. Acum îi vezi pe unii cu capul mic, dar la ăia și unghiile le vibrează a inteligență. Nu mai e ăla căposu', mare, de te speriai când îl vedeai, dar nici nu-i mai miroși acuma. Poate fi oricine”.

Lecția se încheie.Profesorul mă încurajează.

„Tu ai fi bun de șah, dar ai o mutră de neștiutor de carte, blânduț, timid. Dar nu trebuie să fii cu facultăți la șah, îi știu pe unii care n-au nici liceul și joacă bine. Vii o lună aici în parc și o să vezi că zbârnâie. Te pot lua elevul meu. Pufane, gata, mergem acasă!”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€