Președinția Consiliului UE: cât de (ne)pregătiți suntem?

La 1 ianuarie 2019, România va prelua președinția Consiliului Uniunii Europene. Acest moment istoric survine într-o atmosferă politică încărcată, dominată de avertismentele Bruxelles-ului pe tema independenței sistemului judiciar de la noi, iar, în registru tehnic, sub semnul neîncrederii europene că „putem face față” primului nostru rol major de după aderare.

De altfel, îndoielile s-au așternut, strat cu strat, pe tot parcursul lunii noiembrie:

Iată un timeline al celor mai recente evenimente legate de viitorul mandat al României la președinția Consiliului UE:

Fiecare dintre aceste sincope recente a accentuat îngrijorarea: este pentru prima dată când un stat membru e avertizat pentru abateri de la valorile de temelie ale Uniunii și, simultan, învestit cu sarcina de a coordona o instituție fundamentală.

Demnitarii români au dat asigurări repetate, în ultimele săptămâni, că „suntem pregătiți”. Niciunul dintre ei n-a explicat însă în ce constau sarcinile președinției Consiliului UE, care sunt prioritățile pe care le propune România și cum intenționează să-și execute intențiile.

Ca atare, PressOne a discutat, în două interviuri separate, cu doi experți în relații internaționale și afaceri europene:

− Valentin Naumescu, fost secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe, conferențiar universitar la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” și autor al volumului „Criza Uniunii Europene și ordinea globală în era Trump” (2017);

− Dan Lazea, lector universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității București, unde predă Integrare europeană și coordonează un masterat în studii europene.

Valentin Naumescu și Dan Lazea ne explică, în cele ce urmează, ce are România de făcut în acest semestru esențial; care sunt mizele președinției; și cum ne vom putea măsura, începând cu 1 iulie 2019, succesul sau eșecul.

I. Ce este CONSILIUL UNIUNII EUROPENE și care ne sunt responsabilitățile

Consiliul Uniunii Europene (a nu se confunda cu Consiliul European) este o instituție interguvernamentală care grupează − în zece „configurații” structurate pe domenii − miniștrii de resort din țările membre.

Președinția e asigurată prin rotație, în mandate de șase luni, de țările membre UE.

Pentru focus și continuitate, țările sunt grupate în trio-uri: la 1 ianuarie 2019 debutează trio-ul România-Finlanda-Croația; înaintea noastră președinția a fost asigurată de trio-ul Estonia-Bulgaria-Austria.

„Țara care deține președinția nu are voie să-și promoveze interesul în mod partizan”

Ce avem, concret, de făcut:

Dan Lazea: Orice țară (care asigură președinția – n.r.) înaintează soluții și mediază găsirea acestora în dosarele legislative aflate în curs; mediază împărțirea unor compromisuri pentru toate aceste dosare.

Acest Consiliu de miniștri, deși este compus din miniștri, nu este unul executiv, nu are funcții de guvern. Miniștrii funcționează ca un fel de a doua Cameră a unui organism legislativ bicameral: Parlamentul European este o Cameră și acest Consiliu este a doua.

Așadar, e un organism care lucrează pe texte de lege, pe propuneri de reglementări.

Statul care deține președinția Consiliului UE este precum un speaker − un președinte de Cameră în Parlament. Trebuie să conducă cu onestitate, să pregătească ședințele și să faciliteze dialogul și găsirea unui compromis.

Țara care deține președinția nu are voie să-și promoveze interesul în mod partizan, adică nu are voie să profite de poziția de protocol din capul mesei pentru a-și înainta agenda. Nu aici este miza președinției.

II. Evenimentele-cheie din mandatul României

Dincolo de activitățile curente, sub mandatul României se vor petrece trei momente importante pentru viitorul UE:

„Timp de șase luni, țara va fi în lumina reflectoarelor”

Valentin Naumescu: Este o perioadă dificilă, critică, la nivel european; pe 29 martie se va produce Brexit-ul, se intră în campanie electorală pentru alegerile europene și, pe deasupra, România intră într-un an electoral intern, având în vedere prezidențialele.

Deci, este un cumul de factori. Iar dintre toți acești factori, de departe cel mai important este caracterul inept și rău intenționat al actualei puteri de la București în raport cu justiția și statul de drept.

Timp de șase luni, țara va fi în lumina reflectoarelor, totul va fi foarte focusat pe România.

