Primul weekend de libertate în Vama Veche. Expirat, dezinfectanții și regulile

Cristina Foarfă

Redactor

Sâmbătă seara, în primul weekend în care Vama și-a deschis barurile, un tip în geacă sport și teniși colorați privește îngrijorat, de pe plajă, către Expiratul care se chinuie să limiteze accesul și să păstreze distanțarea. Este imaginea de la care a pornit acest articol. 

Stau în Expirat, unul dintre cele mai cunoscute și iubite baruri ale Vămii Vechi, cu niște ginuri în față și cu niște prietene lângă mine. Din când în când, îi vedem pe băieții responsabili de curățenie cum șterg suprafețele. Pentru câteva secunde, miroase a spirt mai ceva ca la spital, 

Tipul care supraveghează Expiratul e Andrei Șoșa, cel care deține barul, împreună cu soția lui, Raluca. Când nu e afară, aleargă de colo-colo în interior. Pare că încearcă să țină sub control incontrolabilul - seara de sâmbătă în Vamă. Mai mult decât atât, seara de sâmbătă în Vamă pe pandemie. 

Pentru noi, Expiratul a fost o insulă în prima sâmbătă de Vamă, deși nu prea semăna nici el cu Expiratul pe care îl știam prea bine. În afara Vămii, mulțimile se revarsă pe străzi și oamenii dansează lipiți unii de alții la toate celelalte terase, în special la cele de pe plajă. 

M-am întrebat: cum o fi să fii cârciumar în Vamă în vremea coronavirusului? Să respecți niște reguli când nimănui altcuiva nu prea pare să-i pese de cum se răspândește Covid-ul? Cum faci să te asiguri că oamenii se distrează cât de cât în siguranță? Se poate? I-am întrebat pe Raluca și pe Andrei Șoșa despre toate acestea. 

Raluca și Andrei Șoșa. Foto: Ioana Epure

Nimeni nu se aștepta la haosul din Vamă

„Nu ne-am pregătit pentru asta, nu ne așteptam”, zice Andrei Șoșa. Raluca îl completează: „Ne așteptam să fie libertate, dar nu în halul ăsta. Ne așteptam să avem terasă cu muzică în surdină, să vindem pizza și aia e. Nici nu ne-am gândit să venim cu mulți oameni. Am adus doi barmani doar. De aia nu am amenajat nici plaja.”

Plaja neamenajată arăta superb. A fost nevoie de o pandemie să se mai golească un pic, cel puțin temporar, plaja din Vamă de șezlonguri, paturi și tot felul de construcții. Și, în general, să fie mai civilizat la terase, în restaurante sau la băi. La unele mai mult ca la altele. 

Cum frica personală se transformă în norme în bar

„Noi ne-am speriat destul de tare când s-a întâmplat chestia asta. Andrei a luat decizia să închidem toate cârciumile, chiar înainte de a se da oficial. Ne-am retras aici, noi și pescărușii. Nu am interacționat aproape cu nimeni. Avem o cazare în spate, eram noi și băieții care ne mai ajutau să facem una alta, mai vorbeam, dar așa, de departe.”, spune Raluca. 

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Reportaj de la gala de lupte RXF, unde femeile au fost bătute de bărbați și târâte în lesă. „E ok, Floricica mai trebuie să reziste doar câteva minute”

„Lupta” dintre Costică și Floricica este unul din punctele de atracție ale serii. De când intru în sală văd reclame pe ecranele digitale cu Floricica Dansatoarea, imbrăcată într-o rochie verde cu paiete. Își țuguie buzele în fața camerei pentru ce se dorea a fi un cadru senzual. Mie îmi dă senzația de inocență.

„Dădeam pe clanțe cu spirt în condițiile în care eram șase oameni în curtea aia. Un pic cam extrem, dar am zis că, dacă e nasoală treaba, e bine să învățăm rutina. Acum a intrat în obicei”, completează Andrei. Iar obiceiul lor s-a transformat în norme la bar. 

Sperietura i-a făcut să caute să respecte regulile. E interesant cum, în contextul haosului din Vamă, grija din Expirat părea exagerată. 

Cine naiba șterge scaunele cu spirt în Vamă? Vreodată? 

Ei bine, spun cei doi, asta e în lege, ca și multe altele. Iar faptul că alții de prin împrejur nu o fac nu înseamnă că nu trebuie făcută. 

„Nu am făcut-o pentru că ne era frică de amenda de la DSP”, spune Andrei. „Ne era teamă că treaba asta poate să pocnească urât și să suferim toți. Ok, noi avem șanse mari să fim ok dacă ne îmbolnăvim, mai puține șanse au părinții noștri”, spune Raluca. 

