Un sadhu (ascet). Fotografie de Ioana Brănișteanu
16/04/2018
Pelerinajul unei fotografe pe urmele lui Buddha
Tânăra fotografă Ioana Brănișteanu, studentă la Arhitectură și Psihologie la Iaşi, a însoțit-o anul trecut pe călugărița budistă Robina Courtin într-un pelerinaj prin Asia.
Au mers pe urmele lui Buddha, atingând, printre altele, locul unde s-a născut, unde a cunoscut iluminarea și cel al morții sale.
Pasionată de budism, pictură și fotografie, Ioana povesteşte, în interviul pentru PressOne, cum a ajuns să facă această călătorie şi ce a învăţat pe drum.
− De unde pasiunea pentru fotografie?
− Când aveam în jur de 15 ani, am descoperit un Pentax vechi în lucrurile bunicului meu. L-am luat și am mers la un studio foto din apropiere, ca să aflu dacă e funcțional.
Fotograful care se ocupa de studio l-a verificat, i-a pus o rolă de film și mi l-a dat să-l folosesc. În aceeași zi m-am plimbat până seara prin oraș și am făcut poze.
După ce am developat prima rolă, m-am bucurat atât de mult să-mi văd primele imagini, încât m-am hotărât să mai cumpăr una! De data asta m-am hotărât să fiu ceva mai creativă, așa că mi-am sunat câțiva prieteni și i-am rugat să pozeze pentru mine.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
Un an mai târziu, mama mi-a făcut cadou primul aparat digital, un Sony, și atunci am descoperit și Photoshop-ul. A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit vreodată! Și, de atunci, mă țin de făcut poze!
− Ce subiecte abordezi de obicei?
Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”
La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie.
Ce faci în weekendul 29 noiembrie - 1 decembrie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne
Se deschid târgurile de Crăciun în București și Timișoara, Lights On Romania în Cluj-Napoca și bazar caritabil în Iași. Tu ce faci în weekend?
− În general, mă simt atrasă de fotografia socio-documentară, pe care am descoperit-o în anul întâi de facultate alături de Sorin Onișor.
El a ținut un workshop de fotografie pentru studenții de la Arhitectură. Am mers împreună prin sate, am vorbit cu oamenii, am aflat detalii despre viețile lor și ne-am propus să le înregistrăm vizual.
Îmi place să surprind povestea oamenilor și a locurilor în imagini. Așa percep fiecare poză – ca pe o scurtă poveste vizuală.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
− Cum ai devenit interesată de budism?
− Stră-bunicul meu a fost preot ortodox, așa că, cel puțin la nivel transgenerațional, am crescut cu o oarecare înclinație înspre spiritualitate.
Cu filosofia budistă am intrat pentru prima dată în contact tot în perioada adolescenței, când am citit „Istoria religiilor”, a lui Eliade.
Țin minte că am descoperit, la un magazin chinezesc din apropiere, o statuie mică de jad care-l înfățișa pe Buddha. Am cumpărat-o, am dus-o acasă și mi-am propus să încerc și eu să stau la fel, în poziția de meditație.
Cu timpul, interesul meu pentru budism a devenit din ce în ce mai serios și s-a transformat într-o pasiune.
− Cum ai descoperit această călătorie?
− De câțiva ani, mi-am format un obicei din a asculta învățături budiste din diverse tradiții, majoritatea preluate de pe Youtube. Profesorul cu care rezonam cel mai bine era Venerabila Robina Courtin.
Îmi făcea o plăcere deosebită să-i ascult învățăturile iar și iar, să le analizez, să le întorc pe toate părțile și să încerc să le asimilez într-un mod de a fi.
O urmăream cu mare interes și abia așteptam postări noi. Așa am descoperit, anul trecut, că urma să vină la București pentru o retragere de o săptămână.
Mi-am amânat proiectele din acea perioadă, am luat un bilet de avion și m-am dus cu mare entuziasm să particip la retragere. Ascultând live învățăturile, ele au devenit dintr-odată mult mai reale pentru mine și, întorcându-mă la Iași, am realizat că-mi doresc să dedic mai mult timp studiului filosofiei budiste.
În ultima zi de la Bucureşti, Venerabila Robina Courtin a vorbit despre pelerinajul pe care îl conduce an de an în India și Nepal, un pelerinaj care urmează pașii lui Buddha și povestea vieții sale – momentul nașterii sale, clipa iluminării, primele învățături pe care le-a transmis discipolilor săi, până în momentul morții sale.
De mult timp visam la o drumeție în acea parte a lumii, și atunci m-am hotărât să-mi fac un cadou de ziua mea, care a picat chiar în mijlocul pelerinajului!
− Care este imaginea făcută de tine pe care o consideri apropiată de ce înseamnă esența credinței?
− În budism nu suntem încurajați să credem orbește într-o anume teorie, ci să descoperim, printr-un demers foarte logic și practic, motivul pentru care lucrurile există într-un anume fel, și nu în altul.
După cum spune și Venerabila Robina, în budism nu există conceptele de creator sau de credință. Budismul seamănă cu teoriile științifice, în sensul în care ne prezintă un model psihologic foarte clar, ale cărui presupoziții sau ipoteze pot fi testate și argumentate în mod rațional, prin practica individuală.
O fotografie sugestivă în sensul ăsta ar putea fi portretul unei femei din apropierea Stupei Boudhanath, care aprinde lumânări pe timp de seară, iar flacăra lumânărilor reprezintă mintea iluminată a lui Buddha.
Practica ei constă în a-și dori ca toate ființele vii să cunoască aceeași iluminare și să stăpânească natura de Buddha.
− Acum, când emoţiile s-au aşezat, care crezi că a fost sensul acestei călătorii?
− Sensul călătoriei a fost studiul aprofundat al filosofiei budiste. Mi-am dorit să intru în contact direct cu practica budistă și să am ocazia să practic învățăturile alături de oameni care-mi împărtășesc interesul.
Povestea vieții lui Buddha, întâlnirea cu filosofia și sfera culturală hindusă, experiența Indiei și a Nepalului în afara contextului religios, contactul cu localnicii și cu traiul lor de zi cu zi au venit, toate, ca un mare bonus pentru intenția inițială.
*
Mai multe fotografii realizate de Ioana Brănişteanu puteţi vedea pe pagina ei de pe site-ul National Geographic.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this