Paul Radu, fondator Rise Project: „Se poate vorbi despre crimă organizată la masa de prânz, fiindcă acaparează felii din viața tuturor”

Primul Oscar românesc ar fi putut fi câștigat de un film care pune în prim plan un caz de crimă organizată și corupție cu mii de victime, de care poate n-am fi știut nici azi – dacă n-ar fi fost adus în atenția publică printr-o investigație jurnalistică.

Acest lucru se întâmplă atunci când jurnaliștii de investigație folosesc datele și tehnologia pentru a expune criminalitatea și corupția. Și pentru a împuternici publicul să vadă legăturile dintre cele două.

Aceasta este munca depusă de peste 15 ani de jurnalistul Paul Radu, co-fondator Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), unde peste 400 de jurnaliști de investigație, oameni de știință și programatori expun rețelele de crimă organizată și traseele banilor murdari în lume.

Paul Radu este și fondator Rise Project și bursier Ashoka.

___

O definiție a unei rețele de crimă organizată ar putea fi următoarea:

O rețea organizată pe bază ierarhică, constituită cu scopul de a obţine profit şi putere, cu implicarea, în special, în activităţi ilegale, dar şi legale. Are durată mare în timp, iar existenţa sa este menţinută prin folosirea forţei, ameninţărilor şi/sau corupţiei funcţionarilor publici.

Potrivit datelor publicate de Consiliul Europei în „Cartea albă a criminalității organizate transnaționale”, în Europa sunt active aproximativ 3.600 de grupuri infracționale organizate internațional. La nivel global, Oficiul ONU pentru combaterea traficului de droguri şi prevenirea criminalităţii estimează că între 2 și 5% din PIB-ul global este spălat în fiecare an.

Crima organizată și corupția de nivel înalt, legate între ele: În momentul în care o să înțelegem legăturile astea, vom înțelege de ce trăim așa și nu mai bine

Însă impactul în viața de zi cu zi al crimei organizate și corupției de nivel înalt poate fi înțeles mult mai ușor.

„Se poate vorbi despre crimă organizată la masa de prânz, fiindcă acaparează felii din viața tuturor și e un interes foarte mare să vedem cine rănește oamenii, cine fură de la oameni, cine le îngrădește diverse drepturi.

Un exemplu destul de simplu, care e la ordinea zilei și în România, este traficul de țigări. Când se face trafic de țigări, țigările alea vor fi împinse către toată lumea, chiar și către copii, iar asta, evident, va avea un efect asupra sănătății.

În momentul în care crima organizată e implicată în traficul ăsta ilegal, ea va avea nevoie și de sprijin politic și atunci se va întâmpla corupția de nivel înalt și, poate, în Parlament, se vor da legi favorabile sau se vor micșora pedepsele pentru traficul de țigări.

Toate sunt legate între ele: corupția de înalt nivel și crima organizată. Noi nu vedem multe dintre lucrurile astea pentru că sunt puțini jurnaliști de investigație care le arată, dar acolo e, de fapt, esența. În momentul în care o să înțelegem mai bine legăturile astea, vom înțelege de ce trăim așa și nu mai bine”, explică Paul Radu, co-fondator OCCRP, fondator Rise Project și bursier Ashoka.

Orice jurnalism făcut în interes public trebuie să fie de investigație

Paul Radu a început primele sale investigații jurnalistice în timpul facultății, când lucra la un ziar local din Timișoara. Ulterior, a plecat cu burse de studiu în Marea Britanie și SUA și s-a specializat pe înțelegerea rețelelor criminale, mai exact pe modul în care operează și cum pot fi expuse.

Așa și-a dat seama că jurnalismul de investigație trebuie construit ca un serviciu public.

„Cred că orice jurnalism făcut în interes public trebuie să fie de investigație. Un jurnalism corect, chiar și atunci când îl faci pentru talk-show, trebuie să aibă în spate investigație. Fără nu poți să faci ceva coerent, care să servească publicului, să-i aducă ceva nou.“

“Jurnalistul trebuie să publice un material care să ajute oamenii. În momentul în care decizi să faci o investigație sau să scrii un articol trebuie să-ți pui o întrebare: de ce fac asta, este asta în interesul publicului? Dacă nu poți răspunde la întrebarea asta, foarte probabil e vorba doar de interesul tău sau al altuia”, spune Paul Radu.

