Oamenii care schimbă lumea capac cu capac

Ana Tepșanu

Colaborator

Pe 31 martie 2013, Anca Tătaru, originară din Cluj, a dat de o poveste care i-a schimbat viața. A primit un mail la birou, unde o colegă i-a scris despre Alexandra, o fetiță de 13 ani cu probleme de sănătate, care trebuia să ajungă în China pentru a putea fi operată. 

În încercarea de a strânge banii necesari pentru tratament, familia copilei a găsit o firmă de reciclare din Spania, dispusă să plătească costurile intervenției, în schimbul a 70 de tone de capace. 

Ulterior, părinții Alexandrei au demarat o campanie, cu dorința de a mobiliza Clujul, iar Anca și un grup de colegi s-au alăturat inițiativei. În câteva luni, cantitatea necesară de capace a fost strânsă, copilul a primit tratamentul, iar Anca „a rămas cu obiceiul, dar fără scop”. 

„Aveam o mașinărie unsă care producea capacele, dar nu aveam ce să facem cu ele”, povestește ea. 

Incertitudinea nu a durat mult, iar în clipa în care a găsit o firmă locală care să le preia, a luat naștere proiectul Capace cu Suflet.

Cum funcționează și ce se întâmplă mai exact

Inițiativa funcționează într-un mod simplu - asociația colectează capace de plastic (HDPE & PP) și le vinde către firme specializate. Sumele încasate sunt donate către diferite cauze umanitare.

Se colectează doar două tipuri de capace (cele cu cifra 2 sau 5 în interiorul triunghiului de reciclare), deoarece reprezintă două categorii de plastic care poate fi reciclat de mai multe ori și are o arie vastă de utilizare după reciclare. 

„Ele urmează să fie sortate, măcinate, topite și transformate de clienții lor într-o gamă variată de produse, de la umerașe, la tomberoane de gunoi și multe altele”, explică fondatoarea asociației.

Proiectul a început cu o mână de oameni în Cluj, iar în prezent are colaboratori și ambasadori care îi reprezintă și îi ajută cu centralizatul capacelor în: Alba, Arad, Bihor (Oradea), Brăila, Brașov, București și Ilfov, Cluj, Iași, Constanța, Harghita, Maramureș (Baia Mare), Mureș, Prahova (Ploiești), Sibiu, Suceava, Timișoara și Tulcea.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în ultimul weekend înainte de Crăciun în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, târg de designeri în Cluj-Napoca, Seri de TraIARNĂ în Timișoara și concert de colinde în Iași. Tu ce faci în weekend?

Anca este cea care centralizează toate datele și spune că și-a asumat de la început acest rol, pentru ca restul ambasadorilor „să-și păstreze energia pentru activitățile mai faine din cadrul proiectului”. 

Mai mult, adaugă ea, în ultima vreme a crescut mult volumul activităților administrative, așa că a început discuții „cu un prieten entuziast, pentru câteva automatizări”. Capace cu suflet funcționează 100% pe bază de voluntariat, iar fondatoarea este recunoscătoare pentru toți cei care au hotărât să se implice și să-i fie alături. 

„Fiecare ambasador a preluat ideea și apoi a dezvoltat-o în modul lui, în comunitatea din care face parte. Mă străduiesc să le ofer tot suportul de care au nevoie, dar uneori ei fac o treabă mai bună și la asta. Ne ajutăm între noi cât de mult putem și fiecare are inițiative sau soluții”, povestește Anca. 

Partea interesantă este că nu s-au întâlnit niciodată față în față și proiectul a fost dezvoltat și a crescut exclusiv printr-o bună comunicare online și la telefon. „Dacă facem așa treabă splendidă în timp ce vorbim pe Whatsapp, vă dați seama cât de multe am putea face dacă am organiza teambuilding-uri? Visăm să ne întâlnim mai toți, într-o zi, undeva la o pensiune, să ne cunoaștem mai bine”, speră Anca.

Fondatoarea își dorește să găsească mai mulți voluntari dornici să se implice constant, deoarece proiectul ar crește și mai mult și, implicit, ar putea să facă și mai multe fapte bune. În prezent, în București și Ilfov, se desfășoară un proiect pilot, unde oamenii pot preda capacele în oricare dintre magazinele Penny participante din zonă.

Cum poți să te implici, dacă vrei

„Fiecare entitate/persoană care s-a implicat în proiect a discutat la un moment dat cu noi, de obicei înainte să se apuce de strâns. Noi le-am spus ce putem să facem și ce nu; ei, la rândul lor, și-au asumat ce pot să facă și ce nu. Dacă am găsit cale de mijloc, s-au pus pe treabă. Uneori, când vrei să faci bine, și planetele se mai aliniază”, explică Anca. 

