RO-Exit și Doamne-ajută! Reportaj de la proteste: „Mai bine mort, decât vaccinist”

La protestele de sâmbătă am văzut oameni tineri, bătrâni, blonzi, bruneți, înalți, scunzi, daci, preoți, bărbați, femei, bebeluși. Am mai văzut câini, porumbei, steaguri și lideri politici care au confiscat mulțimile, așa cum confisca poliția pe vremuri blugii de contrabandă. 

La protestele de sâmbătă am văzut oameni cu dantură impecabilă și oameni fără dinți, săraci și bogați, grași și slabi. Toți însă supărați. Aviz celor care subestimează valul de frustrare pe care se cațără, pe o placă de surf cu lup dacic desenat în relief, George Simion și AUR. 

A fost o zi așa cum e bună parte din România de astăzi: isterică, contorsionată, frustrată, confuză și pe alocuri naivă. Iar cei aproximativ 10 mii de oameni care au ieșit în stradă la București au demonstrat-o. 

Cum s-a organizat AUR 

“Auuuu, auuuuu, auuu: Jos Cîțuuuu!”, urlă ca o galerie de fotbal oamenii adunați la Piața Universității, la protestul AUR. „Jos marele capital! Scoateți banii din bănci! Jos multinaționalele!”, urlă oamenii adunați în Piața Victoriei, la protestul organizat de Starea de Libertate și periferic Frăția Ortodoxă. „Ne omoară părinții în spitale! Revoluție!!!”, urlă în același timp și Diana Șoșoacă, senatoarea care a organizat la rându-i un protest în fața Guvernului României. 

La ora 15.00 simpatizanții AUR se adunau în puncte cheie, stabilite pentru fiecare sector. La Obor, în fața magazinului, nu erau mai mult de zece protestatari. Făceam poze și un tânăr se ținea după mine ca scaiul. Când am lăsat telefonul jos, m-a întrebat: “Frățică, se dă ceva aici, dacă mă bag și eu?”

L-am direcționat spre liderii AUR de la Obor, nu știu dacă l-au lăsat cu mâna goală sau nu. 

Lumea a început apoi să se adune, ușor-ușor. Pe Noi suntem Români s-a decis că „plecăm pe jos spre Universitate”. De altfel, tot Oborul a primit sâmbătă un fluturaș pe care scria clar de ce e nevoie de acțiune: “Ne închid școlile”, “Te hrănesc prost cu alimente scumpe” sau “Nu te lasă să-ți vezi familia de Crăciun”, scria, printre altele, pe bucata de hârtie în care ar fi putut la fel de bine să fie înfășurată și România, dar și o șaorma cu de toate. 

“Suntem AUR, da!” Liderul de la Obor se uită după o femeie, din spate. Pentru neam și țară, zice. Flutură steagul. Se uită după o alta, care i-a trecut prin față. „Dă-ți masca jos”, îndeamnă în jur. Îmi sună a invitație voyeuristă, nu e cazul, așa că plec spre Universitate, să văd ce ne așteaptă acolo. Pe fundal se strigă ceva de Arafat, pe care partidul naționalist de opoziție l-a rebotezat cu o poreclă inspirată de Turkish Delight.

Piața Universității. Preoți cu crucea-n frunte și secta Danei Budeanu

La Universitate-Fântâni, la ora 16.00, sunt adunați pe trotuar vreo 2 mii de oameni. Se strigă mult “Libertate” și se aude tocmai de jos, din pasaj. Metroul e plin, semn că protestul nu va fi un fiasco. 

„Am factura 35 de milioane la lumină, de asta am ieșit în stradă. Am mama bolnavă, am copii”, se justifică unul dintre protestatari. La câțiva metri mai încolo, două grupuri se ceartă. Partea mai radicală o acuză pe cealaltă că l-a votat pe Iohannis. Se gesticulează mult de tot. Nimeni nu poartă mască. 

„Libertate noi iubim, 
Ori învingem,
Ori murim!” se aude la o portavoce.