Astfel, în 2006, alături de Andrew Sullivan, jurnalist american care a locuit cea mai mare parte din viața lui în Balcani, a fondat „Organized Crime and Corruption Reporting Project”, OCCRP, o rețea de jurnaliști de investigație dedicați anchetelor de crimă organizată și corupție.

OCCPR, organizație de tip hibrid, transfrontalieră

„OCCRP la început a fost o rețea mică, pornită între România și câteva țări din Balcani, după care ne-am tot extins, iar acum suntem la nivel global. Am angajat, de curând, editori în Brazilia, Asia de Sud sau Africa. Rețeaua s-a extins mult și totul pe o combinație de tehnologie, jurnalism și multă muncă. Anul trecut am publicat peste 100 de investigații”, spune Paul Radu.

Rețeaua creată de Paul Radu și Andrew Sullivan vine să acopere golul lăsat de actorii naționali și internaționali abilitați să acționeze în combaterea crimei organizate, dar care nu dispun de mijloacele adecvate pentru a fi eficiente.

„Dacă eu mâine vreau să mă apuc de un proiect transnațional în care să angrenez jurnaliști din 30 de țări, voi urma câțiva pași: o să mă uit la datele pe care le avem, care sunt indexate într-un sistem. Indexarea e făcută, însă, într-un mod inteligent. Nu sunt foldere simple, unde dai o căutare.

De pildă, dacă în acest proiect pe 30 de țări vreau să mă uit la băncile din aceste țări, voi căuta în baza de date, de exemplu, în ce context sunt menționate aceste bănci. Și voi vedea că o anumită bancă este menționată într-un caz de crimă organizată pentru că a existat un proces într-o țară, poate.

Sistemul ăsta de indexare îți aduce date constante, din foarte mult surse deschise. Multe sunt în alte limbi sau alfabete, dar sistemul face inclusiv aliterația. Dacă sunt documente scrise în chirilice, și ai numele Dumitru scris în alfabet chirilic, sistemul îți va scrie numele Dumitru și în alfabet latin, ca să înțelegi că în documentul ăla apare ce te interesează pe tine. Tu îl poți găsi pe Dumitru și-n documentele scrise în madarin sau orice altă limbă, alfabet”, explică Paul Radu.

Pasul următor este colaborarea cu departamentul tehnologic din OCCRP, care oferă niște puncte de pornire în investigație. Poate o bancă a fost menționată de mai multe ori ca fiind coruptă sau șeful ei implicat în anumite procese. După aceea, reporterii naționali în care există OCCRP merg pe teren și se întorc cu informații.

„Schimbul ăsta de informații se face în mod securizat. Departamentul tehnic pune la dispoziție niște spații securizate, unde fiecare își va putea pune informația proprie și care, ulterior, va putea fi combinată cu a altora. Iar în momentul în care în sistem sunt introduse informații noi, ele sunt imediat puse în conexiune cu cele deja existente. Dacă nume de-acolo apar și-n alte contexte, sistemul îți dă automat niște rezultate.

Așa începe proiectul.  Un «zoom in and out» între tehnologie, colectare de date și muncă de jurnalism de investigație. E important ca pentru jurnalismul de investigație prima parte să fie cât mai automatizată”, spune Paul Radu.

Cazul Hexi Pharma ar fi putut fi mai repede descoperit

Automatizarea începutului investigației jurnalistice ar fi putut accelera și investigația românească în cazul Hexi Pharma.

„Dacă vorbim de Colectiv și Hexi Pharma, vedem că investigația a pornit de la un whistleblower (n.r. informator), căruia i s-au alăturat alții și alții. Toată situația aia cu numărul mare de infectări din spitalele din România era cunoscută însă, erau mulți medici care știau asta, oameni care au avut rude care au murit din cauza acelor bacterii. 

