Atelierul de țesut de la centrul fundației Emmaus din Popești (jud. Iași). Fotografii de Casian Mitu

O fundație din Iași salvează oamenii pe care statul îi aruncă în stradă

Undeva în centrul Iașului, pe o stradă înțesată de restaurante, se află o casă pe care stă scris un mesaj aparent siropos: „A trăi înseamnă a învăța să iubești.” Vorbele îi aparțin preotului catolic Abbé Pierre, care după Al Doilea Război Mondial și-a dedicat viața ajutării persoanelor fără adăpost, prin intermediul unei mișcări numite Emmaus.

În fața oricărei suferințe omenești, după cum îți va fi puterea, străduiește-te, nu doar s-o alini fără întârziere, ci și să-i stârpești rădăcinile. Străduiește-te nu doar să-i stârpești rădăcinile, ci și s-o alini fără întârziere. Nimeni nu e pe de-a-ntregul nici bun, nici drept, nici curat, atâta vreme cât nu e hotărât, după cum îi stă în putere, să se dăruiască, deopotrivă, dar din toată ființa sa, acestor două îndatoriri. Căci ele nu se pot despărți fără să se lepede una de alta.

Fragment din una dintre „Regulile de viață ale însoțitorilor Emmaus”

Cel care a adus misiunea Emmaus în România este ieșeanul Gelu Nichițel. Plecat din țară în 1991, Nichițel a ajuns la Paris, unde s-a angajat ca șofer pentru o firmă care se ocupa de mutări. Cum francezii aveau tot felul de bunuri care le prisoseau, Nichițel a facilitat trimiterea de ajutoare către fundații din Iași, însă și-a dat seama că nu ajungeau întotdeauna la cei care aveau nevoie de ele.

În 1997, impresionat de un reportaj despre orfelinatul din Iași, Nichițel a hotărât să se întoarcă acasă pentru a lucra cu oamenii nevoiași.

La început a mers în zonele în care aceștia se adunau – sub poduri, la gară, în Târgu Cucu -, și s-a apropiat de ei aducându-le mâncare gătită în bucătăria proprie. Astfel a înțeles că cei mai mulți dintre ei ajung în stradă la 18 ani, când sistemul de stat practic îi abandonează.

„Pe foaie, tinerii ies din centrele de plasament cu diplome de 12 clase, dar ei nici măcar nu știu să scrie. Statul ar trebui să creeze în fiecare județ două-trei centre care să se ocupe de formarea tinerilor după 18 ani. Nu avem așa ceva. În schimb avem foarte multe legi, restricții, licențieri prin care statul condiționează activitatea ONG-urilor.”

Cu sprijinul fundației Emmaus, Nichițel a cumpărat în 2000 o casă dărăpănată pe care a transformat-o într-un refugiu pentru persoane fără adăpost. Pe lângă sediul din Iași, fundația mai deține un centru rezidențial la Popești, un sat aflat la 35 km de oraș, care include un atelier de țesut și unul de reparații.

Ambele centre au în apropiere câte un magazin second-hand, unde se vinde marfă primită de la filiala din Elveția a fundației Emmaus. În ultimele săptămâni, vânzările au scăzut brusc pe fondul crizei coronavirusului, însă în mod obișnuit, veniturile de la magazine acoperă cheltuielile curente ale fundației.

Acest model filantropic, bazat pe auto-finanțare, a făcut posibilă salvarea a sute de adulți care trăiau pe străzile din Iași, ei primind nu doar casă și masă, ci și educația minimală necesară pentru a-și face un rost în viață.

„Noi încercăm să-i reintegrăm social. Avem o echipă din care fac parte și un psiholog și un asistent social, vorbim cu beneficiarii în fiecare zi, îi învățăm cum să poarte, cum să muncească.

Ei se lipesc de persoanele care le acordă afecțiune și devin foarte fideli. Avem mult de lucru cu ei, dar nu-i abandonăm. Vrem să-i ajutăm pe cât putem și asta facem de 20 de ani.”

Odată intrați în programul de reabilitare, beneficiarii fundației, numiți companioni, învață să se gospodărească singuri și să se integreze într-o comunitate. Noii veniți învață de la cei mai vechi cum să păstreze curățenia și să respecte un program zilnic.

Ei încep să lucreze în cadrul fundației, iar apoi, în funcție de abilități, sunt ajutați să-și găsească un loc de muncă în construcții, în restaurante sau în firme de curățenie. Gelu Nichițel estimează că, de-a lungul timpului, 80% dintre persoanele care au trecut pe la Emmaus au reușit să se
reintegreze în societate.

Dincolo de procente, fața lui Nichițel se luminează când povestește despre foștii companioni care și-au întemeiat familii și s-au stabilit în Franța sau în Belgia. Astfel de exemple îi dau energie să lucreze în continuare alături de oameni pe care cei mai mulți dintre noi îi evităm când îi vedem pe stradă.

„Cred că undeva în interiorul nostru avem fiecare o portiță și dacă o lăsăm să se deschidă, reușim să îi înțelegem pe cei care sunt lângă noi și nu au putere să se ridice la un nivel social normal.

Dacă ne-am pune pentru cinci minute în locul tinerilor care au fost abuzați în centrele de plasament, i-am înțelege. Dacă îi judecăm, dacă îi considerăm irecuperabili, atunci devenim raționali și preferăm să dăm de mâncare la un câine decât la un om care nu muncește. Dar rolul nostru este să ajutăm, nu să judecăm.”

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...