Mesajul e rapid și robotic preluat de mulțime, inclusiv de un domn care merge comic, ca într-un film mut, din cauza unei pancarte uriașe în care e îmbrăcat și pe care e citat marele nostru poet național, Mihai Eminescu. 

De pe scenă e avertizat președintele Iohannis. Se apropie suspendarea, zice o voce spartă cu alte cuvinte, ceva mai rele și apucate. 

„Când ai să fii mare și o să-ți dorești ceva, ei or să-ți spună că nu se poate. Înțelegi, frumoasa mea? Să știi că eu am mulți copii cuminți ca tine, la clasă” – o învățătoare educă o fetiță care-și ține mama de mână. Se uită când la doamna străină, când la maică-sa. Ce se întâmplă în jurul ei e deopotrivă e palpitant și confuz. 

Lângă ele, trei doamne-bunici, cu multe primăveri în buchetul vieții, stau de vorbă. Le întreb de ce au ieșit la protest. „Uite, așa! Ca să ne aflăm în treabă”, îmi răspund. „Luăm aer”, adaugă șugubăț una dintre ele. 

Un pic mai încolo, cineva îmi spune că „dacă nu fac vaccinul nu știu ce. Nu-i normal”. Ce? întreb. „Nu știu ce”, mă lămurește. 

Un domn cere insistent să-i fac o poză. Are un mesaj important: „Stop privatizarii Hidroelectrica!”. 

Hidroelectrica. Perla coroanei companiilor de stat. Vaca de lapte de la care suge guvernul dividende speciale. CA-ul numit politic. Bani pe țeavă. De ce ar privatiza cineva cel mai profitabil producător de energie electrică din România? întreb.

„Cîțu a zis că vinde. Acțiuni, neacțiuni, e o stratagemă. Ăștia vând tot, ciuma liberală. Din un euro face preț șapte. Nu ne vindem țara!”

În câteva zone din Piața Universității miroase a tămâie. Pâlcuri de enoriași țin icoane și cruci în mână: sunt ca Luna, sateliți naturali în jurul sutanelor. Preoții stau ca niște influenceri în spate. Unul singur, venit de la Bistrița, se limitează la a spune că a venit la protest pentru „conservarea culturii și identității naționale și creștin-ortodoxe”. În câteva zone din Piața Universității miroase a tămâie.

Nu este doar un protest al habotnicilor. Latura creștin-ortodoxă e poate mai prezentă ca în alte rânduri, dar nu e dominantă. 

„Am ieșit din case pentru că nu vrem acasă” – spune o adolescentă. Prietenele ei o aprobă și vorbesc de segregare. Nu s-au vaccinat, pentru că serul a fost inventat prea repede. Nu se vor vaccina și nici nu vor accepta dictatura sanitară, ne avertizează. 

La ora 17.30 acalmia e întreruptă de apariția Dacului Liber. Hype-ul cu Dacul Liber e întrerupt apoi de apariția lui George Simion pe scenă. Lângă el, Claudiu Târziu. Doi preoți. Și lideri sindicali de la Crucea (jud. Suceava) și Hunedoara. Microfonul trece dintr-o mână în alta cum trec produsele de la Mega Image prin scanner. Cât timp cineva vorbește la microfon, ceilalți își șoptesc lucruri. 

„Suntem străini în țara noastră”. „Sistemul mondial care ne guvernează ne-a dus la ruină”. „Criminalii ăștia ne închid minele”. „Huooooo. huooooo!”.

“De unde ești?” îl întreb pe un protestatar care ține un carton cu „Suceava” în mână. „Broșteni, județul Suceava”, răspunde. E într-un grup de șase. A venit cu autocarul, de dimineață. “De ce ai venit?” mai întreb. „Soră-mea e șefă de filială la AUR”, mă lămurește. 

“Brașovul e aici? Esteeeeee! Carașul e? Eeeee!!!! Hunedoara e? Esteeee. Argeșul, Constanța!!!!”

George Simion poartă o tunică neagră de haiduc cu inserții aurite. Joacă perfect, mai ceva ca Marius Manole. Acoperă scena, face contact cu toate punctele cardinale. Mulțimea e în delir. 