Dacă lucrurile nu merg bine în țară, dacă ai oameni în stradă, în dezacord profund cu ce face propria guvernare, dacă ai Parlamentul European împotriva demersurilor guvernării (vezi Rezoluția din 13 noiembrie − n.r.), dacă ai Comisia Europeană împotriva a ceea ce a planificat (raportul MCV – n.r.), cum poți să ai credibilitate și să speri că poți să obții beneficii în această perioadă a președinției Consiliului UE?

Dan Lazea: Datorită calendarului, România va executa o președinție foarte scurtă. Avem alegeri europarlamentare în mai: înseamnă că Parlamentul, în forma actuală, își va încheia mandatul foarte devreme, pentru că europarlamentarii intră în campanie electorală cu o lună înainte.

Consiliul UE este un co-legiuitor cu Parlamentul. Dacă Parlamentul își întrerupe activitatea, nici Consiliul nu avea cu cine să-și finalizeze aceste dosare.

Propriu-zis, avem ianuarie, februarie, martie și ceva din aprilie pentru ca aceste dosare legislative să fie finalizate.

Brexit-ul este un caz aparte: având în vedere că este vorba despre găsirea unor soluții între tot blocul comunitar și Marea Britanie, negocierile se poartă la nivelul Comisei Europene.

După ce se dă OK-ul din partea UE și din partea britanică, lucrurile vor intra într-o etapă foarte tehnică, iar România nu va mai juca un rol efectiv − pentru că niciuna dintre instituțiile UE nu va mai juca un rol efectiv de aici încolo.

III. Cât de pregătiți suntem?

Valentin Naumescu: Sunt cel puțin două planuri de discuție aici. Politic, România nu este pregătită și sunt lucruri foarte clare care sar în ochi atât pe plan intern, cât și european.

Un stat care se pregătește să preia președinția Consiliului UE a trecut printr-o moțiune a Parlamentului European în care este criticată încălcarea statului de drept, o valoare fundamentală a UE.

Este fără precedent ca un stat care are probleme în a respecta valorile fundamentale ale UE să se afle la coordonarea celei mai importante structuri decizionale a Uniunii.

Pe de altă parte, la nivel tehnic, noi nu am văzut nimic. Impresia mea din exterior este că pregătirea românească a fost o moșmondeală, fără nicio idee clară, fără lucruri concrete și esențiale, fără nicio linie care să indice ce vrea România să propună Uniunii în aceste șase luni.

O asemenea oportunitate istorică se poate transforma foarte ușor într-un dezavantaj, într-o vulnerabilitate. Dacă un stat nu este pregătit, așa cum este România în acest moment, atunci toate lipsurile, toate minusurile, toate deficiențele se vor vedea și mai clar.

„Dacă reducem președinția Consiliului UE la protocol și evenimente, ratăm complet miza”

Dan Lazea: Depinde ce ambiții avem pentru această președinție. Probabil că, la nivel strict tehnic, de asigurare a necesarului logistic și de desfășurare efectivă a evenimentului de la Sibiu, ne vom descurca − cu toate că suntem în întârziere de achiziții de servicii.

Am temeri mari, pentru că s-a decis ca întâlnirile să aibă loc în tot felul de locuri din țară; unele dintre ele, nici măcar în municipii de județ.

E o provocare pentru organizatorii acestor evenimente, având în vedere starea infrastructurii din România, cum se va realiza transportul tuturor participanților în colțurile țării − unele dintre ele, departe de aeroporturi.

Am temeri că, logistic și ca infrastructură, România nu este capabilă să susțină acest efort. Nu știu dacă este cea mai bună idee să arăți stadiul − sau halul − în care se află infrastructura din România.

Va trebui să mergi cu mașina dintr-o parte în alta, să duci oameni cu microbuze, cu autocare… Se va vedea că nu există decât cioturi de autostradă, în cel mai fericit caz.

Să spunem că, la acest nivel, am putea spera că lucrurile se vor așeza și că va exista o organizare decentă. Dar dacă acesta este nivelul de așteptare și nivelul de ambiție al României, atunci ratăm cu totul șansa unei președinții cu rezultate − precum cea a Bulgariei.

Dacă reducem președinția la furnizarea unor servicii de protocol și organizare de evenimente, ratăm complet miza.

IV. Care sunt prioritățile României?

Programul oficial al președinției noastre va deveni public în a doua parte a acestei luni, a anunțat un secretar de stat din MAE, Victor Micula, iar pe 11 decembrie va fi aprobat în Consiliul European pentru Afaceri Generale.

