O carte dintr-o singură frază, lungă cât lumea toată

Voicu Bojan

Redactor

(…) dacă visezi un plug arând înseamnă nuntă, dacă visezi un chibrit arzând înseamnă că ești îndrăgostit; în cartea domnului Batista se spune că orice fată de douăzeci de ani îl poate face pe orice tânăr sănătos să se simtă ca electrocutat, dar unui bătrân nu-i e mai de folos decât îi e un pardesiu unui mort (…)

În ziua în care am aflat că faimosul scriitor ceh Bohumil Hrabal a scris o cărticică întreagă dintr-o singură frază, mi-am zis că ar fi frumos, ca un omagiu adus acestui vajnic băutor de bere și recitator de pasaje din Kant la berăria „Tigrul de aur” din Praga, să acord și eu trei ore cărții domniei sale in one sitting, ca și cum ți-ai da tot sufletul suflând îndelung într-o trompetă aurită la care nu știi defel să cânți, lucru pe care l-am și făcut întocmai, după care m-a vizitat gândul și mai năstrușnic de a scrie o mică recenzie tot așa, expirând lung și încet până la ultimul gram de aer, înroșindu-mă ca o porodică românească, tip „inimă de bou”, exact ca atunci când sari în bazin și înoți pe fund, ca un somn, până stă să-ți sară inima din piept direct pe mal;

merită tot efortul domnul ăsta finuț și amar auto-ironic, care a murit nespus de romantic la 83 de ani, căzând de la etajul unui spital în timp ce încerca să hrănească porumbei, merită toată cinstea și onoarea, fiindcă el știe să întindă cuvintele pe pâine ca untul și să pună pe ele, ici-colo, sare grunjoasă, așa cum puțini scriitori mai știu să o facă sau, poate, doar au uitat;

și nu contează defel că treaba asta se înscrie în ceva curent literar anume sau că poate purta numele de „stream of consciousness”, cum se zice despre proza lui Faulkner, unde ai doar un text nesfârșit, unde nu există dialoguri și intrigi, ci doar gândurile autorului curgând ca la un robinet uitat deschis,

tot ce contează e că din cartea tragicomică a lui Hrabal transpare o umanitate simplă și curată, semănând cu un imens cearceaf alb întins pe sfoară, cearceaf pe care autorul, aflat în rol ba de pantofar de lux, ba de berar, ba de soldat dând iama prin cârciumi, personaje și lumi paralele, îl prinde din loc în loc cu niște cleme colorate la care tot revine, ca să le mai aranjeze și să le mai mute, cum ar fi:

miștoul la adresa Imperiului Austro-Ungar, „căruia n-am știut să-i apreciem bordelurile cum se cuvine”, sau Manualul despre igiena sexuală și păstrarea fericirii conjugale al lui Batista, „unde se spune că pe toți bărbații îi trec fiori când văd o femeie frumoasă și primul lor gând e cum să o așeze de la verticală la orizontală”,

sau Cartea de vise a Annei Novakova, unde se spune că „dacă visezi că ții în mână ceasul unui mort înseamnă nuntă, iar dacă visezi că ești închis într-un ospiciu înseamnă că te așteaptă o bucurie mare”,

sau cugetările mișcătoare ale poetului Bondy, care spune că „poezia adevărată trebuie să doară ca și cum ți-ai sufla nasul și ai uita că ai împachetat o lamă de ras în batistă, iar o carte bună nu trebuie să-l lase pe cititor să doarmă liniștit, dimpotrivă, trebuie să-l facă să sară din pat în izmene și să dea fuga la scriitor ca să-i ardă câteva peste gură”;

sau gândurile adânci ale autorului despre Renașterea europeană, colmatate de întâmplări de o imbecilă banalitate, cum ar fi aceea „când o femeie m-a rugat să-i scot câinele la plimbare, dar eu l-am luat cu mine la bar, să văd fetele, și acolo doi clienți s-au pișat pe el din greșeală”,

sau fascinația lui de a descrie diverse cosmeticale expuse în vitrinele drogheriilor, cum ar fi „loțiunea pentru păr Cyrano, care avea o etichetă cu o nimfă ieșind dintr-un lac, cu trandafiri în jurul taliei și scântei și stele pe spate, ceva absolut splendid! frumoasă ca muzica lui Mozart”…

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

și uite-așa toate cele 149 de pagini se umplu nu doar de câteva gravuri iscusite și foarte seci ici-colo, ci și de enorm de multe baliverne aparent goale, care seamănă cu niște gogoși literare, dar când muști din ele dai de cremă de vanilie cu frișcă, și atunci nu mai sunt simple gogoși umflate cu aer, ci se preschimbă în niște eclere atât de savuroase, că-ți vine să iei primul autobuz către Praga și să cauți cârciuma „Tigrul de aur”, să-i dai autorului un pupic pe frunte, apoi să-i faci cinste cu o halbă de Pilsner, fiindcă cel care poate scrie, printre alte aparente nimicuri, o asemenea frază despre sine nu e fitecine, ci e un om care a înțeles puterea cuvintelor de a schimba lumea, chiar și pentru cele trei nenorocite de ore cât mi-a luat să-i citesc cartea:

„odată o ghicitoare mi-a dat în cărți și mi-a spus că, dacă nu ar fi fost un norișor întunecat care planează asupra mea, aș fi putut face lucruri mărețe, nu doar pentru patria mea, ci pentru întreaga omenire, apoi s-a aplecat spre mine și eu am căzut din fotoliul balansoar și am răsturnat acvariul și când i-am povestit asta doctoriței poloneze care stătea deasupra mea, m-a întrebat: unde ai de gând să mă duci în seara asta?”

*

Bohumil Hrabal – Lecții de dans pentru vârstnici și avansați, traducere din limba cehă de Corneliu Barborică și ilustrații de Mircea Pop, Editura Art, București, 2015 (serie de autor)

…

P.S. Câinelui meu i-a plăcut așa de tare cartea, că a dormit tot timpul, în tot felul de poziții.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€