„Pauza e pauză”. Perspectiva unui expert în educație care contestă interzicerea telefoanelor mobile în școli pe toată durata programului

Laura Popa

Reporter

Folosirea telefoanelor mobile în școli, inclusiv în timpul pauzelor, ar urma să fie interzisă de luni, 23 septembrie, a dat de înțeles un secretar de stat din ministerul Educației. România s-ar alătura astfel altor țări europene care „au mers pe această interdicție”, după cum s-a exprimat ministra Educației, Ligia Deca. 

Susținătorii măsurii invocă rezultatele pozitive obținute în licee din Olanda. În România, însă, regulamentele au fost schimbate cu doar două săptămâni înainte ca cei aproape 3 milioane de elevi să înceapă cursurile, iar asta pune în dificultate unitățile de învățământ, care pare că au fost luate din scurt: directorii de școli reclamă lipsa spațiilor de depozitare, dar și informații contradictorii despre cum ar trebui, concret, să procedeze. 

La PressOne, expertul în educație Marian Staș susține că unele modificări aduse în noul an școlar, printre care și interzicerea telefoanelor mobile sau posibila trimitere a elevilor în săli de detenție, transmit un mesaj restrictiv, dat „din pix” și nu schimbă cu adevărat educația din România, dependentă încă de centru, ca în perioada comunistă. 

PressOne: Săptămâna aceasta a apărut declarația secretarului de stat Florian Lixandru, cum că de pe 23 septembrie toți elevii din România nu vor mai avea voie cu telefoanele în școli, nici măcar în timpul pauzelor. Asta după ce, cu câteva zile înainte, ministra Ligia Deca spusese că această decizie va rămâne la latitudinea fiecărei școli. Cum vă explicați contradicția? 

Marian Staș: Mi se pare un enunț din ciclul somnul rațiunii naște monștri. Acest enunț de a interzice de dimineață până la prânz și de la prânz până seara telefoanele în școală mi se pare aberant din cel puțin două motive.

În primul rând, pentru că e prima dată când începe procesul, iar noi, ca societate, suntem profund refractari la restricții, la constrângeri, mai ales atunci când e vorba de lucruri cum ar fi telefoanele mobile. Povestea cu a nu intra cu telefoanele în clasă e una și a nu folosi telefonul de la 8 dimineață până la 2 după amiază, e cu totul altceva. 

De ce? Care sunt argumentele dvs.? 

Odată că pauza e pauză, e firesc să poți să ai nevoie să comunici, să faci diverse lucruri cu telefonul. 

În al doilea rând, este și o chestie psihologică. E aberant să interzici de la 8.00 la 14.00, în opinia mea, un astfel de dispozitiv pe care  toată lumea îl folosește, uneori până la dependență, e adevărat, zilnic.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Eu salut măsura de a nu mai permite utilizarea telefoanelor pe timpul orelor, pentru că, în măsură covârșitoare, acest tip de comportament denotă dependență față de dispozitive. Dar enunțul secretarului de stat denotă mai mult de atât, arată o extindere a restricției. 

Potrivit expertului în educație Marian Staș, pentru ca predarea să nu mai depindă de telefonul mobil, în școlile din România ar trebui să pună mai mare accent pe soluții de informatizare, disponibile în fiecare clasă.

Din perspectiva dumneavoastră, cum poate arată o cale de mijloc, care să combine și nevoia de a ține elevii departe, în timpul orelor, de telefoane, dar care să ofere și libertate în pauze? 

Nu am nicio problemă să-și folosească telefoanele pe timpul celor 10 minute de pauză, că nu moare lumea.

Apoi, în momentul în care las telefoanele într-un spațiu dedicat, asta presupune că am absolut toate resursele cu care să-mi desfășor lecția fără să fie nevoie de ele. Dacă toate școlile din România au așa ceva, n-am nicio problemă. 

