O discuție cu Gabor Maté despre adicții, traumă și motivele pentru care românii ar trebui să aibă mai multă grijă de sănătatea lor mintală

Iulia Hau

Redactor

E 15 octombrie și în cafeneaua Verona o mulțime așteaptă nerăbdătoare sosirea lui Gabor Maté, medicul canadian de origine maghiară autor a patru bestselleruri traduse în 30 de limbi. 

Maté este deja popular în România. E cunoscut pentru munca lui de 12 ani cu oameni ai străzii și dependenți de droguri din Vancouver. În urma acestei perioade, Maté a dezvoltat o teorie ce se bucură de o popularitate crescândă: că rădăcina oricărei adicții nu este genetică, ci se trage din dezvoltarea timpurie a copilului, din traumă și/sau lipsă afectivă.

Această teorie se completează cu o abordare holistică asupra sănătății, înțeleasă din perspectiva dezvoltării primare, a stresului, a reprimării emoțiilor. Maté este unul dintre (deocamdată) puținii oameni de știință care vorbesc de compasiune în procesul de vindecare medicală.

Gabor Maté la lansarea cărții sale în România. Foto: Iulia Hau

De ce au nevoie românii de mai multă educație în privința sănătății mintale?

Mă aflu la lansarea cărții lui Maté, Când corpul spune nu. Costul ascuns al stresului. Cele aproximativ 80 de scaune din pergolă sunt departe de a fi suficiente pentru sutele de persoane care s-au strâns să-l asculte.

În anul 2021, cartea s-a aflat în top cinci cele mai vândute de librăria online Libris și a ocupat primul loc în topul cărților publicate pentru prima dată în România, lansat de Curtea Veche. Maté a fost și speaker la ediția din acest an a conferinței Brand Minds, a susținut o conferință la Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei și a fost invitat în emisiuni la ProTV, TVR1 și Republica.  

Ne-am întrebat de ce se bucură canadianul de un succes atât de răsunător în România. 

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

Conform unui studiu recent, 59% dintre români au declarat că s-au lovit în ultimul an de probleme precum stresul, anxietatea, gestionarea unor emoții, teama, fobiile, asta în vreme ce psihoterapia rămâne în continuare un lux pentru majoritatea dintre noi. Cu un salariu mediu net care nu ajunge la 4000 de lei și cu consiliere ce costă între 150 și 300 de lei ședința, îngrijirea sănătății mintale este greu accesibilă românului de rând.

Publicul lui Gabor Maté la lansarea cărții sale în România. Foto: Iulia Hau

De altfel, într-un experiment realizat de PressOne anul trecut, am aflat cât este de complicat să beneficiezi de psihoterapie prin Casa de Asigurări de Sănătate. Am mai descoperit că în fruntea instituției naționale însărcinate cu problemele ce țin de politicile privind sănătatea mintală („Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog”) stătea atunci fosta contabilă a instituției și că, la vremea aceea, instituția avea un singur post de psiholog ocupat.

Pe de altă parte, pandemia a jucat un rol hotărâtor în aducerea sănătății mintale pe agenda publică din România, făcându-ne mai conștienți de riscurile stresului, ale muncii fără bariere și ale neglijării stării mintale, ceea ce o demonstrează și succesul platformei digitale Atlas, care pune la dispoziție ședințe de terapie sau discuții cu specialiști online. 

Maté vorbește despre vină, vinovăție, rușine și relații intrafamiliale. Vorbește despre parenting, despre cum să ne creștem copiii cu afecțiune și acceptare și cum să ne împăcăm cu ceea ce ne-a rănit în primii ani de viață. În cartea Când corpul spune nu. Costul ascuns al stresului, autorul explică, prin poveștile foștilor săi pacienți, legăturile dintre traumă și stresul pe termen lung, dintre familie și modelele de comportament, dintre durere și adicție.

În cele 40 de minute în care s-a aflat în fața noastră, într-o discuție cu Barna Nemethi de la editura Curtea Veche, Gabor Maté a demontat mai multe mituri. 