„Este și o cutumă: să nu vorbești foarte mult de preşedinţie, în condițiile în care există o altă președinţie în funcție. Este o cutumă şi o obligaţie morală să respecți președinția care își exercită mandatul, respectiv partenerii austrieci”, a explicat Micula.

Motto-ul ales de Guvernul României pentru președinția Consiliului UE este „Coeziunea, o valoare comună europeană”.

„Mesajul indirect pe care propunerea de motto o transmite” − se spune pe site-ul oficial al președinției române a Consiliului UE − „privește importanța politicii de coeziune și a rolului său esențial în atingerea obiectivului de reducere a decalajelor economice, sociale şi teritoriale între statele membre, regiunile și cetățenii UE”.

Valentin Naumescu: Cred că prioritatea numărul 1 este ca guvernul și majoritatea parlamentară să răspundă pozitiv la cele opt puncte pe care UE le-a indicat în raportul MCV.

Ar fi primul semnal de maturitate politică și de responsabilitate față de țară și față de români. Să recunoască că au greșit…

Aceste lucruri (recomandările UE privind legile justiției și codurile penale – n.r.) într-adevăr trebuie făcute.

Și nu pentru că spune UE, ci pentru că ele sunt în beneficiul românilor, în beneficiul societății românești, pentru statul de drept, pentru calitatea vieții în România.

Dar sunt multe alte lucruri care trebuie făcute cu mult mai multă atenție: sunt deja analize economice foarte îngrijorătoare care arată că există premisele unei crize economice − nu doar în România, ci în toată lumea.

Cu atât mai mult un guvern trebuie să fie responsabil: aici sunt în joc interese naționale, interese de stabilitate, economice, pe termen mediu și lung.

„Nu poți pretinde coeziune arătând dispreț pentru Europa valorilor comune”

Dan Lazea: Coeziunea nu este cea mai fericită temă pentru un stat care, în mod evident, are mare nevoie de ajutor din partea celorlalte state.

Noi suntem unul dintre statele net beneficiare ale politicilor de coeziune. În momentul în care tema președinției tale este una care se referă la nevoile tale, ca stat, devii mai puțin credibil.

Ce nu înțeleg actualii guvernanți și actuala coaliție PSD-ALDE este că nu poți pretinde coeziune în termeni sociali și economici arătând dispreț pentru Europa valorilor comune.

Din acest punct de vedere, mesajul președinției este subminat din start chiar de guvernul care-l propune.

Marea Britanie nu poate să ceară libera circulație a bunurilor și serviciilor și, în același timp, să refuze libera circulație a persoanelor.

La fel, nici România nu poate să beneficieze de pachetul numit Coeziune (socială și economică) arătând dispreț pentru valorile fundamentale ale Uniunii Europene − pentru statul de drept, pentru drepturile omului, libertatea de exprimare și libertatea presei.

Valentin Naumescu: Aici se vede că, de fapt, sunt vorbe fără acoperire. Și despre coeziune, și despre conectivitate, despre educație, tineret, șanse egale.

Toate acestea sunt vorbe goale care nu au acoperire în fapte, în legislație, sau care sunt contrazise de încălcarea valorilor fundamentale europene.

Despre ce coeziune să vorbim atâta timp cât lumea în jur − Comisie, Parlament European, comisari − nu mai susține puterea actuală de la București?

Este uluitoare situația în care am ajuns: toată agenda noastră europeană pare o înșiruire de lozinci și clișee fără acoperire faptică.

V. Mizele și riscurile președinției românești

Dan Lazea: Pe dosarele legislative aflate în dezbatere, riscurile sunt oarecum reduse, pentru că ele sunt cunoscute și elaborate cu mult înainte de a avea noi președinția.

Există o continuitate a oficialilor care reprezintă România la aceste comitete − sunt tehnocrații din ministere care nu se schimbă odată cu guvernele și care „fac Bruxelles-ul” de zece ani; unii dintre ei, de la aderarea României la UE.

Aceștia au făcut parte dintr-un program intens de pregătire, deci nu la acest nivel văd un pericol. De ce spun acest lucru? Pentru că, în general, președințiile de succes nu s-au măsurat în acești termeni pur legislativi.

Riscul cel mai mare îl văd la nivelul scăzut de ambiție. Riscul cel mai mare este să avem o președinție low profile, fără mize, fără ținte asumate și, din această cauză, redusă la nivelul de avarie. Dar nu cred că aceasta este miza cea mai mare pentru România.