„Noi am intrat într-o rutină. Spălat, curățat, dezinfectat. Avem șanse mari să nu ne îmbolnăvim”, zice Andrei. „Dar și dacă auzim de un caz pe lângă noi, probabil fugim ca potârnichile.”

Expirat Vama Veche pe timp de zi. Foto: Ioana Epure

Masca, mănușile și bucătăria de acasă pentru angajați

Au transpus legea în reguli interne despre cum lucrezi în echipă în vremea pandemiei. 

Raluca le-a făcut fișe individuale de muncă. „Pe lângă toată hârțogăraia pe care o cere legea, le-am făcut fișe individuale la fiecare post. Am început cu «atunci când pleci de acasă». E pentru siguranța lor. 

Am scris inclusiv ce să faci dacă mergi cu mijloacele de transport în comun, dacă mergi cu mașina, cum să pui masca, cum să o scoți. A fost o recomandare să aibă grijă de ei. Au și ei părinți, au familii, ține de responsabilitate. Plus că dacă se îmbolnăvește unul, intrăm toți în carantină.”

„Masca e și pentru voi. Aveți în față atâția oameni”, le-au spus angajaților. Iar masca nu e negociabilă. Mănușile da, mai ales că nu sunt obligatorii prin lege. Raluca s-a băgat și ea în bar să ajute. Și-a dat seama că îți scapă sticlele și paharele din mâini. Și-au dat seama la fața locului, văzând mâinile oamenilor. Oamenii fac ce le spun ei, dar ușor nu le e. 

Andrei: „E pentru siguranța lor în primul rând. Le e foarte greu să stea să lucreze cu mască. Aseară am renunțat la 2 noaptea la mănuși. După ce stai ore în șir cu mănuși pe mâini, mâinile arată ca și cum ai fi stat în piscină. Ne-am îngrozit când am văzut cum arată, nu e omenește. Am văzut și noi studiile, mănușile nu ajută foarte mult dacă te speli oricum des pe mâini.”

Raluca: „La măști nu facem concesii. Sunt vreo doi pe care îi alergăm, au făcut răni după ureche, e adevărat, dar ce să le facem. Unii sunt mai toleranți la piele, alții foarte sensibili.”

„La un moment dat, vor cam ceda. E un stres în plus”, spun Raluca și Andrei despre oamenii lor. 

“Cum să faci coca atunci, pe căldura aia? E o relație între tine și cocă”, se întrebau angajații de la Pizza Bar. Foto: Ioana Epure

Cât timp vorbim, își dau seama că pizza nu face față. Se uită îngrijorați. „Cred că dăm o oră jumate termen la pizza. E haos ce e acolo”, zice Raluca. Cei de la pizza plângeau că nu pot întinde coca cu mănușile. „Cum să faci coca atunci, pe căldura aia? E o relație între tine și cocă”. Legea nu îi obligă să poarte mănuși. Noaptea, le-au zis să scoată mănușile la pizza. „Era neomenește. Oricum, că ai mâna liberă sau cu mănușă, tot trebuie să te speli des pe mâini. Nu e nici o diferență”, zice Raluca. 

Au amenajat o bucătărie la cazare, unde stau toți oamenii. „Încercăm să nu mâncăm în altă parte, să fim doar noi între noi. Nu știm ce fac alții, la noi știm cum se respectă regulile. Suntem deja vreo 25 de oameni deja aici”, spun ei. 

Cum s-au pregătit? 

„Am luat ruleta, am pus-o între mese, am așezat toată terasa altfel și am zis că asta e. Am zis că, atunci când se umple, asta e capacitatea”, explică Raluca. Și asta a fost. Aproape. Până sâmbătă. „Am vrut să limităm de la început numărul de oameni. În prima seară (vineri - n.red.), i-am «alergat» cu bodyguarzii să stea jos, să respecte toate regulile”, spune Andrei. 

Andrei: „Nu știam ce să facem. E o situație nouă și pentru noi.” Au făcut exact ce cere legea. În Vamă, pare mult. Legea spune că trebuie dezinfectate suprafețele după fiecare client. Meniuri, solnițe, scaune. „Acuma sper că dau peste tot”, râde Raluca. 

Prima seară de Expirat și dilema cu muzica dată tare

Prima seară a fost vineri, pe 5 iunie. Când în Expirat era liniște și pace și asta pentru că muzica era dată încet, cei câțiva oameni stăteau cuminți la mese și nimeni nu dansa. Un peisaj cel puțin ciudat pentru un club în Vamă și o măsură luată tocmai pentru distanțare socială. 

Raluca: „La început, nu am vrut să dăm muzica tare. Am văzut apoi că toți au dat muzica tare, că se dansează peste tot, doar la noi gol. Am zis: ok, ce facem acum? Hai să ridicăm și noi volumul.”