Concret, așa cum adaugă, individual sau în companii ori instituții, oriunde, oamenii adună capacele în orice fel de recipiente plasate într-un loc pe unde trece lumea, dar nu deranjează estetic; așa poți face și tu. Nu există o cantitate minimă sau maximă impusă, înainte să fie predate, ci doar trebuie să le scrii celor de la Capace cu suflet și apoi vei intra în contact cu un voluntar din orașul tău, pentru a stabili logistica.

„Nu avem centre de colectare, ci, ca la o inițiativă civică, ne bazăm pe voluntari care le pot colecta sau, în anumite localități, colaboratori care le pot prelua”, mai spune Anca. Poți trimite capacele și prin poștă sau curier, însă cel mai simplu este să te întâlnești la jumătatea drumului cu un voluntar pentru a le preda.

Asociația, subliniază fondatoarea, are câțiva colaboratori permanenți specializați în gestionarea deșeurilor, care le cumpără capacele (în Cluj, București și Constanța) și, punctual, mai găsesc deschidere și în alte județe. „Ne-am dori tare mult să găsim din ce în ce mai multe firme dornice să ne cumpere capacele la un preț bun, astfel încât să putem dona mai mulți bani și să creștem și mai frumos proiectul”, speră Anca.

Fondatoarea inițiativei roagă pe toți cei care vor să se implice să colecteze doar capace, deoarece, de multe ori, procesul de sortare are loc, deoarece oamenii adaugă tot felul de lucruri extra. Așa cum subliniază, focusul real este pe calitatea capacelor colectate.

„Am făcut niște albume speciale de poze pe Facebook cu ce colectăm și ce NU colectăm, dar continuăm să găsim foarte multe obiecte care nu au ce căuta acolo, de la baterii, capace de metal de la bere, capace de metal de la borcane, sticluțe, dopuri de plută de la vin și până la pantofi, chei franceze, pompițe care conțin arcuri de metal, lame de ras și lista poate continua.

Poate unele ajung aici pentru că lumea crede că ajută, dar unele sunt puse pur și simplu din indiferență sau cu gândul că oricum le vom sorta și scoatem noi ce nu e bun”, explică ea. 

Anca mărturisește că valoarea acestor capace vine din faptul că ele pot fi refolosite ca materie primă în producție, iar în clipa în care sunt multe deșeuri, sortarea lor presupune un efort și un cost suplimentar. 

„Vă dați seama ce înseamnă ca cineva să caute prin 20 de milioane de capace de plastic niște capace de bere de metal, care poate s-au și prins în interiorul capacelor de plastic? Sau să stea să aleagă capacele mucegăite pentru că au fost ținute în bidoane sau în alte recipiente fără aer?”

Singura soluție este să intensifice postările pe tema sortării și să implice în proiect cât mai mulți voluntari.

Monica, voluntara minune care a adus proiectul în București

În 2019, Monica, o mamă tânără din Brănești, localitate aflată în apropierea Capitalei, a descoperit întâmplător pe Facebook inițiativa Ancăi. „Eu mă bag imediat în astfel de campanii, când e vorba de copii bolnavi, mi-a plăcut ideea și am zis că trebuie să mă apuc să strâng și eu”, povestește ea. Zis și făcut. 

Monica, voluntara minune

După 4 luni, timp în care a mobilizat pe toată lumea din sat, inclusiv pe toată familia ei, Monica a strâns 236 de kilograme de capace la ea în curte. A luat legătura cu Anca și a aflat că asociația nu avea o firmă care să preia capacele în București, și pentru că și-a dorit să facă ceva mai mult decât să le trimită la Cluj prin curier, tânăra a găsit o companie către care să predea capacele în oraș.

Monica este funcționar economic la un depozit de fructe-legume și, așa cum menționează, își împarte timpul liber între sortat capace și copilul ei de patru ani, „deja fascinat de capace și de faptul că vin oameni să ne aducă capace aproape zilnic. Știe că le strângem pentru a salva copiii bolnăviori.” 

Când are drum în București, ea se întâlnește cu oamenii care-i predau capacele, în parcările centrelor comerciale. În rest, ține legătura cu ei pe un grup privat de Facebook. „Acolo ajut oamenii cu detalii, pentru că mulți nu știu dacă anumite capace sunt bune sau nu, dar și logistic, adică îi pun în legătură cu voluntarii, în funcție de zonele unde vor să predea.” 

În București sunt în jur de 10-12 oameni care colectează capace. Apoi ele ajung la Monica în curte. Tânăra le sortează manual, alături de mama ei.

„Le sortez pe culori, da, ai auzit bine, pe culori. Așa cum le primesc, în cutii, saci sau pungi, le iau ușor, ușor pe rând și le pun pe culori. Asta ne aduce un preț mai mare pe ele la predare, deci automat mai mulți bani strânși și mai multe donații. Mama e omul meu de bază în tot acest proces și e modul ei de a se destresa. Și, ce să vezi, are dreptate - chiar te liniștește activitatea asta de sortat pe culori”, spune Monica.

