Post-adevăr. De la "fapte alternative" la persoane alternative

Codruţa Simina

Redactor

„Este o lume post-adevăr numai dacă noi toți din această sală o lăsăm să fie așa, dacă toți, împreună, abandonăm adevărul”, spunea jurnalistul CNN Brian Stelter, realizatorul emisiunii Reliable Sources (Surse credibile), în cadrul unei dezbateri găzduite la finalul lunii ianuarie de universitatea Harvard.

Alături de el în sală, nume sonore ale jurnalismului american au încercat să redefinească rolul jurnalismului în era post-adevăr.

Potrivit definiției date de dicționarul Oxford, expresia post-adevăr denotă situații în care faptele influențează formarea opiniilor publice mai puțin decât apelul la emoții sau la convingerile personale ale oamenilor.

Cu alte cuvinte, realitatea nu mai este neapărat dată de faptele obiective, ci poate fi manipulată prin emoțiile transmise în discursul public sau prin promovarea unor idei sau păreri care nu au niciun suport real: știrile false.

Sau – cum preferă să le numească unul dintre consilierii președintelui Trump – fapte alternative.

În cursul dezbaterii de la Harvard, Brian Stelter a adus argumente în susținerea opiniei că abia anii care urmează vor limpezi dacă trăim sau nu într-o eră post-adevăr – iar aici jurnalismul de calitate mai are multe de spus și o bătălie de câștigat. (Puteți citi întregul său speech aici.)

Tonul său, optimist de altfel, pare să fie contrazis însă de mai multe studii științifice. Potrivit acestor studii, chiar dacă realizăm că unele informații sunt false, dacă sunt repetate îndeajuns devin plauzibile. Adică le luăm în considerare când ne formăm opiniile.

Brian Mefford, analist politic care trăiește la Kiev.

Ironic sau nu, la numai câteva zile după dezbaterea de la Harvard, Brian Mefford, consultant politic din Kiev, descria pe site-ul think tank-ului Atlantic Council o situație cu totul nouă: apariția textelor de opinie false.

Analistul povestește cum a descoperit că, fără știința sa, devenise membru al unei organizații cu nume pompose, de care nu auzise în viața lui: Centrul de Monitorizare pentru Strategie Globală.

Ba, mai mult, semnătura sa apărea, pe site-ul acestei organizații, în dreptul unor texte de opinie pe care el nu le scrisese niciodată, de fapt.

Mefford descrie felul în care funcționează acest site:

„Întâi, pe această pagină sunt republicate analize și opinii ale unor institute de cercetare reale și respectabile (fără acordul acestora, se pare). Apoi, aceste articole corecte sunt mixate cu «știri» din surse controlate de Rusia, fără ca acestea să fie atribuite. Și mai rău, site-ul postează articole false semnate de renumiți oameni de știință asociați unor think tank-uri”.

Pare să fie metoda patentată după care sunt administrate numeroase site-uri din Europa și SUA care răspândesc știri false, mixate cu jumătăți de adevăr și garnisite cu teorii conspiraționiste.

La acest mix se adaugă pur și simplu opinii false, semnate cu numele unor analiști sau politologi. Furt de identitate, adică.

Rețeaua de AUR. Partidul plătește Facebook pentru a-și amplifica mesajele sub identități false

O rețea de cel puțin șapte site-uri și pagini de Facebook care se prezintă publicului drept “publicații independente” sau neafiliate politic sunt, în realitate, coordonate cu partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). PressOne a verificat entitățile care plătesc publicitate către Facebook pentru a crește audiența acestor pagini. O parte sunt înregistrate chiar la sediul social al AUR, pe strada Geneva din localitatea Tunari, în județul Ilfov.

Unt în cafea și biorezonanță. Proaspăt întors la Hristos, un fondator Untold vinde sfaturi despre nutriție și sănătate, deși n-are pregătire în domeniu

Deși îi lipsește pregătirea medicală, Sorin Gadola, co-fondator Untold și fiu de milionar, vinde sfaturi despre nutriție și administrează 2 clinici de „medicină integrativă”. A împrumutat „expertiză” de la un medic german pe care apoi l-a trimis la plimbare.

Brian Mefford a descoperit cu stupoare că este unul dintre acești autori. El nu a reușit să obțină îndepărtarea de pe site a articolelor care-i erau atribuite.

Mai mult, a descoperit că și alți colegi de-ai săi apăreau la secțiunea Opinii ca semnatari ai unor analize pe care nu le scriseseră vreodată.

În analiza sa, Mefford susține, însă fără să aducă vreo dovadă obiectivă, că Rusia ar beneficia cel mai mult de pe urma acestor site-uri care viralizează informații false și, mai nou, opinii false. (Puteți citi textul său aici.)

De la fapte alternative am ajuns, deci, la persoane alternative. Asta dacă ar fi să folosim terminologia pe care se străduiesc să o impună consilierii președintelui Donald Trump.

Cum funcționează, cui folosesc și de ce sunt nocive pentru democrație faptele și persoanele alternative – adică minciuna – vom vedea în episoadele următoare.

Până atunci, Mircea Miclea explică aici de ce se lipesc de noi teoriile conspirației. Iar aici găsiți un studiu despre cum apare, în unele medii, rezistența la argumentele științifice.