Viațabună
14/12/2015
Imagine de la Târgul Gaudeamus, unde a fost lansată "Pisicoteca". Foto: Lucian Muntean

Pisicoteca practică a lu' Moș Pârșu

În cei mai negri ani ai epocii ceaușiste, o carte pentru copii ajungea pe lista de cărți interzise, deși avea drept personaj un motan. Ana Blandiana le vorbea, cu vocea lui Arpagic, atât copiilor – amuzați de isprăvile acestuia, cât și adulților – delectați cu umorul subversiv, care îl ridiculiza pe comandantul suprem și își bătea joc de regimul lui.

Prin urmare, celor care-au crescut ascunzându-l pe Arpagic le este imposibil să citească fără conotație politică versuri de felul acestora:

„Mistifelix, Mistifelix, nu-i nimeni ca Mistifelix./ I-un ticălos în trup felin, un monstru care nu dă chix./ Poți să-l vezi pe vreo străduță, poți să-l vezi în piața mare,/ Daˈ-n caz de infracțiune, hop!, Mistifelix dispare./ Se zice că trișează, daˈ nu se dă de gol./ Nici nu-i găsești amprenta-n dosar la Interpol. /…/ Când vreun dosar se pierde în drum spre CNSAS,/ Sau când o stenogramă-ți dispare de sub nas,/ Mai găsești vreo hârtiuță pe trepte sau la intrare,/ Dar când vine expertiza, hop!, Mistifelix dispare./ Când pierderea se-anunță și SRI-ului,/ Răspunsul e: Mistifelix! Dar ia-l de unde nu-i!”

Autorul nu este, cum s-ar putea crede, vreun poet român, ci pe jumătate T.S. Eliot și pe jumătate Florin Bican.

Sub titlul de Pisicoteca practică a lu’ Moș Pârșu, Florin Bican „răsădește în sol autohton” (la Humanitas, 2015) Old Possum’s Book of Practical Cats, pe care T.S. Eliot o publica în 1939 și care conținea o serie de poeme jucăușe despre feline și comportamentele lor.

Ciclul lui Eliot avea să inspire celebrul musical american Cats, și (cel puțin) scenele cu mâțele vagaboande din desenul animat Pisicile aristocrate. Inventându-le motivații omenești și chiar logică socială umană, așa cum procedează adesea stăpânii sau sclavii de pisici, T.S. Eliot dădea la iveală o carte delicioasă pentru adulți și savuroasă pentru copii, dar greu de tradus.

Nu dificultățile lingvistice l-au făcut însă pe Florin Bican (foto) să aleagă transvazarea volumului, în locul traducerii lui, și să stea pe gânduri zece ani înainte să publice Pisicoteca.

Asupra distincției dintre traducere și răsădirea în sol autohton ne lămurește chiar Florin Bican, în prefața volumului. În ciuda faptului că îi reușise deja o primă traducere – rimată și fidelă până la mimetism originalului, el este nemulțumit de trădarea spiritului poemelor originale.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României. Vrei să ne ajuți?

Susține PressOne

Exemplul pe care Bican l-a oferit când a lansat cartea la Cluj este poemul Skimbleshanks (tradus ca Motă-Nașuˈ de la Cefereu), care redă, în original, nu numai aerul unei gări londoneze interbelice, dar și ritmul discret și auster al unui tren în mișcare.

Pentru a reface toate acestea, traducătorului nu i s-a părut suficientă fidelitatea semantică, așa că a construit atmosfera unei gări românești supraaglomerate și provinciale.

Noul glas al roților de tren poartă, extrem de familiar auzului românesc, îngrijorări despre Nașu’: „Pe la unșpe noaptea-n gară, călătorii urlă, zbiară/ (Trenul cursă de persoane s-a umplut):/ Nașu’, Nașu’, unde-i Nașu’? Unde-și bea, bre, adălmașu?)”.

În acest mod, Pisicoteca lui Florin Bican înscenează un întreg proces de adopție și de adaptare a pisicilor lui T.S. Eliot la realități locale. Interesant este că, în teoriile despre traducere, „domesticirea” ar reprezenta tocmai această obligație de a fi atent la particularități și de a le face inteligibile în cultura-țintă.

Aflate în pericol de domesticire dacă traducătorul ar fi rămas fidel literei textului original, pisicile vagaboande și șmechere din poemele lui Eliot sunt eliberate de Florin Bican cu prețul autohtonizării lor: ele rămân vagaboande, dar de România.

Particularitățile de limbaj și – spun gurile rele – de manieră ale pisicilor astfel transplantate aparțin lumii bucureștene: „decât” intră în construcții numai cu verbe la afirmativ, „băi, nenică” ne evocă vreo lecție sapiențială de taximetrist din Capitală, chiar și canalul din care „catifelinele” și „catifelunele” pleacă la bal are iz de București.

Cartea se citește obligatoriu cu voce tare, în familie, pentru a obține garantat hohotele necesare la capătul unui an atât de plin de încercări de toate felurile.

Recomandarea din această săptămână nu ar fi însă completă dacă nu v-aș îndemna să citiți și Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc (Arthur, 2013) sau Și v-am spus povestea așa. Amintirile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși (Arthur, 2014) – volume de autor ale lui Florin Bican, care ne explică de unde vin aproape neverosimila inventivitate de limbaj, dar și debordanta imaginație epică a traducătorului Pisicotecii.

Iar dacă sunteți cu adevărat tari de inimă și pregătiți să mergeți până la capăt, luați de citiți și Cântice mârlănești (Humanitas, 2007), în care Bican se joacă exact acolo unde părinții le spun copiilor să nu se ducă și scoate la lumină tot ceea ce părinții se prefac că nu există, adică legătura dintre comic și violent, dintre lumea copiilor și un anumit sadism pe care ei îl descoperă mereu cu suspectă delectare.

Cât despre Pisicotecă, ea ascunde și surprize pentru bibliofili în colajele cu pisici urbane ale lui Mihail Coșulețu, dar și referințe pentru lectori subțiri, cum sunt cele din finalul poemului despre numele triple ale pisicilor:

„Deci când vezi o pisică prăvălită-n visare,/ Lucrul ăsta se-ntâmplă taman atunci când/ Se gândește de-a-n proasta la numele care/ E ascuns într-un gând dintr-un gând dintr-un gând./ La nume-prenumele -/ Gata cu glumele -/ Inefabil și unic, insondabil, profund.”

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...