„Dacă nu dăm azi guvernul jos, mâine or să ne ia dreptul la viață!” – vociferează un lider sindical. Lumea a rupt deja trotuarul și a ocupat tot bulevardul. Se incantează Tatăl Nostru. Sufrageria unui om al străzii, amenajată la Piața Universității, e pângărită de tălpile hoardelor nemulțumite de țara lor. 

E o chestiune de moment. Musafirii neinvitați pleacă la 18.30 spre Guvern. „Ieșiți din casă, dacă vă pasăăă” – oamenii au pornit în marș spre Piața Victoriei și au predat serii Fântânile. Băieții de la restaurante ies și filmează. Doi lucrători sri-lankezi își fac selfie-uri, uimiți de ce văd. Pe Magheru, liderul AUR Claudiu Târziu se pozează cu fanii.

Ora 19.00. Ajungem la Guvern. Ne întâmpină Diana Șoșoacă. 

Piața Victoriei. Ro-Exit, cel mai periculos mesaj urlat de stradă 

Derută totală. În dreapta, senatoarea Șoșoacă o introduce din nou pe Antonia, o elevă de zece ani. Am mai ascultat-o o dată, acum un an. Copilul are același discurs, în care detaliază cum e persecutat de colegi și profesori pentru că nu poartă mască. “Huooooo”, o crește mulțimea. 

E abia încălzirea. „Românii sunt uciși în spitale de dictatura sanitară și Arafat”. Jandarmii care îndeplinesc ordine sunt trădători de țară. „Când ajungem la putere, noi patrioții, voi veți plăti.”

În colțul Șoșoacă se vorbește mult despre trădători și trădare de țară, deși apelul generic e la unitate. Lângă mine un tip se uită mistic și pătruns în sus, spre cer. E în transă, așa că plec repede de acolo. „Suntem 100 de mii de români în stradă”, susține Diana Șoșoacă. Uraaaaa, uraaaaa!!! răspunde strada.

Daniel Gașpar ia cuvântul. Activistul ar fi fost internat trei luni la Psihiatrie cu forța, pentru că a refuzat masca și vaccinul. Vorbele lui sunt cu fade out, se pierd pe măsură ce ajung aproape de a doua scenă improvizată în Piața Victoriei. E scena site-ului Active News, a mișcării Starea de Libertate. Pe scândură e și Nașul, aka Radu Moraru, dar și folkistul Vlad Pârău. 

Se cântă Imnul Golanilor, variantă adaptată. „Mai bine viu, decât USR-ist!”, „Mai bine mort, decât vaccinist”. Aici numărătoarea s-a oprit la 30 de mii de protestatari, departe așadar de suta de mii de la cealaltă scenă. 

În următoarea jumătate de oră Starea de Libertate ne cere să boicotăm: marele capital, marile magazine, comercianții străini, restaurantele care ne discriminează, băncile. Românii sunt îndemnați să-și retragă toți banii din bancă și să înțeleagă că rata de vaccinare actuală arată că „noi suntem majoritatea”. 

Totul culminează cu RO-EXITTT, RO-EXITTTT, pentru că „am intrat în Uniunea Europeană pentru libertate și bunăstare și am găsit dictatură sanitară și sărăcie”. Din nou, mullțimea preia robotic mesajul Ro-Exit, spre mulțumirea scenei și a folkistului Vlad Pârău. 

La ora 22.00 la Piața Victoriei mai sunt cel mult trei sute de oameni. Se spune că a avut loc „congresul poporului” și sentimentul e unul de izbândă. În metrou se urcă protestatari. O doamnă blondă e uimită că sunt destul de mulți pasageri pe traseu. 

„Uite bă, câtă lume e în metrou”, spune cu voce tare. „N-ați venit la protest”, îi ceartă pe cei din jur. „Nu-i nimic”, continuă umbra Dianei Șoșoacă în metrou la Victoriei. „Ne înarmăm și revenim”.

Potrivit datelor oficiale, un român a murit la fiecare opt minute din cauza Covid, în ultimele 24 de ore. 170 din cei 184 de pacienți decedați nu erau vaccinați.