Dacă informația era colectată deja într-un sistem precum cel pe care-l avem la OCCRP, atunci s-ar fi putut face corelație între de ce mor oamenii în spitale și infecții. Mor oameni în spitale pentru că sunt folosiți dezinfectanți diluați. S-ar fi putut ajunge la aceeași concluzie fără să treci printr-un whistleblower”, este de părere Paul Radu.

Pentru a avea un public informat, trebuie arătate lucruri ascunse, care rănesc oameni

„Înainte de începerea unui proiect avem o discuție, iar una dintre întrebări este «de ce este important materialul la care urmează să lucrăm?» După aceea trebuie să arătăm lucruri ascunse, care rănesc oameni. Așa ajuți publicul larg să ia niște decizii, să fie mai bine informat. O altă întrebare este care sunt victimele în cazul subiectului pe care vrei să-l abordezi?”, explică Paul Radu procesul de începere a unei investigații jurnalistice.

Iar când vine vorba de crimă organizată și corupție, victimele pot fi la nivelul întregii țării.

„Am avut mai multe serii de investigații despre «laundromate», sisteme foarte complexe de spălare de bani. Miliarde de euro. În primă fază, poți spune că spălarea de bani nu are victime, că e vorba doar de niște bani, nu?

În Azerbaidjan, am făcut o investigație în care am arătat că bănci mari din Europa au facilitat plăți de aproape 3 miliarde de dolari către diverse firme de tip offshore, însă, între miile de tranzacții, se vedeau și plăți către politicieni germani. Când corelai factorul timp cu banii, ajungeai la o concluzie interesantă: în anul în care s-au făcut plățile, în Azerbaidjan au avut loc alegeri. Președintele Aliyev la momentul respectiv nu avea un electorat foarte clar în favoarea lui și atunci a aranjat alegerile în așa fel încât el să câștige.

Ca să înghită Europa alegerile astea, a fost nevoie de sprijinul unor parlamentari corupți. Efectiv, el i-a plătit pe oamenii care au venit ca observatori la alegeri să spună că totul a fost super ok. În momentul ăla, ei au legitimat niște alegeri care n-au reprezentat voința poporului”, explică jurnalistul.

Colaborarea jurnalistului de investigație cu activistul

Pentru ca investigațiile realizate la OCCRP să nu rămână fără ecou, Paul consideră că este importantă colaborarea cu cei care fac lobby și care pot pune presiune pe factorii decizionali.

„În jurnalismul tradițional e o vorbă: publici și fugi. Noi încercăm să schimbăm asta. Da, rolul jurnalistului e să scoată la lumină lucruri și după e treaba celorlalți ce fac cu informațiile. Jurnalistul poate urmări subiectul, să vadă ce s-a schimbat. Cum a fost cazul Roșia Montană, pe care noi l-am investigat la Rise. Sunt subiecte care au impact doar prin publicare și un pic de presiune publică, dar mereu e nevoie de o alianță.

Acum patru ani am început Global Anti-Corruption Consortium. O alianță între OCCRP și Transparency International care funcționează în felul următor: noi lucrăm la investigații mari, care arată probleme de sistem, și înainte să publicăm și, uneori chiar în timpul investigației, avem un dialog un Transparency International. 

Avocații și activiștii, în timpul în care noi investigăm, își construiesc partea de advocacy. Având deja niște informații de la noi, pot să acționeze, iar ancheta să aibă o amploare mult mai mare. Împingi munca ta către activist, care așa își face treaba. Asta pentru că jurnalistul nu este activist, însă activistul își poate face treaba cu datele de la jurnalist”, explică Paul Radu.

Oricine poate face parte dintr-o investigație. Spune-i omului cum ai făcut investigația

O colaborare trebuie să existe și între jurnalistul de investigație și cetățean. Atât prin OCCRP, cât și prin Rise Project, rețeaua românească de jurnaliști de investigații fondată de Paul în 2012, sunt oferite instrumente prin care toți cei interesați pot investiga la rândul lor.

