Primele trei drepnele mari

Pentru întâia oară în istoria sa de șapte ani, centrul soților Mihaela și Alexandru Stahl, specializat în reabilitarea drepnelelor negre (Apus apus), a primit o drepnea mare (Tachymarptis melba). S-a întâmplat pe 21 iulie 2017, când la Inițiativa „Drepneaua Neagră” România, cum se numește acest centru din București, se aflau peste o sută de pacienți.

Drepneaua mare, un individ adult, a fost internată cu numele Erulisse.

„A fost găsită în cartierul Rahova, se agățase de un balcon. Doamna care a adus-o la noi a luat-o de la un cabinet veterinar, unde i s-a spus că pasărea este un lăstun”, povestește, deloc amuzat, reabilitatorul Alexandru Stahl.

El adaugă că lăstunul de casă (Delichon urbica) este mult mai mic decât Tachymarptis melba.

Când descrie și cu ce a fost hrănită drepneaua mare, specie insectivoră, Alexandru Stahl se abține cu greu să se enerveze.

„Doamna care a adus-o a fost sfătuită la cabinetul veterinar să-i dea carne de vacă, piept de pui și ficat de pui. După trei zile, a ajuns la noi. Pasărea era malnutrită și avea un hematom pectoral.”

Vreme de trei săptămâni, Erulisse a fost tratată și hrănită cu o dietă potrivită insectivorelor, greieri din specia Acheta domesticus. A trecut de câteva ori prin camera de antrenament, iar pe 15 august, în răcoarea dimineții, a fost eliberată.

Bebe Alpi

Numai ce se minunaseră soții Stahl că o drepnea mare a ajuns la ei, că peste zece zile a mai sosit una. Au numit-o Darlene, dar, pentru că era încă pui, i-au zis mai mult Bebe Alpi. 

„A fost găsită în Munții Bucegi. Un deștept dintr-un grup de turiști a încercat să o elibereze și a aruncat-o în sus. Dar pasărea era pui. Juvenil este abia atunci când zboară.

O doamnă din București a observat că nu e-n regulă și a luat pasărea cu ea. I-a dat foarte puțină pâine și a adus-o după două zile la noi. Bebe Alpi a avut noroc că a răspuns bine la tratament și s-a dezvoltat normal”, spune reabilitatorul.

Un juvenil ar trebui să cântărească între 105 și 108 grame, indică Alexandru Stahl. Adică mai mult decât un adult, care are aproximativ 100 de grame.

„Primul zbor consumă multă energie, de aceea juvenilul trebuie să fie un pic mai greu.”

La trei săptămâni de la internare, Bebe Alpi părea gata de zbor. În camera de antrenament, „dintr-o bătaie de aripi, era pe perdea”. Astfel că, pe 21 august, a fost scos din cutia sa și dus afară.

„La eliberare, pasărea trebuie să plece voluntar. Bebe Alpi nu era total pregătită psihic să zboare. Ne-am întors acasă. Abia după trei zile, pe 24 august, și-a luat zborul către Africa”, povestește Alexandru Stahl.

Emeril, ultima sosită

O altă drepnea mare, a treia, Emeril, a fost internată în centrul soților Stahl pe 7 august 2017.

„A fost găsită la Târgoviște, agățată de un gard. Emeril este un caz atipic. Are probleme cu trei pene primare, care trebuie înlocuite”, indică Alexandru Stahl, specialist în transplantul de pene la drepnele.

Pe 5 septembrie, el spera să primească din Bulgaria sau din Israel penele necesare lui Emeril.

„Sunt mai tolerante”

Mihaela Stahl crede că drepnelele mari „sunt mai tolerante” decât cele negre sau decât cele palide.

„Acceptă mult mai ușor compania altei drepnele, pe când, la cele palide sau la cele negre, sunt foarte greu de găsit cuplurile care să se tolereze perfect. 