Mitul separării dintre corp și lumea interioară

În urma practicii și experienței, specialistul a înțeles că emoțiile și corpul fizic sunt un continuum, că între psihic și biologic bariera este doar imaginară. Întrebat de ce crede că lucrarea sa a avut atâta succes internațional, el răspunde modest:

„Există o prăpastie între știință și experiența umană. Tot ceea ce fac eu este să le aduc împreună pe cele două. Chiar dacă doctorii nu știu [despre această inseparabilitate], oamenii o simt în corpurile lor și de aceea, atunci când citesc [astfel de literatură] se simte în corp. Are sens.” 

Nu doar unul sau două studii au arătat că sistemul imunitar suferă atunci când suntem supărați, ci nenumărate, dar, spune Maté, încă ne încăpățânăm să ignorăm unitatea pe care o formează mintea și corpul.

Mitul copiilor cuminți

Domeniul de expertiză al autorului și subiectul principal al cărții este trauma: motivul din spatele comportamentelor noastre autodistructive prin care, în mod constant, autogenerăm stres. Nu pentru că vrem, ci pentru că nu știm cum să reacționăm altfel.

Să luăm exemplul unui copil de doi ani care se înfurie – reacție justificabilă pentru cineva care are emoții pe care nu le înțelege și care nu se poate exprima într-o lume pe care nu a învățat încă să o decodifice. 

Să ne imaginăm (probabil fără vreun efort colosal) că acelui copil nu i se permite să își manifeste furia. I se transmite, în schimb, mesajul că nu mai este dorit dacă se înfurie. Ceea ce învață este să își suprime furia și, cu timpul, să nu mai fie în stare să-și impună barierele necesare în fața celorlalți care, în mod inevitabil, vor pune presiune asupra lui, vor profita de el și îi vor trece în mod constant limitele. 

„Apropo, de la care dintre cele două genuri tradiționale se așteaptă să fie «cuminte»? Să nu se înfurie?”, întreabă Gabor Maté. Publicul intuiește răspunsul. 

Între emoții și sistemul imunitar nu există separare, iar suprimarea furiei sănătoase înseamnă și blocarea sistemului creat pentru a ne proteja, fapt care, pe termen lung, duce la modele de comportament generatoare de stres.

Mitul adicției ca o alegere sau ca o boală ereditară

De fapt, prima dată când am auzit de Gabor Maté a fost într-o discuție despre dependențe, cu o prietenă, ambele cu dependențe care ne urmăreau de când ne știam. Pe tărâmul fantomelor înfometate este prima carte a specialistului, scrisă în urma îndelungatei sale experiențe medicale cu persoane dependente de heroină și alte droguri de risc de pe străzile din Vancouver. 

Mi-a atras atenția pentru că de tărâmul fantomelor înfometate știam din budism. Este unul dintre cele șase tărâmuri ale samsarei, reprezentate pe Roata existenței, populat de ființe cu burți enorme și gâturi prea înguste pentru a putea lăsa să treacă mâncarea nesfârșită de care au nevoie. Sunt ființe permanent înfometate – metaforă care descrie starea mentală a adicției: disperarea consumului care nu doar că nu satură niciodată, ci stimulează in crescendo apetitul.

Conform lui Gabor Maté, facem greșeala să credem că dependența este o alegere. O facem noi și o face legea majorității statelor europene și din America de Nord, cu excepția Portugaliei. Dacă nu o punem pe seama deciziei personale, o considerăm o boală transmisă ereditar, viziune mai blândă, dar la fel de greșită.

Dependența este un comportament care ne aduce ușurare emoțională și plăcere temporară, după care tânjim, care vine cu efecte dăunătoare pe termen lung, dar la care nu renunțăm. Poate fi vorba de droguri ilegale, precum heroina, sau legale, precum alcoolul. Poate fi cafeaua, pot fi stimulentele, sexul, jocurile de noroc, pornografia, cumpărăturile, munca, mâncarea, telefonul… orice răspunde definiției de mai sus. 

