O specie nouă: cosașul bucovinean

Laurențiu Manolache

Redactor

Un cosaș mult mai mic decât Emil Boc a intrat recent în atenția biologilor. Descoperirea în Munții Călimani a unei specii absente din evidențele oamenilor de știință a fost demonstrată într-un articol publicat luna trecută, pe 14 iunie. Insecta cu pricina, arată lucrarea, este un ortopter din genul Isophya.

Entomologul Ionuț Ștefan Iorgu, de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, este cel care a identificat primul noua specie. A botezat-o Isophya bucovinensis, pe românește – cosașul bucovinean.

Articolul științific este semnat de Ionuț Ștefan Iorgu împreună cu soția sa – Elena Iulia Iorgu, de asemenea entomolog la Muzeul „Antipa” – și cu doi biologi din Ungaria, Gergely Szövényi și Kirill Márk Orci, de la Universitatea „Eötvös Loránd”. Ultimul lucrează și pentru Muzeul de Istorie Naturală din Budapesta.

Zona Munților Călimani în care biologul Ionuț Ștefan Iorgu a descoperit cosașul bucovinean. Foto: Ionuț Ștefan Iorgu

Rudele apropiate ale cosașilor

Circa 200 de specii de ortoptere sunt prezente în România, spune Elena Iulia Iorgu. Acest ordin, precizează ea, include lăcuste, coropișnițe, greieri și cosași. „Vara, pe o pajiște, aceste insecte se numără printre cele dominante ca număr”, adaugă entomologul.

Elena Iulia Iorgu afirmă că în România trăiesc aproape 20 dintre cele aproximativ 100 de specii de cosași din genul Isophya. Aceste vietăți sunt vegetariene, se hrănesc cu frunzele plantelor dicotiledonate: afin, zmeur, ștevie, stirigoaie.

Țârâitul revelator

Unui om obișnuit care privește doi cosași din același gen, Isophya, îi va fi aproape imposibil să spună dacă sunt din aceeași specie sau nu. Dacă îi aude în țârâitul general al unui evantai de specii care-și încep concertele de cum se lasă întunericul, nu va reuși nici să le distingă cântecul.

Biologii care studiază ortopterele au găsit o formulă de a-i identifica pe întuneric: înregistrează sunetele. O „melodie” inedită poate fi indiciul unei specii noi. Apoi, pentru confirmare, analizează respectiva specie din punct de vedere genetic, la nivel molecular.

Ionuț Ștefan Iorgu (35 de ani) spune că a dat peste cosașul bucovinean în iunie 2012. A găsit atunci „niște juvenili, în fâneață, la altitudine mai mică, tot în Munții Călimani”. În anul următor a întâlnit mai sus niște adulți, iar în 2016 avea deja dovezile științifice ale existenței acestei specii.

Apostolii slăbitului. Cine sunt și cum își fac banii doctorii care dau sfaturi despre nutriție, deși nu au specializare în domeniu

PressOne a analizat conținutul mai multor influenceri-doctori fără competențe în nutriție care dau sfaturi despre alimentație, mișcare și slăbit. Doi dintre ei, Doctor Cezar și Doctor Mihail, reprezintă fețe diferite ale aceluiași fenomen: nutri-influencereala. Unul e anti-sistem și senzaționalist în exprimare, celălalt e precaut și atent la cultivarea unei imagini de doctor respectabil. 

Grande Bellezza Gran Sârbova. Cea mai bună brânză maturată din România e făcută de o asociație care adăpostește fete provenite din centre de plasament

Cea mai bună brânză maturată din România, decretată de experți și degustători profesioniști, e făcută de mâinile unor fete care au crescut în centre de plasament. 

Elena Iulia Iorgu. Foto: Arhiva personală

Elena Iulia Iorgu (35 de ani) explică importanța sunetelor pentru cosași:

„Producerea sunetului cu ajutorul aripilor, cum se întâmplă în cazul cosașilor, se numește stridulație.

Cele mai multe specii de cosași au un cântec propriu. Uneori, poți găsi la un loc mai multe specii din acest gen, Isophya, dar ele cântă diferit.

Masculii cântă ca să atragă femelele. În plus, au și un cântec de rivalitate cu alți masculi.