A fost o plăcere să avem drepnele mari aici. Am comunicat mai ușor cu ele. În plus, cântă foarte frumos. Cântecul sună a înălțime, a dor de munte. Dar când sunt pui, fac ca dinozaurii”, adaugă Mihaela Stahl.

Deosebirile

Biologul Sebastian Bugariu, de la Societatea Ornitologică Română, autorul fotografiilor cu zăganul Adonis în Maramureș, descrie diferența de mărime dintre speciile drepneaua mare (Tachymarptis melba) și drepneaua neagră (Apus apus). 

„La drepneaua mare, anvergura aripilor este în medie de 51-59 de centimetri, cu aproape o treime mai mare decât în cazul drepnelei negre.

Conform literaturii de specialitate, masa medie a unui adult de drepnea mare este în jurul valorii de 100 de grame. Desigur, această valoare poate varia atât datorită particularităților individuale, cât și a factorilor externi sau a perioadei din ciclul de viață.

Anvergura medie înregistrată la drepneaua neagră este de aproximativ 40-44 de centimetri. Masa medie se situează în jurul valorii de 40 de grame, cu aceleași comentarii ca în cazul drepnelei mari.”

Specia Tachymarptis melba poate fi identificată și după felul în care arată penajul, dar și după stilul în care zboară. Sebastian Bugariu detaliază:

„Mare parte a părții ventrale a corpului – gușa, abdomenul – este albă, pata albă de pe abdomen fiind vizibilă și de la distanțe mari. 

Zborul este de asemenea diferit, cu bătăi de aripi ceva mai lente și mai ample decât cel al drepnelei negre”.

Zbor de 200 de zile non-stop

Sebastian Bugariu spune că, la fel ca ruda ei mai mică, Apus apus (descrisă în acest articol), Tachymarptis melba este o specie migratoare.

„Păsările încep migrația de toamnă în general în cea de-a doua parte a lunii august și în luna septembrie și sosesc primăvara, în general în lunile aprilie și mai.”

Asemeni drepnelei negre, drepneaua mare își petrece iarna în Africa.

„Studiile arată că, în această perioadă de peste 200 de zile, drepnelele mari stau în majoritatea timpului, dacă nu tot timpul, în aer. Perioadele de odihnă pot fi și sunt petrecute în aer și de această specie.”

În sprijinul afirmației sale, biologul indică un studiu la care face referire un articol publicat în octombrie 2013 de Smithsonian.

Perechile sunt pe viață

Perechile acestei specii „se constituie pe viață”, spune biologul Sebastian Bugariu.

„În România, drepneaua mare cuibărește predominant în zone montane cu stâncării, respectiv în zona arcului carpatic, dar și în stâncării din alte zone, uneori și în structuri artificiale: baraje, silozuri, construcții înalte, poduri etc.

Specia prezintă o tendință de extindere a arealului de distribuție”, arată Bugariu.

Cuibăritul „începe în general în luna mai”, iar femela depune „între 1 și 4 ouă, ponta fiind mai frecvent de 2, 3 sau 4 ouă”. Perioada de incubație „este cuprinsă între 17 și 23 de zile”. 

Sebastian Bugariu adaugă că „puii părăsesc cuibul după 45-55 de zile de la eclozare”.

Emeril merge în Germania

Pe 2 octombrie, Emeril încă se afla în centrul de reabilitare. Soții Stahl începuseră pregătirile pentru plecarea în Germania, la Mauerseglerklinik din Frankfurt, unde urmează să trateze drepnele, ca în fiecare an, alături de profesoara lor, medicul veterinar Christiane Haupt.

Acolo, în 2011, au văzut și au îngrijit pentru prima oară drepnele mari.

„Din păcate, penele din Israel nu sunt bune pentru Emeril. Nici setul trimis din Bulgaria de colegii noștri nu este potrivit. 

Emeril va merge cu noi în Germania, unde va trebui să aștepte setul perfect. Acolo vor mai veni trei drepnele mari din Spania”, spune Alexandru Stahl.

*

Despre drepnele a mai apărut:

Pasărea care doarme în zbor