Premieră pe țară: un măcăleandru albastru

O nouă specie a fost semnalată pentru prima oară în România: măcăleandrul albastru (Tarsiger cyanurus). Zburătoarea, o femelă adultă, a fost capturată pe 17 octombrie 2017 în tabăra de inelare¹ de la Grindul Chituc (județul Constanța), fâșie care separă complexul lagunar Razim-Sinoe de Marea Neagră.

¹Inelarea, a explicat aici biologul Paul Țibu,
este operațiunea prin care păsării i se atașează
un inel cu o inscripție unică.

Daróczi J. Szilárd (41 de ani), de la Asociaţia „Grupul Milvus” din Târgu Mureș (organizatoare a taberei de inelare și cea care a anunțat descoperirea), spune că „măcăleandrul albastru a fost găsit în plasă, la controlul de la ora 11.00, de doi voluntari din Marea Britanie, Dan Potter și Ross Johns”.

În tabăra de la Grindul Chituc se aflau atunci trei specialiști în inelarea păsărilor – Daróczi J. Szilárd, Zeitz Róbert (43 de ani, tot de la Milvus), Paul Țibu (34 de ani) – și cinci voluntari ai Grupului Milvus, de profesii diferite.

Daróczi J. Szilárd își amintește că 17 octombrie a fost „o zi cu multe păsări capturate și inelate, pitulici mici, sturzi cântători, pițigoi albaștri și altele, fiind de remarcat numărul mare de măcălendri (Erithacus rubecula), specie înrudită, cu care, probabil, a sosit și pasărea noastră”. 

Voluntarii britanici Dan Potter și Ross Johns au observat din start că au de-a face cu o pasăre deosebită.

Daróczi J. Szilárd povestește:

„Când, după control, colegii din Marea Britanie au adus păsările în săculețe, ne-au informat că au una mai specială în săculețul gri. Ne-au zis că e o pasăre cu flancuri portocalii și cu coadă albăstruie, de talia unui măcăleandru. 

Imediat am verificat săculețul și am realizat că este vorba despre o situație ieșită din comun, o specie nouă pentru fauna țării, un exemplar de măcăleandru albastru (Tarsiger cyanurus). 

Și cum avem o regulă stabilită între noi, în momentul acela, printr-un SMS colectiv, i-am anunțat pe toți colegii ornitologi că pasărea va fi păstrată maximum trei ore, în cazul în care cineva dorește să o vadă și poate să ajungă în acest timp. 

Patru colegi au și ajuns destul de repede la noi. Eu și Zeitz Róbert am evaluat condiția fizică și am identificat sexul și vârsta păsării, după care pasărea a fost inelată, fotografiată și eliberată. 

Am așteptat în secret apariția acestei specii la noi în țară, dar nu am sperat că vom avea un astfel de noroc chiar în acest an!”. 

Migratoare

Daróczi J. Szilárd spune că măcăleandrul albastru „cuibărește în molidișurile bătrâne din taigaua siberiană, având populații mici, izolate, și în estul Finlandei”.

Specia migrează și petrece iarna în sud-estul Asiei.

„Apare sporadic, dar cu regularitate aproape anuală, în diferite țări ale Europei, cu precădere în luna octombrie”, completează Daróczi J. Szilárd.

Paul Țibu precizează că „au fost câteva observații în Ungaria în anii trecuți”.

El arată că măcăleandrul albastru „migrează în zonele de cuibărit din Europa în aprilie și pleacă spre cartierele de iernare începând cu luna septembrie, iar migrația păsărilor cântătoare este de obicei în valuri, nu în flux continuu”. 

Țibu este de părere că femela adultă capturată la Grindul Chituc „cel mai probabil migra spre sud”.

Masculul și femela au culori diferite

Spre deosebire de cazul măcăleandrului comun (Erithacus rubecula), dimorfismul sexual la măcăleandrul albastru „este foarte vizibil”, subliniază Paul Țibu:

„Masculul are aripile și capul de culoare albastru-sur, iar femela – cenușiu-maro”. 

Biologul precizează că măcăleandrul albastru este „specie majoritar insectivoră și cuibărește în iunie”:

„Ambii parteneri participă la construirea cuibului.

Femela depune 3-7 ouă, pe care le clocește singură, iar puii eclozează după 15 zile.

După încă 15 zile, puii pot să zboare”. 

Principalii prădători „sunt păsările răpitoare, în special cele diurne – uliii și șoimii –, și mamiferele carnivore – vulpile, pisicile și altele”, enumeră Paul Țibu.

Tot la Grindul Chituc au ajuns anul trecut două specii noi

În tabăra de inelare de la Grindul Chituc au fost descoperite anul trecut două specii noi pentru România: pitulicea de ienupăr (Phylloscopus nitidus) și presura de pădure (Emberiza rustica).

Daróczi J. Szilárd spune că tabăra organizată de Milvus a mai avut două ediții în anii ’90 (în 1996 și în 1997), iar din 2014 a avut loc fără întrerupere.

El adaugă că „tabăra durează în fiecare ani trei luni – august, septembrie și octombrie –, iar uneori, când avem capacitatea, începem la sfârșitul lunii iulie”.