Care sunt efectele imediate al consumului? întreabă Maté. Ignorarea realității, răspunde publicul. O stare de calm, confort, pace, conexiune, validare, se alătură vocile. 

"Toate sunt lucruri minunate, pe care ni le dorim cu toții și de care avem nevoie pentru a ne simți normali. Deci nu adicția este problema, ci faptul că realitatea este una dureroasă. Că, alături de cele șapte miliarde de oameni de pe pământ, nu simțim conexiune. Adicția este doar o încercare de a rezolva problema, un răspuns la traumă."

Adicțiile sunt o problemă acută a românilor. Doar în 2018 numărul românilor fumători a crescut cu 14%. În anul 2021, un studiu Eurostat arăta că România este a doua țară din Uniunea Europeană la consumul intens de alcool, care înseamnă ingestia a peste 60 de grame de etanol pur într-o ocazie. 

Dependența de jocuri de noroc în România este o problemă puțin măsurată, aproape deloc analizată și înțesată de clișee. Acolo unde studiile lipsesc, psihologi și psihiatri care lucrează cu persoane ce suferă de această adicție constată o creștere evidentă în ultimii ani, menționând că cei cei afectați aparțin tuturor păturilor sociale. Statul nu organizează campanii de informare în privința acestor probleme, nu pune la dispoziție centre sau specialiști, iar CNA nu evaluează reclamele din perspectivă calitativă.

În același timp, în vreme ce medicii, Asociația Română de Psihiatrie și Colegiul medicilor consideră dependența de droguri o problemă de sănătate mintală, un proiect de lege propune pedepsirea consumului cu între cinci și șapte ani de închisoare.

Perspectiva pe care o oferă Gabor Maté, conform căreia adicția, nefiind doar o alegere personală, nu ar trebui să atragă după sine vinovăție și rușine poate aduce consolare multor persoane din România care suferă din cauza dependențelor de orice fel. Una dintre explicațiile dependenței care apare în cartea sa Pe tărâmul fantomelor înfometate este următoarea:

„Din punct de vedere ecologic, dependența este o dinamică schimbătoare și evolutivă, care exprimă interacțiunea, de pe tot parcursul vieții, cu mediul social și emoțional al unei persoane și cu propriul spațiu psihologic intern. 

Prin urmare, vindecarea trebuie să ia în considerare climatul psihologic intern – credințele, amintirile, stările mentale și emoțiile care alimentează impulsurile și comportamentele de dependență – precum și mediul extern. Într-un cadru ecologic, recuperarea din dependență nu înseamnă «vindecarea» unei boli, ci crearea de noi resurse, interne și externe, care să sprijine modalități diferite și sănătoase de satisfacere a nevoilor autentice ale unei persoane. Aceasta implică, de asemenea, dezvoltarea de noi circuite cerebrale care pot facilita răspunsuri și comportamente mai adaptative.”

Mitul supraviețuirii celui mai puternic

Reinterpretarea greșită a teoriei darwiniene, conform căreia cel mai puternic supraviețuiește, a stat la baza a numeroase teorii și curente de gândire. Evenimente ulterioare, precum experimentul Stanford, au venit și au întărit ideea că natura umană este, în esență, egoistă, competitivă, agresivă și lacomă. Gabor Maté ne îndeamnă ca, pentru a înțelege care este natura umană, să simțim în propriul corp – în viscere, stomac, piept – când suntem mai deschiși, mai prezenți, mai împăcați: după acțiuni agresive și egoiste sau după fapte generoase și blânde.

„Majoritatea oamenilor se simt mai bine când îi tratează pe ceilalți cu compasiune și dragoste. Totuși, nu putem vorbi despre natura umană în acești termeni. Buddha a fost om, Sfântul Francisc, așișderea. Dar la fel au fost Hitler, Stalin și Ceaușescu. Cum este, deci, natura umană? În niciun caz bună sau cea rea, ci cu potențialul de a deveni oricare dintre cele două. (...)