Dacă nu au, atunci pot să fie 5-10 minute în care elevul să se folosească de telefon, dacă e nevoie, după care să-l pună la loc. E adevărat că asta e o chestie forțată, pentru că e foarte ușor de acolo să găsesc excepții și să nu mai fie nevoie să țin telefoanele în afara clasei. 

Excepție de la regula folosirii telefonului în timpul orelor este utilizarea sa ca instrument didactic. Cât de bine este integrat telefonul în practica didactică din România, în momentul de față? 

Din punctul meu de vedere, este un comportament extrem de inegal, pentru că în România sunt profesori care au puține deprinderi să-l folosească în sens pedagogic, dar și profesori foarte pricepuți la așa ceva. Discrepanțele sunt mari de tot. 

Aș prefera mai degrabă soluții de informatizare, așa cum se cuvine, cu laboratoare deștepte în sala de clasă care, pe cât posibil, să facă cât mai puțin necesară utilizarea mobilelor. 

În cazul încălcării interdicției de a folosi telefonul în timpul orelor și, mai nou, și-n timpul pauzelor, telefonul va fi preluat de către direcțiune și va trebui ca un părinte să vină la școală pentru a-l recupera. Cum vi se pare asta?

Este o conduită corectă. Nu se pune problema confiscării telefonului, dar se notifică părinții. Dacă asta este regula și scrie în regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ, atunci ne conformăm. Și atunci soluția corectă pedagogic, mai ales că peste 75-80% dintre elevi sunt minori, este ca părinții să vină și să regleze problema cu conducerea școlii sau cu dirigintele. 

Aproape 3 milioane de copii și tineri au început noul an școlar, pe 9 septembrie. 

Ksenia Pavliuk, învățătoare la clasa a III-a, organizează elevii la intrarea în clase după festivitatea de început de an, în Sibiu, pe 1 octombrie 2022. Foto: Andreea Câmpeanu

Ce șanse sunt ca de pe 23 septembrie în toate școlile din România să nu se mai permită accesul cu telefon mobil?

Cam 20% și nu glumesc. Aici e vorba de un proces și de o transformare foarte importantă. Eu mă aștept să dureze zile sau săptămâni până când procesul intră pe cursul lui.

În mod cert a te aștepta ca 3 milioane de copii și 250.000 de profesori să funcționeze unitar la o pocnitură din deget, mai ales printr-o măsură care prin natura ei este restrictivă, nu este realist. 

Considerați că ar trebui să existe o normă unitară la nivelul întregii țări sau că decizia ar trebui să aparțină fiecărei școli în parte? 

Pledez pentru a doua variantă, pentru că o caracteristică puternică a școlii noastre, a sistemului de învățământ preuniversitar, este blocarea feroce în paradigma comunistă a centralizării. Uită-te de exemplu la ce a însemnat povestea cu reprogramarea examenului de Bacalaureat, fără să fie pregătită așa cum să cuvine măsura. Școlile au venit imediat cu contraargumente.

A extrapola astfel de lucruri și a le extinde dintr-un singur pix la scara întregului sistemul mi se pare o chestie ineficientă. Din punctul meu de vedere, acest aspect e normal să țină de ceea ce înseamnă decizii ale Consiliului Profesorilor, Consiliului de Administrație, împreună cu părinții, cu copiii, la nivelul fiecărei școli. 

Începând cu acest an școlar a fost introdusă în Statutul Elevilor ideea că elevul care deranjează ora va putea fi mutat într-o altă sală și să aibă parte acolo de ceva ce se aseamănă cu o detenție. Ce efecte poate avea o astfel de decizie? 

Aici sunt două lucruri distincte. A sancționa este corect, din punctul meu de vedere, și salut această discuție, a felului în care sancționezi comportamente incorecte, nepoliticoase, neconforme cu conduita școlii. 

Dar a atașa acesteia sintagma „cameră de detenție” mi se pare de o mie de ori de noaptea minții. Cum să pui așa ceva într-o școală? E o transpunere aberantă, cel probabil dintr-o sintagmă anglo-saxonă, dar pentru mine e o orare, sună de nu-i adevărat. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€