"Nu mai rezistăm! A ajuns lemnul mai scump ca-n Occident!"

5.000 de forestieri au protestat marți, în fața sediului Guvernului, împotriva deciziei Regiei Naționale a Pădurilor (RNP) Romsilva de a scumpi lemnul cu 30%.

Proprietarii de firme mici și mijlocii din domeniul forestier spun că riscă falimentul. Ei acuză Romsilva că face jocul companiei austriece Holzindustrie Schweighofer, care domină piața de profil.

„E dezastru în pădure! Schweighofer debitează un milion de metri cubi de lemn la Sebeș. Peste un un milion de metri cubi la Rădăuți. Or mai făcut o fabrică la Recea, la Brașov, dom’le! Păi, debitează și acolo un milion de metri cubi. Noi ce facem?! La mine s-a pus praful pe utilaje! Stau și mă uit la ele! Ce să le spun oamenilor mei? Oamenii vor să muncească!”

Petru Mitocaru (56 de ani) a nădușit strigând pe scena improvizată în Piața Victoriei, așa că își trage sufletul câteva clipe, cu microfonul în mână.

Sunt orele prânzului, iar circa 5.000 de forestieri – proprietari de păduri, patroni, pădurari sau simpli angajați ai companiilor forestiere – s-au adunat să își strige nemulțumirile.

Vorbitorii urcă pe rând pe scena păzită de jandarmi, de unde își varsă năduful, pe fondul unui vacarm general. Unii au vuvuzele, alții au desenat pancarte pe care e scris numele companiei austriece Holzindustrie Schweighofer, iar câțiva au adus un sicriu și o cruce.

„Industria lemnului e pe moarte pentru noi, ăștia mici”, zic oamenii.

Ei, ăștia mici, au venit din 18 județe ca să protesteze față de scumpirea cu peste 30% a prețului la masă lemnoasă.

Una dintre ultimele Hotărâri ale Guvernului Ponta, din noiembrie 2015, a fost interpretată de Romsilva în defavoarea forestierilor și s-a concretizat prin majorări de prețuri care amenință firmele mici și mijlocii.

De ce blochează Facebook conturi în România și ce se întâmplă când ești blocat

Orice persoană care devine influentă în reţeaua de socializare atrage un număr de "raportaci".

Studentă, caut chirie mică. Oferte: favoruri sexuale, uscătorii și garaje transformate

În numele unei verişoare fictive, am sunat şi umblat prin Cluj să găsim o garsonieră cu o chirie acceptabilă.

Forestierii spun că a fost picătura care a umplut paharul. Pentru că, de fapt, lemnul s-a tot scumpit de la an la an.

„Eu am același preț la produse de 5-6 ani, dar masa lemnoasă s-a scumpit cu 300% de 5 ani încoace. 300%! Vă dați seama ce e asta? De unde să plătești oameni? A ajuns lemnul în România să fie mai scump ca în Occident! Bravo, dom’le!”

În timp ce vorbește Mitocaru, mulțimea strigă „Hoții!” și suflă-n vuvuzele. Unul dintre organizatori pare că vrea să urce pe scenă, să îl oprească pe Mitocaru, care a răgușit, dar acesta îi face semn să îi lase un răgaz. Nu a terminat.

„Cred că oamenii ar trebui să aibă curajul să vorbească, să vină aici, că toți au probleme! Angajații Romsilva și-au făcut firme, vin cu noi la licitații, concurează cu noi și ei se descurcă. Dom’le, cel mai mare pericol pentru pădure este acest sistem de până acum. E ca la fotbal, dom’le! Sistemul pasează, el centrează, el dă cu capul! E cel mai mare pericol pentru pădure – sistemul! E dezastru în pădure!”

Bărbatul urmărește, parcă mai împăcat, efectul pe care cuvintele sale îl au asupra mulțimii: oameni simpli adunați de prin toată țara huiduie de mama focului.

Mitocaru părăsește scena, aproape fără glas, și se îndreaptă către un amic care îi oferă o sticlă cu apă plată. Când îl abordăm, ne spune franc să îl lăsăm o clipă, să își recapete vocea.

„Încă nu am ajuns la capătul puterilor. Încă…”

"Schweighofer e caria pădurilor noastre"

Petru Mitocaru ne spune că e din comuna Mălini, din județul Suceava. Mălini, Mălini, de unde știm numele ăsta?

A, da: e locul natal al celui care a scris – „Peste păduri tot mai des focuri, focuri /Dansează sălbatice, satanice jocuri.”

Mitocaru (foto) are o firmă de mobilă cu 80 de angajați și spune că dragostea pentru pădure s-a transmis din tată-n fiu. Drept urmare, doi dintre fiii săi sunt angajați la firmă, iar trei dintre frații lui au afaceri similare, dar în Caraș-Severin – pentru că în Banat e concurența mai mică, spune el.

