Primul om pe Lună: odiseea americană spre Oscar

Daniel Iftene

Redactor

First Man (2018, SUA), biografic. Regia: Damien Chazelle; scenariul: Josh Singer, după volumul „First Man: The Life of Neil A. Armstrong”, de James R. Hansen; imaginea: Linus Sandgren; muzica: Justin Hurwitz; cu: Ryan Gosling, Claire Foy, Jason Clarke, Kyle Chandler, Corey Stoll, Olivia Hamilton.

*

„Primul om pe Lună” deschide abrupt stagiunea de toamnă a titlurilor pe care le vom auzi, cu siguranță, pe lista premiilor Academiei Americane de Film.

Regizorul Damien Chazelle (33 de ani), unul dintre copiii-minune ai Hollywoodului, încearcă să împuște cât mai mulți iepuri cu acest film biografic − deseori emoționant, dar uneori siropos − despre Neil A. Armstrong (1930-2012) și pasul său gigantic pentru omenire.

Deși în iulie 2019 se împlinesc 50 de ani din ziua în care suprafața Lunii a fost atinsă în premieră de picior omenesc, Chazelle încearcă să evite o imagine stridentă a victoriei americane în marea competiție spațială cu sovieticii, care a dominat o bună bucată din Războiul Rece.

Împreună cu scenaristul Josh Singer („Spotlight”, „The Post”), Damien Chazelle – devenit în 2017, cu „La La Land”, cel mai tânăr regizor cu un Oscar pe noptieră – nu se îndepărtează prea mult de biografia semnată de James R. Hansen (singura aprobată de astronaut).

Decupează din ea aproximativ 7 ani − de la momentul în care cancerul le-o răpește soților Armstrong pe fetița lor de aproape 3 ani și până în ziua istorică a primei aselenizări.

Filmul reconstituie mai multe momente din timpul pregătirii lui Armstrong pentru zborul spre Lună, printre care și prăbușirea sa cu un vehicul de test.

Filmul se deschide cu scena impecabil montată a unui zbor de încercare de la începutul anilor 1960, în timpul căruia Armstrong iese din atmosferă și, pentru câteva secunde, rămâne suspendat în spațiu.

E momentul în care îi mulțumești lui Chazelle că nu a cedat tentației 3D și că a preferat să-și patineze filmul. În caz contrar, am fi fost obligați să-l comparăm nemeritat cu „Gravity”.

Apoi, Neil (Ryan Gosling) și Janet Armstrong (Claire Foy) se lovesc de tragedia morții lui Karen și, după ce bărbatul este acceptat în echipa Gemini, care perfecționează ieșirile în spațiu, familia pare să înceapă o viață nouă.

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

În continuare, scenele urmăresc, pe de o parte, pregătirea expediției Apollo 11 − sub presiunea întrecerii cu sovieticii, a problemelor de finanțare și a reticenței unei Americi care, pe lângă Vietnam și tensiunile interne, mai poartă și povara visului nebunesc al expediției selenare.

Mai mult, acest vis de a atinge Luna, alimentat de John F. Kennedy, își numără victimele încă dinainte de a decola.

Pentru a da o tușă profund umană momentului din iulie 1969, Chazelle se folosește de imagini de familie, majoritatea urmărite din mână, în prim-planuri de o puternică intimitate.

Aceste secvențe reușesc să dea substanță unui film în care cele câteva decizii stângace sunt atât de stridente, încât pot ajunge să te deconecteze, nemeritat, de la părțile sale bune.

Bucățile de dialog mult prea explicite, rememorările inutile și pușca cehoviană care trage în actul trei, după ce fumegă două ore, le vor da apă la moară celor care au fost scandalizați de succesul filmului „La La Land” − incomparabil cu adevărata explozie care fusese „Whiplash”, primul titlu al lui Chazelle.

Forța „Primului om pe Lună” se vede nu atât în regie, cât în montaj, muzică și distribuție, care erau punctele de forță și în celelalte două lungmetraje ale regizorului, dacă ne amintim de fenomenalul J.K. Simmons în rolul profesorului de muzică din „Whiplash” sau de cuplul Gosling-Stone în „La La Land”.