Noi, ca specie, am călătorit în grupuri mici, care nu ar fi supraviețuit dacă toți membrii erau egoiști, competitivi și lacomi. Nu am evoluat așa, nu aceasta-i natura umană, ci ceea ce ne spune capitalismul că suntem. S-a demonstrat chiar că nivelul hormonului de stres, al cortizolului,  la un șobolan are niveluri mai ridicate atunci când urmărește cum alt șobolan este rănit decât atunci când el însuși este rănit. Chiar și șobolanii simt compasiune, ceea ce este normal – ca și noi, trăiesc în grupuri”, adaugă specialistul.

Un studiu recent publicat de Regina Maria scoate la iveală că, deși unul din doi români se confruntă cu o problemă de natură psiho-emoțională, 89% dintre români nu au apelat niciodată la servicii de psihoterapie. 

Am avut ocazia să stau de vorbă cu Gabor Maté în redacția editurii Curtea Veche și l-am întrebat ce pot face cei care au nevoie de ajutor profesional, dar nu îl pot obține, asistența de sănătate mintală fiind în continuare un lux pentru majoritatea dintre noi.

"Știu că nu toată lumea vorbește engleză, dar cred că sunt foarte multe cărți bune traduse în română, care abordează problema sănătății mintale, precum și multe video-uri pe Youtube care au subtitrări. Oamenii pot medita, pot face yoga, petrece timp în natură, pot ține un jurnal vorbind despre sentimentele lor. Se pot întâlni cu doi-trei prieteni buni o dată pe săptămână, prieteni în care au încredere și cu care se simt în siguranță, doar pentru a vorbi despre sentimentele lor, pentru a se exprima și asculta unul pe celălalt. Toate acestea pot aduce schimbări considerabile.

Trăim timpuri în care doctori prescriu vizite gratuite la muzee (ca în Bruxelles) sau intrări în parcuri naționale (ca în Canada). O fac, poate, pentru a încuraja astfel de activități într-o societate în care oamenii nu își mai oferă nici măcar atâta lucru." 

L-am mai întrebat pe Gabor Maté care sunt valorile societății care perpetuează trauma și stresul.

"Valoarea fundamentală promovată de societate, care ne îmbolnăvește, este aceea că oamenii sunt aici pentru a fi folosiți. Că ființele umane nu există pentru a fi respectate așa cum sunt, ci sunt evaluate în funcție de cum pot fi folosite. Dacă le poți vinde niște produse pentru a face profit, foarte bine. Dacă le poți folosi munca pentru a face bani din asta, iarăși bine. Oamenii nu sunt valorați pentru ceea ce sunt, ci pentru ce se poate obține de la ei. Asta-i valoarea fundamentală a societății capitaliste în care ne creștem și copiii. 

Nu îi creștem iubindu-i necondiționat, așa cum sunt, ci transformându-i în adulți ce se potrivesc unei societăți care să-i poată folosi. Asta fac și școlile și părinții care, bineînțeles, nu își doresc neapărat asta, dar o fac în mod automat, acceptându-i doar dacă se conformează, au note bune, dacă arată bine, dacă «reușesc» etc. 

În școli, copiii sunt recompensați în funcție de cum răspund așteptărilor impuse de școală, dar școala nu întreabă care sunt nevoile copiilor. Iar asta-i pregătește pentru o cultură care se așteaptă de la ei să cumpere lucruri, să aibă tot felul de joburi teribile, distrugând planeta fără ca măcar să le pese."

Disclaimer: Acest articol nu este un sfat medical. PressOne nu recomandă urmarea unui tratament anume și nici nu oferă sfaturi medicale. Dacă aveți o problemă de sănătate, este important să apelați la medici autorizați, de la care puteți obține un diagnostic și un tratament potrivit.