„Ce îmi doresc eu, pe termen lung, e ca ce facem la OCCRP să se dizolve în societate. Oricine poate face parte dintr-o investigație. Nu oricine poate să scrie, aia e clar, acolo îți trebuie puțin talent și experiență. Însă orice poate să contribuie la investigație.

Ce încercăm să facem și la Rise e să implementăm mai multă transparență cu jurnaliștii de investigație. Bine, ai dat un material de jurnalism de investigație, dar spune-i omului și cum ai făcut-o, ce instrumente ai folosit. În momentul în care explici cum a fost făcută investigația, când faci niște tutoriale, un manual de investigație, câțiva oameni vor începe să facă o mică investigație pe cont propriu.

Comparat cu acum 5, 6 ani vedem și la Rise că sunt mai mulți oameni care vin cu semi investigații către noi. Oameni care lucrează în domenii cu totul diferite de jurnalism, dar care identifică o problemă și încep să o investigheze, că au găsit instrumentele de cum să facă asta la noi. Și, până la urmă, asta înseamnă să inspiri oamenii, să le dai niște unelte, ținând cont mereu, însă, că tu nu vrei să-l pui în pericol. Nu vrei să-l îndemni să se ducă să-l înfrunte pe politicianul corupt. Îi dai omului instrumentele, dar îi explici și care sunt limitele”, adaugă Paul Radu.

În pandemie, crima organizată și-a frecat mâinile și și-a așteptat victimele

Informarea publicului e vitală nu doar ca parte a unei posibile investigații de crimă organizată, ci ca publicul să nu ajungă el victimă. Iar pandemia de coronavirus i-a expus pe mulți utilizatori de internet la pericole de care n-au fost învățați cum să se ferească.

„Odată cu pandemia, crima organizată a găsit mai multe victime, fiindcă oamenii au fost nevoiți să se mute online. Eu o parte din pandemie mi-am petrecut-o în Uruguay și mă uitam cum non-stop veneau în clădirea în care locuiam colete care conțineau laptopuri. 

Oameni care până atunci nu fuseseră online, au fost nevoiți s-o facă odată cu pandemia. Din punct de vedere al crimei organizate a crescut numărul de victime online. De oameni care nu au cunoștințele necesare pentru a se proteja online, să facă diferența între un domeniu real și unul care nu e real. Dintre un e-mail real și phishing (n.r. înșelătorie prin care se încearcă obținerea unor date personale, precum conturi bancare). Lucrurile astea se învață în timp, dar când oamenii au ajuns pe web că n-aveau altă soluție, crima organizată s-a așezat pe șezlong, și-a frecat mâinile și a zis că de-acum începe business-ul, că sunt victime. Cu cât mai multe victime, cu atât mai mulți bani”, adaugă jurnalistul.

Unde sunt banii?

Crima organizată nu ține cont de rasă, religie, etnie sau sex. Ci doar de bani. Iar implicațiile sunt foarte adânci.

„Când se gândește la crimă organizată, omul are în minte, de cele mai multe ori, un bogat cu o mașină de lux, poate și un iaht și o vilă. Dar întrebarea este dacă sunt atât de mulți bani la mijloc, iar mașina, vila și iahtul nu valorează atât de mult, unde sunt restul de bani? Șpăgile către politicieni sunt minore, raportate la câți bani sunt în joc. 

Însă cea mai mare parte a banilor se duc în pământ, în achiziția de teren agricol, păduri, munți. În toată lumea. De asta trebuie făcută o muncă mai grea de unificare a bazelor de date.

Mai mult, cea mai mare parte din crima organizată afectează și mediul înconjurător în multe feluri. De la oameni care sunt sclavi pe o plantație undeva în Indonezia, dar plantația aia a fost pusă acolo în locul unei păduri care dădea aer curat, până la construcții în zone care n-ar trebui să fie făcute. La despăduririle masive care se întâmplă și-n România, unde e vorba de crimă organizată mână-n mână cu politicieni corupți”, este concluzia lui Paul Radu, jurnalist de investigație și co-fondator OCCRP.