Protestatarul de la capătul lumii: "Țările unde se trăiește rău sunt cele pline de corupție"

Bianca Felseghi

Senior Editor

Un român care lucrează pe un vas de croazieră aflat în Antarctica s-a alăturat, de la depărtare, sutelor de mii de români care au ieșit în stradă după ce Guvernul a adoptat Ordonanțele de Urgență privind grațierea unor pedepse și pentru modificarea codurilor penale.

Vlad Lăscoi are 29 de ani și, din 2011, este plecat pe mare timp de 8 luni pe an.

Marți seară, el a postat pe pagina sa de Facebook o fotografie care îl înfățișează pe puntea unei nave, cu ghețarii Antarcticii în spate, ținând în mână o pancartă pe care scrie: „PSD = Hoție, Nerușinare, Ciuma Roșie”.

I-am scris lui Vlad Lăscoi pentru a afla cum e viața la capătul sudic al lumii, acolo unde slujba îl duce cam o dată pe săptămână. În martie, el o să revină acasă. Și e profund emoționat de felul în care au acționat românii în aceste zile.

„Mesajul meu era destinat mai degrabă prietenilor și cunoscuților. Sunt sigur că a prins din cauză că e mai inedit, sa spunem, dar și pentru că descrie ce e în mintea multor oameni”, spune Vlad Lăscoi.

Mesajul său a fost distribuit de mai bine de 4.000 de ori în noaptea celui mai mare protest din România acestui secol.

„Mă bucură să văd atâta unitate și aversiune contra minciunii la poporul nostru, care de obicei e foarte îngăduitor și cam lasă de la el. Și eu nu sunt excepție”.

Chiar dacă e în mijlocul mării, acolo unde navigatorii din vechime credeau că se află Fin del Mundo – capătul lumii, Vlad Lăscoi e conștient de situația din țară și de cât rău poate face corupția, mai ales dacă e trecută cu vederea.

Și-a adunat gândurile într-un text, care sună așa:

„În primul rând, protestez împotriva OUG cu dedicație adoptate noaptea pe furiș, a ministrului Iordache, cel care evita întrebările «abil», a baronului local Dragnea ajuns baron național, prim ministrului Grindeanu, care este o rușine. Toți au un numitor comun, PSD și noua guvernare. Cred că PSD-ul are nevoie de un apel la realitate și de o reformă amplă.

De obicei citesc știrile din tot spectrul politic, nu mă limitez doar la un ziar sau două, vreau să aflu toate punctele de vedere, fie că sunt adevăruri sau minciuni, și de acolo să îmi trag propriile concluzii.

Citind știrile și aflând de ordonanțele date la ceas de seară, neavând posibilitatea să ies în stradă ca românii de acasă, am făcut acea poză în speranța că o vor vedea cât mai mulți prieteni și cunoscuți care vor ști că, dacă până și Vlad s-a supărat, e o treabă serioasă.

Cred că reprezint toți navigatorii care, chiar dacă sunt plecați multe luni pe an în diferite părți ale lumii, vor să se întoarcă la o țară unde legea e de partea omului de rând, nu a clasei politice. Sunt sigur că și românii din diáspora simt la fel. Dacă fiecare român contribuie cu un gest cât de mic, suntem puternici.

Călătorind aproape peste tot în lume, vă pot spune, cu riscul de a suna a clișeu, în primul rând că niciunde nu e ca acasă (asta e datorită oamenilor) și în al doilea rând că țările unde se trăiește cel mai rău sunt acelea pline de corupție, cu un popor care nu se revoltă când politicienii își bat joc de ei. Nu vrem să ajungem așa”.

Vlad Lăscoi și prietena lui, Silvia.

Scriitoarea Doina Ruști: Literatura cere libertate. Școala ar trebui să ofere liste largi din care elevul să aleagă, nu texte impuse

Într-o lume în care părinții și profesorii se întreabă cum să-i mai apropie pe copii de cărți, Doina Ruști propune o altă temă captivantă, într-un interviu pentru Vocativ: ce înseamnă, de fapt, să citești astăzi?

Românii și gastronomia locală. Cosmin Dragomir,  jurnalist culinar: „Nu ne iubim mâncarea, iubim să fim sătui, ba chiar îmbuibați”

Ce spune ciorba despre noi ca popor? Iubesc românii mâncarea? Ne subestimăm cultura culinară? Într-un interviu pentru PressOne, jurnalistul culinar Cosmin Dragomir răspunde la toate aceste întrebări, în timp ce explică și potențialul major al României de a deveni o destinație gastronomică, în ciuda unui analfabetism gastronomic funcțional pe care-l avem și care ne pune bețe-n roate.

De la Ushuaia (Argentina), unde compania la care lucrează își are sediul general, românul corespondează pe Facebook cu părinții săi, aflați acasă.

„Ei au experiențe tipice românilor și înțeleg că fenomenul de corupție e negativ și trebuie pedepsit, dacă e să mergem înainte”, spune Vlad.

Poziția sa la bordul navei de croazieră este de chief purser, care s-ar traduce, aproximativ, prin comisar de bord, șef al departamentului de relații cu clienții. El reprezintă vasul și în relația cu autoritățile și agenții din porturi.

Vlad e jumătate ardelean, jumătate oltean și s-a născut la Orăștie. Nu e căsătorit, dar, în cele 8 luni în care se află pe mare, e însoțit de iubita lui, Silvia.

„Îmi e greu departe de casă, chiar dacă văd o mulțime de locuri noi”.