Ea strânge în jur de o tonă jumătate/două, iar apoi contactează firma care le preia. 

Monica este foarte decisă în ceea ce privește implicarea ei în proiect, deoarece gândul că ajută copiii nevoiași îi oferă un scop în viață.

„Punctul meu slab e legat de copii, nu suport să-i știu că suferă și nu o să înțeleg niciodată de ce a fost dat ca ei să sufere și să piardă uneori lupta cu viața, când nici măcar nu știu ce e aia viață. O să rămân implicată în proiect atât cât pot, dar mă văd mult timp de aici încolo. O să mă las probabil când bătrânețea nu mă va lăsa să car sacii. Trebuie să am și eu o activitate la bătrânețe, nu? Să sortez capace.”

Capacele care salvează vieți

Până la final de 2021, Anca și toți oamenii implicați în Capace cu suflet au realizat următoarele:

„Poate pentru mulți înseamnă o sumă mică, dar e o sumă din gunoi”, explică fondatoarea. Prima donație făcută de asociație a fost către Viorel și Adrian, doi băieți din Turda care trăiau în condiții extrem de grele și care făceau voluntariat la un adăpost de animale, cu speranța de a deveni mecanici auto la un atelier.

„Bucuria lor când au ieșit din supermarket cu coșul plin de mâncare ne-a înduioșat destul încât să nu ne mai oprim din colectatul capacelor pentru a ajuta”, a povestit Anca. 

De atunci și până acum, ONG-ul a ajutat foarte mulți copii care trăiesc în condiții grele, însă alegerea cazurilor se face ulterior, cu ajutorul celor implicați.

„Am ales să funcționăm puțin altfel - strângem capacele, le vindem și apoi donăm banii înspre una sau mai multe cauze. Nu strângem capace pentru o anumită cauză, pentru că e cumva demoralizant când ai o sumă ca 85.000 de euro, de exemplu, și tu strângi saci și cutii întregi de capace pe care abia primești 150 de euro.

În schimb, în modalitatea aleasă de noi, donația înlocuiește o donație individuală pe care cineva ar vrea să o facă înspre o anumită cauză și simți că ai contribuit la o mică faptă bună”, explică Anca. 

Oricine e implicat în proiect, de oriunde din țară, poate propune o cauză despre care a auzit și care nu a primit mediatizare. Mai toți, continuă Anca, colectează fără o cauză în minte, deoarece sunt conștienți că banii strânși vor ajuta oricum pe cineva. Capace cu suflet face o listă cu toate cauzele, iar când au destui bani, le preiau în ordinea în care le-au primit, fac mici verificări și apoi donează banii. 

„Pentru noi e foarte importantă transparența, astfel încât pentru fiecare caz solicităm o variantă alternativă unde lumea poate urmări acel caz, independent de noi, cum ar fi un grup de Facebook, o postare în social media, un reportaj sau un articol pe un site.”

În 2020, în plină pandemie, inițiativa civică s-a transformat într-un ONG, pentru mai multă credibilitate în fața colaboratorilor, fie ei firmele specializate care preiau capacele, instituțiile de învățământ care sunt partenere sau potențialii donatori/finanțatori. 

În 2021, proiectul a crescut foarte mult. Până la final de martie predaseră aproximativ 2,4 tone, dar în 2022, în aceeași perioadă, cantitatea a ajuns la 9,7 tone. În media, primesc între 0,3 și 1,5 lei/kilogram. 

Educație prin voluntariat

Capace cu suflet, în viziunea Ancăi, îi ajută pe oameni să fie și mult mai atenți la mediul înconjurător, iar impactul cel mai mare al proiectului este asupra copiilor. 

„Am creionat un program educațional pe care vrem să-l implementăm în cât mai multe instituții de învățământ. Banii din capace sunt destinați donațiilor, iar pentru o altă inițiativă avem nevoie de fonduri. Am vorbit cu potențiali finanțatori, dar nevoile ONG-urilor sunt multe și bătaia pe aceste fonduri este acerbă. Vom continua până reușim. Timpul ne-a arătat că, dacă avem răbdare, creștem împreună, așa că rămânem optimiști”, povestește ea. 

În școli, „profesorii profită de proiect pentru a promova în rândul elevilor un comportament responsabil față de mediu și de semenii lor, și reușesc să le imprime niște valori morale și sociale. Vrem să dedicăm cât mai mult timp educării copiilor, deoarece sunt mult mai receptivi și au o putere naturală de a-i convinge și pe adulți. La urma urmei, ce facem noi acum va avea un impact pozitiv asupra vieților copiilor în viitor”, încheie Anca.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€