Toate speciile cântătoare au cântec specific – cum sunt pentru oameni limbile în care vorbesc – care ajută femelele să ajungă la masculii din specia lor.

Cosașii aud cu tibiile anterioare – acolo au timpanele. Femelele, care nu cântă ca masculii, sunt foarte greu de distins. Este posibil molecular, genetic.

Soțul meu înregistrează aceste sunete în teren. Are un reportofon cu microfon foarte sensibil, cu spectru larg. Multe specii cântă în ultrasunete. Apoi, el analizează înregistrările.

În ultimii 10 ani, în zona Carpaților Orientali, au fost descoperite, cu ajutorul înregistrărilor sonore, șase specii noi din genul Isophya. Isophya bucovinensis este cea mai recentă”.

Ionuț Ștefan Iorgu. Foto: Arhiva personală

Ionuț Ștefan Iorgu arată că femela, pentru a-și face simțită prezența, trebuie să tacă până ce masculul își termină „silaba”:

„În zona Munților Călimani, există patru specii de cosași, cu patru feluri de stridulații. La fiecare dintre aceste specii, femela trebuie să recunoască respectivul cântec, ca să știe care este masculul din specia ei.

Este important ca sunetul femelei, mult mai slab și mai scurt ca durată, să nu se suprapună cu vreo silabă din cântecul masculului. În acest caz, ea nu se va mai face auzită”.

Ionuț Ștefan Iorgu consideră că în zonele în care presiunea prădătorilor a fost mai mare, speciile de cosași s-au adaptat, iar cântecele lor au devenit mai scurte.

Între prădători se numără păsări, mamifere – inclusiv lilieci – și șopârle. Iar un inamic indirect al cosașului a devenit și „omul, prin distrugerea habitatului, mai ales prin intensificarea pășunatului în zona montană”, indică biologul.

O modalitate de apărare a cosașilor împotriva prădătorilor este să sară de pe plante la nivelul solului, spune Ionuț Ștefan Iorgu.

Elena Iulia Iorgu completează: „Dacă sunt atacați de un prădător și sunt apucați de un picior, cosașii renunță la acel picior. Ei au șase picioare în total. Am văzut un cosaș căruia-i lipseau ambele picioare din spate și tot cânta, voia să se împerecheze”.

Până la „220 de silabe pe minut”

„Isophya bucovinensis se deosebește de alte specii din genul Isophya prin cântecul său. Acesta este foarte alert, având un număr de 160-220 de silabe pe minut. Fiecare silabă conține două elemente distincte”, arată Ionuț Ștefan Iorgu.

Darul masculului pentru femelă

În timpul împerecherii, masculul îi face femelei un dar excepțional. Elena Iulia Iorgu explică:

„Masculul produce un sac în care dezvoltă sperma – spermatoforul. Acest sac, care poate să ajungă la aproape un sfert din mărimea cosașului, este dăruit femelei, printr-un contact cu zona genitală a acesteia. Femela folosește acel sac pentru a fertiliza ouăle. Și ulterior se hrănește cu el. 

Ouăle sunt cam de 4 milimetri și au forma unor boabe de fasole. O femelă depune o dată un număr de circa 10 ouă. Femela dezvoltă ouăle în interiorul ei, apoi le depune în pământ.

Acestea stau peste iarnă și, peste doi ani, ies larvele. Năpârlesc de mai multe ori și se transformă în adulți. Aceștia au aripile deplin dezvoltate, cu aparat stridulant, care le permite să cânte”.

Femelă (în stânga) și mascul de Isophya bucovinensis. Foto: Ionuț Ștefan Iorgu

Isophya dochia, o altă descoperire
a lui Ionuț Ștefan Iorgu

Entomologul Ionuț Ștefan Iorgu nu este la prima ispravă de acest fel. În 2012, a mai descoperit o specie de cosaș, Isophya dochia, tot în Carpații Orientali, pe Ceahlău.

„Insecta este criptică morfologic, deci la prima vedere nu poate fi deosebită de alți cosași din același grup; cu toate acestea, stridulația (cântecul) este mult diferită față de cea a speciilor înrudite„, arată pagina de Facebook a Muzeului „Antipa„.

Isophya dochia. Foto: Ionuț Ștefan Iorgu

*

Despre insecte au mai apărut:

Buburuze la iernat

Fluturii sunt liberi și la festivalurile de film