Ar mai un risc, și el asociat unui eventual eșec major: riscul este legat de lupa sau focalizarea care se pune pe România. Deja a început.

Pașii înapoi în legislație, ultimul raport MCV asupra României, pașii înapoi în lupta împotriva corupției, recomandările extrem de clare din raportul Comisiei de la Veneția − toate aceste lucruri devin mai vizibile, pentru că există un focus suplimentar în această perioadă.

Cred că Guvernul nostru și-a făcut un calcul greșit atunci când a crezut că, în perspectiva președinției Consiliului, UE va da dovadă de clemență în raport cu derapajele de aici.

Guvernul român se aștepta să fie scutit de rezoluția Parlamentului European privind statul de drept și situația din România. Credeau că nu s-ar fi căzut ca statul român să facă obiectul unor critici atât de dure cu câteva luni înainte de preluarea mandatului.

S-a dovedit foarte clar că aceste semnale − raportul Comisiei de la Veneția și raportul MCV − nu doar că au apărut, dar au fost și amplificate exact de această așteptare a președinției.

Și asta înseamnă că, pentru următoarele șase luni, orice derapaj al puterii de la București în raport cu statul de drept va avea, datorită acestui focus pe România, un impact exponențial mai mare.

„O oportunitate istorică”

Valentin Naumescu: Preluarea Consiliului UE este o oportunitate istorică, pentru că te întâlnești cu ea o dată la 14 ani.

O țară își poate crește vizibilitatea, poate avea anumite beneficii − de exemplu să introducă o anumită aromă, o amprentă locală, regională, care să țină cont de sensibilitățile, de percepțiile, de interesele țării respective.

Bulgaria, care a încheiat președinția la 1 iulie, a promovat Balcanii de Vest. Estonia a promovat și promovează insistent − cu foarte bune rezultate − Europa digitală.

Adică dincolo de setul de teme și problematici comune, de interesul tuturor celor 27 de state care rămân în UE, se presupune că statul care deține președinția introduce accente sau note naționale care să completeze tabloul diversității și unității UE.

În condiții normale, o președinție reușită a Consiliului UE poate aduce beneficii unei țări. În cazul nostru:

O președinție trebuie privită pe toate aceste dimensiuni.

VI. Cum definim succesul/eșecul?

Dan Lazea: Pe 9 mai va fi un mare summit la Sibiu, iar România are șansa să propună mari teme. Aceste mari teme se declină, ulterior, pe parcursul întregului trio al țărilor care asigură președinția Consiliului UE.

Spre exemplu, Bulgaria a reușit să pună pe agenda UE tema integrării europene a statelor din Balcanii de Vest, adică din fosta Iugoslavia plus Albania.

Aceste țări aveau o agendă de integrare, avea statutul de candidat, însă agenda stagna. Bulgaria a reușit să o repună pe tapet, să obțină date mai complexe și un calendar mai clar pentru întreaga regiune.

O președinție de succes se măsoară și-n rezultate care trec dincolo de cele șase luni. Bulgaria a obținut, mai mult ca sigur, acceptul de acces la spațiul Schengen pentru transportul aerian.

O președinție de succes pentru acest semestru ar însemna negocierea bugetului multianual. În timpul acestor luni se va decide cum arată proiecția financiară a UE pentru următorii șapte ani.

Este enorm; și este un lucru de care depinde cum vor arăta, ulterior, programele de finanțare.

Tot în timpul mandatului României se va negocia și structura viitoarei Comisii Europene. România are șansa să fie capul mesei în timpul acestor negocieri.

Mai mult, tot în această perioadă se negociază și funcțiile mari din Parlamentul European. De viitorul acestor negocieri depinde puterea de influență a României în UE pentru cel puțin cinci ani.

Valentin Naumescu: Un eșec ar fi un mare regret pentru toți cei aflați în această vârstă de mijloc, de 40-50 de ani.

Dacă admiterea în NATO, în 2004, și aderarea la UE, în 2007, ne-au creat tuturor foarte mari speranțe că lucrurile se vor îmbunătăți, că vom trăi într-o țară care va fi în acord cu spațiul cultural civilizat, occidental, iată-ne astăzi la limita neputinței, constatând că suntem într-un blocaj politic și într-o criză profundă, la 11 ani de la intrarea în UE a României.