„M-am trezit în pădure, ca să zic așa. Tata de mic m-a luat în pădure, că noi am fost 9 frați. Nu avea cu ce să ne crească, așa că ne-a luat cu el în pădure și ne-a pus la muncă. Așa ne-a învățat meserie. Când am terminat liceul – că am mers la liceu, m-am întors să lucrez. Cât am făcut liceul, eu nu am avut vacanță de iarnă, de vară, de primăvară. Pădurea a fost vacanța mea.”

Până prin 2010, afacerea i-a mers bine: avea 200 de angajați și cumpăra chiar și câte 20.000 de metri cubi de lemn. Din 2010 însă, prețul lemnului a început, treptat, să crească.

Acum, Mitocaru spune că a ajuns să fie de 3 ori mai scump decât era în 2010, așa că nu mai poate cumpăra decât 10.000 de metri cubi.

„În condițiile actuale, metrul cub de cherestea ajunge undeva la 800 de lei. Or, nu mai ai cum să faci mobilă cu acest preț. Industria mobilei necesită multă manoperă – poți să ai mașini cât de performante, dar trebuie muncă manuală și multe accesorii. Trebuie feronerie, lacuri, vopsele, araceturi… Astea costă. Am investit și stau cu uscătoarele goale, angajații stau, oamenii au plecat în șomaj. Mai lucrez cu 40 de oameni.”

Până să-și ia inima-n dinți și să vină la protest, Mitocaru a încercat pe plan local. S-a asociat cu alți 300 de proprietari de firme și au mers la prefectul județului Suceava, Florin Sinescu, să-i ceară ajutorul.

„Prefectul ne-a dat dreptate: Da, domnule, trebuie ajutat sectorul! Trebuie ajutați oamenii!”

Drept urmare, Sinescu a instituit o comisie pentru dialog social, a chemat reprezentanți din Ministerul Mediului, din partea Consiliului Concurenței și câțiva proprietari de firme, inclusiv pe Mitocaru. La discuții însă, tot reprezentanții Guvernului au avut ultimul cuvânt, iar autoritățile locale au dat înapoi.

„Când or venit să discutăm, or venit așa: din partea Direcției Silvice – directorul tehnic, o juristă din partea Consiliului Concurenței, cineva din partea ministerului, prefectul și vreo 4-5 agenți economici.

Am spus noi păsurile noastre, și-apoi o început directorul tehnic să spună: Băi, astea sunt Hotărâri de Guvern, astea sunt regulile! Ceilalți au început și ei: Da, domnule, guvernul a dat Hotărâre, nu sunteți de vină! Parcă erau la o ședință de partid pe vremea lui Ceaușescu, dom’le, toți își dădeau dreptate! Nu s-a rezolvat nimic.”

Pancarte împotriva firmei austriece Schweighofer.

Bărbatul spune că o afacere cinstită nu poate rezista – prea mult lemn e tăiat „la negru”, pe furiș, dar cu știința pădurarilor. Pentru asta, el dă vina pe compania austriacă Schweighofer.

„Concurența e mare din cauza acestui concern. E ca o carie care distruge pădurea, e o presiune imensă. Guvernanții noștri nu o știu. Nu știu că Romsilva, Direcțiile Silvice mint, că nu știu ce se întâmplă în păduri de fapt.

Să vă spun: ăștia fac presiune și vor lemn bun, de calitate. Sunt societăți la negru, care au 2-3 oameni, fac rost de o mașină de lemn, o taie noaptea, o trimit unde o trimit … Acel lemn nu iese din pădure furat, ăla e lemn care pleacă cu știrea cuiva. Lemnul ăla e plătit, banii ăia intră la pădurar, la șef de ocol, șef de district. Așa se circulă. Sute de milioane sunt.”

Nu îi controlează nimeni?

„Face unul o reclamație. Vin de la minister să rezolve reclamația, că nu știu care pădurar are cioate. Să zicem că eu sunt de la Mălini. Cei care vin de la minister iau angajați de la Ocolul Râșca (n.r. – tot din județul Suceava). Păi, cum să vă spun, sunt vecini! Vecinul vine și face control la al lui. Astea sunt controalele. Este expresia aia: corb la corb nu-și scoate ochii. Ei între ei se protejează. Sunt la noi pădurari cu niște averi… Mi-e scârbă tare. Ne-a ajuns cuțitul la os.”

Mitocaru face o pauză și oftează. Spune că îi e rușine de cei 80 de angajați ai săi, că nu le-a plătit încă salariile pentru decembrie.

„La mine în fabrică bate vântul. Și mă doare sufletul, aveți cuvântul meu de onoare. Nu mai pot să le zic la muncitori: Băi, omule, de ce nu muncești? Eu nu am de unde să-i plătesc! A trecut luna ianuarie și nu le-am plătit luna decembrie. Dar ei au rămas, unde să se ducă? Suntem la țară, nu au altă soluție. Și au și ei familii, au copii… Acuma, să vedem ce zice domnu’ Cioloș…”

"Astea sunt prețuri cu care o să falimentați industria!"