Andrei: „Vineri seara, nu știam ce să facem. Ne ducem, ne certăm cu toți să respecte regulile, la 2 noaptea ne trezim că e gol. Toate celelalte cârciumi aveau muzica tare. Avem 25 de oameni care trebuiau să-și ia tot salariul. Ridicăm muzica și limităm numărul de oameni.”

Sâmbătă s-a umplut imediat. „Am încercat să ținem în capacitatea asta de 200 de oameni. Am înnebunit toată seara, opream intrarea, dădeam drumul. Nu ai cum să-i obligi să stea la masă. La început stau, apoi se ridică, dansează”, spun cei doi. 

Coadă cu distanțare socială noaptea, în Expirat Vama Veche. Foto: Paul Manolescu

Cum teoria de acasă nu se potrivește cu fluxul din cârciumă

S-au schimbat lucrurile de la o seară la alta. La început, era sens unic în bar. Era o intrare principală și o ieșire unde erau montați turnicheți. Nu respecta nimeni regulile, firește. Și-au dat și ei seama că unele sunt un nonsens. Au schimbat fluxurile, au scos turnicheții. a fața locului că lucrurile se întâmplă altfel. „Trebuie să le iei din mers, să le faci pe loc”, spune Andrei Șoșa? Și e doar un exemplu. I-au „amețit” pe oamenii lor, care nu mai știau în ce direcție să meargă și ce au de făcut. 

Managerii sunt obișnuiți cu agitația și schimbările bruște. „Ei au prins începuturile, lucrând cot la cot cu noi. Au văzut că, dacă e nevoie aici, aici stăm cu toții. Chiar dacă nu speli pahare de obicei, acum speli dacă e nevoie”, spune Raluca. Cei mai noi sunt însă confuzi când îi muți dintr-o parte în alta. „Mă aștept la niște ședințe complicate de săptămâna viitoare încolo”, râde Raluca. „Fix asta facem. Terapie cu ei ca să nu o ia razna”.

Cât despre impactul pe business, Raluca Șoșa spune: „Nu o să fie bine. Suntem conștienți de asta. Nu ne facem iluzii de profit, măcar să trecem cu bine și noi și angajații.”

Andrei e mai optimist însă: „Avem avantajul că nu avem chirii de plătit. Suntem proprietari. Ce o fi o fi. Atâta timp cât sunt bani de salarii e ok. S-ar putea să avem și surprize plăcute. Mulți nu își vor face concediile afară, deci s-ar putea să vină și în timpul săptămânii. Vama era goală de obicei când nu era weekend.”

“Masca e și pentru voi. Aveți în față atâția oameni”, le-au spus Raluca și Andrei Șoșa angajaților. Foto: Paul Manolescu

Reacția clienților

„Și pentru ei a fost dubios. Unii înțeleg, alții nu. Am avut multe discuții la intrare că «prietenii mei sunt la masă», «abia am ieșit». Mereu le spuneam că nu se poate, că e pentru siguranța noastră, a tuturor. Sunt discuții care te apasă. Unii sunt mai agresivi, alții mai plângăcioși”, explică Raluca.

Andrei Șoșa completează: „E și o nervozitate mare. Vin nervoși, cer agresiv, le zâmbești frumos, se mai descrețesc. Se simte, nu sunt oamenii relaxați încă, după carantină.”

Cum îi responsabilizăm și pe alții? „Ține de educație și de felul lor de-a fi. Degeaba respectăm noi tot. Dacă o să auzim că pornesc cazuri din Vamă, cu toții o să suferim. Nu cred că o să inspirăm pe cineva în mod special. Putem să ne fidelizăm clienții care sunt deja responsabili.”

Dar nu e doar așa. La barurile care respectă regulile în general și la Expirat în cazul nostru particular, oamenii intră într-un cadru. Aici văd dezinfectant peste tot, văd distanțare și sunt mai predispuși să respecte. 

Sunt mulți care înțeleg siguranța la nivel de frază însă, spun Andrei și Raluca. E ok până nu li se aplică lor. E ok că sunt limitate locurile la Expirat dar nu e ok când nu sunt lăsați să intre. 

Raluca: „Puțini sunt conștienți. Mulți sunt cu teoria conspirației. Dacă tu vrei ca omul să fie într-o linie pe care tu ca stat o gândești, implică-te. Unde sunt jandarmii? Unde sunt controalele de la DSP? Vreți să respectăm sau nu?”

