Paweł Kuczyński: Încerc să deschid ochii oamenilor

Bianca Felseghi

Senior Editor

Lumea artistului polonez Paweł Kuczyński e o combinație între Dali și Banksy. Nu doar că desenele sale au devenit virale pe internet, dar au intrat în cultura populară precum niște bunuri colective, de care se poate bucura oricine, ca și când ar fi izvorât din mintea noastră, și nu din imaginația unui artist.

Se poate să nu știi că lui Kuczyński îi aparține, de pildă, celebra ilustrație despre demagogie, în care microfonul direcționează mesajul unui politician direct la canal, dar cu siguranță n-o s-o uiți.

Dar imaginea cu Pikachu, care călărește pe grumazul unui jucător de Pokemon Go? Sau cea despre democrația simulată, în care niște oițe miniaturale pasc pe un buletin de vot, în căsuța din dreptul unui anume candidat, singura în care iarba este verde? Ori desenul despre înstrăinare, cu tânărul care privește lumea dintr-o celulă prin periscopul Facebook-ului?

Paweł Kuczyński la masa de lucru. Foto: Arhiva personală

Paweł Kuczyński are 40 de ani și e un artist freelancer. A început să deseneze caricatură în 2004, însă lucrările sale numai „de râs” nu sunt.

Una dintre cele mai potrivite descrieri a ilustrațiilor sale este că arată „tot ce este greșit în ziua de azi”.

I-am scris lui Paweł Kuczyński și l-am întrebat despre munca sa.

*

– Lucrările tale vorbesc despre libertatea de exprimare și despre adevăr și lovesc în orice formă de înregimentare. Și, totuși, ai devenit atât de cunoscut grație Facebook-ului și rețelelor sociale, pe care le ironizezi. Nu ți se pare ironic?

– Ba da, și deseori m-am lovit de această opinie. Mi s-a reproșat chiar că aș fi ipocrit. Dar lupta mea nu e nici împotriva Facebook-ului, nici împotriva noilor tehnologii.

Eu nu le spun oamenilor – nu mai folosiți aceste canale. Cred că lucrările mele sunt populare în aceste medii datorită observațiilor mele despre felul în care ne condiționează ele.

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Iar oamenii simt și ei că ceva nu e în ordine în aceste excese. Sau poate doar li se pare că desenele mele sunt amuzante.

– Arta caricaturii a cam dispărut în ultimii ani, împreună cu ziarele de hârtie, peste tot în lume. Încerci să demonstrezi că ea poate să supraviețuiască în mediul online?

– Tipăriturile nu mai sunt populare, așa este. Dar lumea noastră devine o lume a imaginilor. Se schimbă doar forma, nu și conținutul, de la hârtie la web.

Nu cred că e finalul caricaturii, e o altă etapă a existenței sale. Aș zice că va fi o perioadă chiar mai bună.

Eu mă folosesc de imagini pentru a spune ceva fără cuvinte. Și văd că oamenii vor să „mă audă” de peste tot din lume. Într-o epocă a print-ului, acest lucru nu ar fi fost posibil.

– Unul dintre ultimele tale desene e despre isteria Pokemon Go. Care e, după tine, raportul ideal între artă și societate atunci când creezi o operă?

– Cred că acesta e sensul artei: să vorbească despre condiția societății moderne.

– Care sunt maeștrii tăi, cei de pe urma cărora ți-ai format stilul?

– Am mulți maeștri, nu pot indica pe cineva anume. Privesc cu curiozitate la toți acești artiști care sunt contemporani cu mine și care sunt foarte talentați. Asta mă și întristează, pentru că nu cred că voi fi vreodată la fel de bun ca unii dintre ei.

– Polonia are o tradiție socială foarte puternică. Se regăsește această moștenire în ADN-ul artei tale?

– Nu mă consider un artist politic. Dar politica e parte din viața noastră și îmi influențează și mie lucrările. Am încercat întotdeauna să spun ceva despre viața noastră, a oamenilor, nu despre condiționările politice. Mi-e greu să explic…

– Arta va salva lumea?

– Nu voi reuși să schimb eu lumea. Încerc să îi arăt însă observațiile mele, despre noi, oamenii, și despre ea însăși. Sunt fericit când oamenii îmi privesc ilustrațiile și, cine știe, poate în unele cazuri reușesc să le deschidă ochii.

– Care e cea mai mare amenințare în zilele noastre?

– Fanatismul. Sau prostia. Fanatismul e o formă a prostiei. Când oamenii sunt leneși și nu-și folosesc creierele, monștrii prostiei se trezesc la viață.

*

Puteți vedea aici mai multe desene realizate de Paweł Kuczyński.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€