O minciună cu bătaie lungă: șefa FMI și declarațiile "satanice" despre bătrânii care "trăiesc prea mult"

Săptămâna trecută, trebuie că ați primit în feed-ul de Facebook, măcar o dată, un titlu care v-a îngrozit: șefa Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde, ar fi declarat recent că „bătrânii trăiesc prea mult” și că, deci, trebuie făcut ceva în acest sens.

Una dintre sursele acestei informații, site-ul Gandeste.org, a strâns nu mai puțin de 23.000 de reacții la acest articol, publicat în 11 februarie.

Despre Gandeste.org am mai scris aici. Proprietarul acestui domeniu de internet este omul de afaceri sucevean Dan Alexandrescu, care deține lanțul de librării Alexandria.

În toamna anului 2015, site-ul a găzduit un video, devenit viral, în care câțiva elevi transmiteau mesaje critice la adresa NATO și a UE. S-a dovedit că era vorba despre membri ai unui club de teatru din Botoșani, care fuseseră plătiți să joace în video, iar textele nu le aparțineau.

Să revenim.

Gandeste.org a preluat „știrea” despre Christine Lagarde de pe un blog care publică frecvent texte preluate de pe site-uri străine. Respectivul blog a difuzat recent, de pildă, o informație potrivit căreia imigranți nigerieni din Italia ar fi prăjit un câine pe grătar. Sursa este breitbart.com, publicație americană cunoscută pentru materialele conspiraționiste.

Textul o citează pe șefa FMI, Christine Lagarde, care ar fi spus că bătrânii trăiesc prea mult, iar asta devine un risc la adresa economiei globale.

Este citat și José Viñals, șef al unui departament din FMI, care atrage atenția asupra riscului de longevitate, adică „a trăi mai mult decât era de așteptat”.

Senzația inculcată cititorului este că șefa FMI ar sugera sau chiar ar indica un soi de pogrom împotriva bătrânilor.

Să le luăm pe rând.

Cel mai recent text în care Christine Lagarde vorbea despre riscurile aduse de îmbătrânirea populațiilor datează de la începutul lunii martie a anului 2016. Este vorba despre o prezentare pe care ea a susținut-o la Massachusetts Institute of Technology (MIT), cotată ca fiind cea mai bună universitate cu profil tehnic din lume.

Prezentarea lui Lagarde este postată pe site-ul FMI și nu are nimic de-a face cu sensul pe care i-l atribuie sursele citate mai sus.

Mai precis, ceea ce subliniază ea este o problemă cu care se confruntă majoritatea țărilor cu economii performante: îmbătrânirea populațiilor pe fondul declinului demografic.

Problema nu e că „bătrânii trăiesc prea mult”, ci că structura populației tinde spre un dezechilibru: impozitele plătite de tot mai puțini tineri nu au cum să susțină tot mai multe pensii.

Șefa FMI nu prezintă aceste date în sensul că ar trebui să scăpăm de bătrâni, așa cum lasă să se înțeleagă variantele din limba română. Ea spune că e nevoie ca guvernele să-și pregătească de pe acum strategii pentru a contracara dezechilibrul.

„Dacă nu acționăm, sistemele publice de pensii și asigurări de sănătate vor deveni nesustenabile pe termen lung. Nepoții noștri se vor confrunta cu o datorie publică nesustenabilă și creșteri de taxe abrupte, care le vor reduce bunăstarea economică”, arată Christine Lagarde în prezentarea ei din 2016.

De altfel, declinul demografic este o realitate de care și statul român ar trebui să fie mai mult decât preocupat. Profesorul Vasile Ghețău avertiza asupra acestui proces încă din 2012, în volumul „Drama noastră demografică„.

Potrivit estimărilor sale, în 2050 vom fi doar 16 milioane în România. Scenariul dezastruos este cel în care vom rămâne  doar 14 milioane.

Ghețău a avertizat de mai multe ori că, în acest moment, raportul de pe piața muncii din România este de 100 de cetățeni activi la 25 inactivi. În 2050, raportul va fi dramatic schimbat: la fiecare 100 activi, vom avea 53 inactivi.

Cu alte cuvinte, problema de care vorbește Christine Lagarde există și este foarte serioasă. Accentul este pus și pe scăderea natalității, o componentă a declinului demografic.

Printre măsurile propuse de șefa FMI se numără creșterea vârstei de pensionare, cu precizarea că, în această variantă, sistemele publice trebuie să creeze de pe acum plase de siguranță pentru bolnavii care nu-și vor permite să muncească.

Cât despre celălalt economist citat − José Viñals, tot pe site-ul FMI se află o dezbatere din 2012, desfășurată la Washington DC, în care el vorbește despre riscurile pe care le aduce creșterea longevității asupra echilibrului din sectorul financiar.

În primul rând, ar trebui să ne gândim că această longevitate vine dintr-o creștere a calității vieții. Și José Viñals propunea crearea unor instrumente financiare care să ne ajute să susținem sistemele publice de pensii și de asigurări de sănătate.

Cu alte cuvinte, nu: nici Christine Lagarde și nici colegul ei nu propun exterminarea bătrânilor, așa cum lasă să se înțeleagă site-urile românești. Unele comentarii de la finalul textului preluat clasifică declarațiile lor ca fiind „antihristice” sau chiar „satanice”.

De fapt, ele deschid discuția despre o realitate sumbră către care ne îndreptăm, și despre care majoritatea actorilor publici evită să vorbească serios: le lăsăm nepoților noștri o lume mai săracă decât cea în care trăim noi, și în care vor fi siliți să muncească mult mai mult pentru a ne susține bătrânețile.