Și totuși, nu poți fi mai catolic decât Papa. „Uite, și la noi, unde zicem că respectăm tot. La masa aia sunt cinci oameni. Eu sunt vinovată că sunt cinci oameni acolo, conform legii. Eu îi primesc, eu trebuie să le fac educație, eu nu trebuie să îi servesc dacă stau în picioare. Sau să facem anchetă dacă sunt familie. Eu ce pot să fac? Mă iau la mișto. Încep să mă cert cu ei”, spune Raluca.  

Regulile de acces în Expirat Vama Veche. Foto: Ioana Epure

Se poate face ceva congruent la nivel de Vamă?

Privind toată nebunia, nu poți să nu te întrebi - ok, aici se respectă regulile, mai sunt vreo 2-3 locuri unde am văzut dezinfectant, dar în rest e haos. Are vreun efect în limitarea răspândirii dacă unii respectă și alții nu? Sunt eu protejată, dacă stau câteva ore într-o noapte la Expirat cu distanțare și dezinfectant, dar ies în mulțime ca să ajung la cazare? La cazare unde sunt vecină cu unii care și-au petrecut noaptea la un bar de pe plajă, unde distanțarea se măsoară în milimetri și barmanii nu par să fi auzit de măști? 

Se poate face ceva congruent într-un loc ca Vama? Se pot așeza la masă autoritățile cu proprietarii de baruri ca să se alinieze pe niște decizii care să împace și distracția, și spiritul și Vămii dar și niște minime norme pentru toți? 

Raluca nu e foarte sigură: „La început, am vorbit și cu alți proprietari de baruri când eram cu toții în carantină aici. Toți eram panicați, ne făceam semne de la distanță. De atunci, nu am prea vorbit. Noi am și fost plecați la București, am venit apoi să deschidem aici. Weekendul ăsta nu am avut timp să respirăm.”

Cum e cu barurile de pe plajă? Pot ele delimita spațiul ca să limiteze accesul? 

„Noi avem avantajul că suntem pe teren privat, putem închide aici. Cârciumile de pe plajă nici nu au voie să închidă. Au cerut aprobare dar nu au primit. E domeniu public. Unii au făcut cumva dar e greu. E complicat la ei”, spun Raluca și Andrei Șoșa. 

“Am luat ruleta, am pus-o între mese, am așezat toată terasa altfel și am zis că asta e. Am zis că, atunci când se umple, asta e capacitatea”, explică Raluca Șoșa. Foto: Paul Manolescu

Nu puteam să nu mă gândesc că autoritățile nu se implică suficient și că, dacă vrei să încetinești răspândirea unui virus, nu e suficient să dai reguli. Trebuie să vezi practic cum se respectă, nu dând amenzi, ci colaborând cu cei care trebuie să le pună în practică, făcând planuri la nivel de comunitate. În Vamă nu pare să se fi întâmplat asta.

Andrei: „Problema nu e în cârciumă, punctual. S-ar fi reglementat destul de simplu, dacă venea cineva să ne spună ce avem de făcut. Ce faci cu puhoiul de oameni pe stradă? Degeaba suntem noi cu mesele distanțate. Toți vor să mănânce, să bea. O variantă era să limiteze accesul la Vama Veche în funcție de cazare. Sunt relativ puține locuri oficial.”

Sunt controale? Până am vorbit noi, duminică, nu prea. Sunt forțe de ordine? Nu am văzut decât o mașină de poliție care aparent s-a dus la o bătaie. 

Andrei își aduce aminte de 1 mai: „Mai știi ce desfășurare de forțe a fost? Erau patru turiști în Vama Veche și câteva sute de oameni de la MAI. Treceau câteva zeci pe aici o dată. Eram trei în fața cârciumii, închisă firește, și ne-au zis că nu avem voie să stăm. Era poliția criminalistică, cu pistoale după ei. E o discrepanță enormă, e o libertate prea bruscă.”

„Am ieșit un pic și am intrat înapoi. Nu cred că am văzut în Vamă de când sunt ce era sâmbătă seara”, face Raluca Șoșa radiografia unor prime seri de libertate. 

„Cea mai mare problemă a fost pe stradă. Noi ne așteptam să mai vină jandarmi, să mai certe oamenii, nu de amendat, că nu e cazul”, adaugă Andrei. Nu s-a întâmplat. 

La fel cum Raluca și Andrei Șoșa s-au speriat în primele seri în Vamă, la fel mă întrebam cum se pot gestiona totuși lucrurile într-un loc ca Vama Veche. Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost că nu e suficient ca un singur bar să respecte regulile dar că el poate funcționa ca un fel de exemplu despre cum te adaptezi din mers la o situație nouă, fiind responsabil. Al doilea e că fără o colaborare între baruri, restaurante, autorități locale și, până la urmă, vizitatorii Vămii, acest lucru pare o utopie. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€