Pentru familiile care trăiesc de pe urma lemnului a venit la protest și Traian Iliesi.

Nu are firmă, nici pădure, nici nu reprezintă vreun sindicat. E primarul comunei Moldovița din județul Suceava – „Știți, unde se află și mănăstirea…” – și spune că protestează în numele cetățenilor care l-au ales.

Traian Iliesi, primarul din Moldovița.

Din 5000 de locuitori, câți are comuna Moldovița, 500 pun pâinea pe masă de pe urma slujbelor din industria forestieră. Adică, aproape jumătate de comună trăiește din lemn.

„La noi, în Bucovina, oamenii și-așa nu au ce munci. Pleacă în străinătate și rămân satele goale, doar copii și bătrâni. Despre asta nu vorbește nimeni?”

*

Un alt vorbitor la protestul din Piața Victoriei este Constantin Tobescu, vicepreședintele Federației Proprietarilor de Păduri și Pășuni Nostra Silva. El spune că, de două luni, industria lemnului din România este în criză.

Paharul s-a umplut după ce, la ultimele licitații, prețul de pornire la vânzarea lemnului a fost egal cu prețul de adjudecare de anul trecut.

Dacă, în 2015, suma maximă pe care proprietarii au plătit-o a fost de circa 800 de lei pe un metru cub de cherestea, anul acesta se așteaptă ca acesta să fie prețul minim.

Constantin Tobescu spune că, în aceste condiții, oamenii au refuzat din start să liciteze.

Constantin Tobescu spune că ministrul Mediului, Cristina Pașca Palmer, a refuzat să îi acorde audiențe în ultimele două luni.

„În fiecare an, Romsilva organizează licitații de masă lemnoasă principală prin care această resursă este pusă în piață. Se exploatează anual un volum de 9-10 milioane de metri cubi de către Romsilva, iar în aceste licitații principale este oferită toată producția.

Licitațiile acoperă toată resursa pe un an de zile. Această resursă economică hrănește o întreagă industrie a lemnului: exploatare, prelucrare, industria mobilei. Sunt niște industrii cu 130.000 de oameni, cu export de 3-4 miliarde de euro, cu 6 miliarde de euro cifră de afaceri.

Sunt foarte multe comunități locale în zona montană care depind de această resursă. Romsilva a crescut absurd aceste prețuri ale resursei, iar încă din noiembrie reprezentanții industriei le-au spus: Astea sunt prețuri cu care o să falimentați industria!

Nu au înțeles, au programat licitațiile cu aceste prețuri și s-a adjudecat doar 5% din masa lemnoasă. Evident că se intră într-un blocaj dacă vinzi doar 5%.

În loc să constate evidența, au reprogramat în ianuarie licitațiile cu aceleași prețuri. Evident, s-a vândut foarte puțin. Din nou, s-au menținut pe o poziție absurdă și au zis că grupuri organizate boicotează licitațiile, iar prețurile sunt corecte.

Deja nu se muncește de o lună de zile. S-a ajuns la o criză absurdă de resursă. Sunt firme care stau în șomaj cu oamenii în concedii fără plată. E ca și cum ai opri curentul în fabrică. Se oprește resursa – ăsta e lemnul pentru întreaga industrie a lemnului, se blochează tot!”

„Nu pot să-mi trimit oamenii acasă”

Ioan Coșa, proprietarul unei firme de mobilă din județul Bacău, lucrează de peste 20 de ani în industria lemnului. Spune că are 40 de angajați și se teme pentru soarta lor, fiindcă anul ăsta nu și-a permis să cumpere lemn.

„Acolo unde oamenii și-au făcut socoatele, nu s-au dus la licitație, pentru că a cumpăra ar fi fost faliment de la început. Dacă industria forestieră nu lucrează de două luni, asta se duce lunile viitoare, ca în cascadă, în mobilă și în prelucrarea primară.

Recoltările principale în păduri se fac până la 15 aprilie. Dacă, până la această dată, noi nu avem licitațiile făcute, rezultă că până la 15 aprilie nu vom reuși să recoltăm cantitatea de masă lemnoasă necesară industriei pentru următoarea perioadă.

Din această cantitate se va alimenta industria în mai, când nu-i voie de recoltat produse principale, în iunie, iulie, august, până pe 15 septembrie. Până atunci, cei care lucrează în sector nu vor avea de treabă sau vom importa din China, din Ucraina sau din Rusia, mai nou.

Lasă prețurile să fie reglate de piață, asta se cheamă economie de piață, de-aia am vrut revoluție, de-asta am vrut capitalism! În clipa asta, oamenii mei încă au ce munci. Dar stocul de lemn se epuizează.

De aceea am ieșit. Nu putem să îi trimitem acasă. Sunt frații mei, vecinii mei, oameni cu care lucrez de 20 de ani.”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€