Acum, Ryan Gosling reconfirmă că este unul dintre cei mai importanți actori ai generației sale și că rolul lui Armstrong este o continuare firească și plină de nuanțe a aparițiilor sale anterioare, de la „Blue Valentine” (2010) și „Drive” (2011) până la recentul „Blade Runner 2049” (2017).

De cealaltă parte a mesei, Claire Foy construiește un rol de forță, o trambulină sigură spre marele ecran, după ce l-a cucerit pe cel mic cu rolul reginei Elisabeta a II-a în „The Crown” (cel mai scump serial tv produs vreodată).

Scenele dintre cei doi au un dozaj fără note false, ritmate de explozii și implozii bine jucate.

Dincolo de aniversarea selenară din 2019, regizorul nu uită nici să omagieze „Odiseea spațială: 2001”, de la premiera căreia se împlinesc 50 de ani. Mai multe imagini sau secvențe întregi, cum e cea a plutirii în spațiu, vă vor aduce aminte de capodopera lui Kubrick.

În ciuda imperfecțiunilor sale, „Primul om pe Lună” îi construiește un portret consistent discretei personalități care a fost Neil Armstrong.

Și, deși acest film nu are forța lui „Whiplash”, Chazelle găsește ritmurile potrivite și creează o dimensiune legendară momentului în care urma cizmei lui Armstrong a rămas imprimată pe solul selenar.

Post scriptum: Să nu trecem cu vederea faptul că traducerea în limba română sabotează din nou orice metaforă ar închipui autorii. Altfel nu există nici o explicație pentru faptul că titlul filmului nu a rămas „Primul om”.

Ryan Gosling și Claire Foy dau forță cuplului-vedetă de la sfârșitul anilor 1960: Neil și Janet Armstrong.

Offscreen

→ După câțiva ani în televiziune, în care a avansat de la „Buffy, spaima vampirilor” la serialul „Lost”, scenaristul și producătorul Drew Goddard s-a lansat și în regie cu comedia horror „Cabana din pădure” (The Cabin in the Woods, 2012).

Acum doi ani, el a intrat pe lista nominalizărilor la Oscar cu scenariul adaptat de la „Marțianul” lui Ridley Scott, care a fost iepurele ediției 2016: șapte nominalizări și nici un premiu.

Înclinația spre mister și suspans se vede și în cel mai recent film al său, lansat săptămâna aceasta în cinematografele din România.

Cu o distribuție construită să-ți ia ochii (Jeff The Dude Bridges, Chris Hemsworth, Dakota Johnson, Jon Hamm) și plasat într-un hotel unde, așa cum ne-au învățat filmele americane, rareori se întâmplă lucruri bune, „Vremuri grele la El Royale” este un concurent serios pentru o bună felie din public.

→ Chiar dacă au pe ecrane „Mary Poppins se întoarce” și, în curând, „Dumbo” (în viziunea lui Tim Burton), studiourile Disney continuă să investească în refacerea poveștilor consacrate, cărora să le dea ceva în plus.

„Maleficent” ținea partea vrăjitoarei, „Frumoasa și bestia” era argument de referendum, iar acum urmează „Aladdin”.

Odată cu primele imagini a fost anunțată și data premierei: 24 mai 2019.

Dacă de la Tim Burton ne așteptăm să-l ducă pe elefantul zburător într-o zonă mai umbroasă, de la Guy Ritchie, care semnează animația live action despre hoțul îndrăgostit, ne putem aștepta, oare, la urme de acțiune și umor britanic, ca în „Snatch” sau ca în „Lock, Stock and Two Smoking Barrels”?

Iar Will Smith, în rolul spiritului lămpii, va face față, oare, comparațiilor cu Robin Williams?

→ Cel de-al treilea sezon al seriei „True Detective”, care îl va avea ca protagonist pe Mahershala Ali („Moonlight”), va fi lansat de HBO în 13 ianuarie 2019.

Pentru că a devenit o tradiție ca scenariile detectivistice ale lui Nic Pizzolatto să se bazeze pe distribuții puternice, alături de Ali vor apărea Carmen Ejogo („Selma”, „Fantastic Beasts”) și Scoot McNairy („Argo”, „12 ani de sclavie”).

Și mai apare o vedetă: Ozark, locul în care e plasată povestea și care deja are propria mitologie în filmul american, după cele două sezoane ale seriei omonime.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€