"Noi suntem învățați că e datoria noastră să ne îngrijim părinții la bătrânețe"

Bianca Felseghi

Senior Editor

În India zilelor noastre se vorbesc peste 800 limbi, „fără să luăm în calcul dialectele”, spune noul ambasador al acestei țări în România, doamna Riva Ganguly Das.

E o informație pe care noi nu o putem înțelege cu adevărat. În cel mai bun caz, o putem folosi într-un joc de cultură generală. Bollywood-ul face filme pentru fiecare dintre aceste limbi.

India e atât de mare (1,2 miliarde în 2013), încât dacă un bărbat de pe coasta de Vest se căsătorește cu o femeie pe coasta de Est, vorbesc între ei engleză, căci nu au altă limbă comună.

„Distanța e doar în mintea noastră”, spune ambasadoarea Riva Ganguly Das. Și, ceea ce poate părea paradoxal, „extrema diversitate a Indiei este cel mai mare liant” care o ține laolaltă ca societate.

Riva Ganguly Das (foto), care și-a prezentat scrisorile de acreditare la începutul acestei luni, ne-a acordat un interviu în fața unei cești de ceai, la Cluj Center for Indian Studies.

A vorbit, printre altele, despre sistemul de vot electronic în cea mai mare țară democratică a lumii, dar și despre alte subiecte din istoria recentă a Indiei, care împlinește anul viitor 70 de ani de independență.

– Spuneți că, fiind o țară extrem de complexă, India nu poate fi redusă la concluzii simple. Ne puteți da câteva exemple în care India a fost prost înțeleasă?

– Vă dau un exemplu facil: am aflat că în multe țări ale căror companii fac afaceri în India se cheltuie semnificativ pe cursuri în care angajații lor să înțeleagă cultura indiană. Apoi, își spun unul altuia că nu te poți înțelege cu un indian, pentru că indianul dă din cap ca și când ar afirma, dar, de fapt, neagă.

O aserțiune de acest gen nu are niciun sens. E adevărat că noi dăm din cap în moduri diferite și că gesticulăm altfel când vorbim. Dar nu e cazul să cheltuiești bani ca să înțelegi aceste lucruri!

Dacă ai puțină răbdare și stai un timp mai îndelungat în țara noastră, vei înțelege că noi suntem foarte diferiți de la individ la individ, tocmai din pricina diversității noastre. Nu poți spune că da e nu sau că nu e da. E doar o chestiune care ține de o cultură cu totul diferită.

– Lupta pentru independența Indiei a avut în centru figuri feminine extrem de puternice. În ultimii ani însă, această moștenire pare să se fi rupt, dacă ne gândim la atacurile care au avut loc împotriva femeilor, pe stradă, în mijloacele de transport în comun… Ce s-a întâmplat?

– Vedeți, asta face parte dintre problemele cu care ne confruntăm și care țin de securitatea personală. Femeile din India au avut, chiar de la început, drepturi egale cu bărbații. La alegerile locale, pentru micile organisme din sate, 30% din locurile din panchayat, cum îi spunem noi, sunt rezervate femeilor.

Rolul femeilor în lupta pentru independență a fost imens. Era o vreme când India se afla în tranziția de la o societate tradițională la una modernă.

Într-o societate tradițională, indiferent ce religie aveai, femeile se aflau în spatele cortinei, nu trebuiau să se arate. Erau mame, soții, și aveau un rol bine determinat.

Iulişca invadatoarea

Fără să exagerăm, putem spune că acolo unde crește iulișca, totul în jur dispare.

Dughin, la București: "Noi, rușii, am comis multe nedreptăți în raport cu România"

Discursul ideologului Aleksandr Dughin, cu prilejul lansării volumului său "Destin eurasianist" la București, a fost mult mai temperat decât ideile din carte.

Multe dintre femeile care au rupt aceste stereotipuri au stat umăr la umăr cu frații și cu soții lor și au luptat împotriva colonialiștilor. Ele ne-au arătat calea, astfel că femeile indiene sunt foarte puternice. Știm cum să luptăm pentru drepturile noastre, avem o voce. Am învățat să nu acceptăm niciodată nedreptatea.

Egalitatea de gen este confirmată și în Constituția noastră. În multe țări, femeile se pensionează mai repede decât bărbații. La noi, femeile și bărbații se pensionează la aceeași vârstă.

Noi nu ne-am rupt, cum spuneți, de această tradiție. India se confruntă cu urbanizarea, cu un anumit grad de șomaj, cu probleme economice specifice. Există diferende culturale între comunități și e o aspirație a noastră să le atenuăm.

Avem o societate civilă puternică, o comunitate de ONG-uri conduse mai ales de femei și care sprijină aceste demersuri. Și, cum am spus, ni s-a dat acest curaj să înfruntăm nedreptatea și asta e scris în sistemul nostru de valori.

– Începând cu 2004, ați implementat sistemul de vot electronic pentru toate nivelurile de decizie. Care au fost consecințele în ceea ce privește participarea la vot și cum funcționează sistemul?

– Participarea la vot a populației a crescut mult ca urmare a acestei măsuri. Alegerile sunt organizate de guvern, printr-un organism care se numește Comitetul Electoral al Indiei. Avem alegeri naționale și alegeri statale, precum și alegeri pentru micile organisme locale.

Toate alegerile sunt gestionate cu același tip de sistem. Regulile electorale sunt foarte detaliate, fiecare casă este înregistrată, iar inspectorii noștri verifică în mod constant câte persoane se află în fiecare locuință.

Există și posibilitatea de a-ți adăuga singur numele pe listele de vot, online, dar apoi cineva va verifica dacă informațiile pe care le-ai introdus sunt valide fizic, că locuiești unde ai spus, că exiști. Aceste date sunt actualizate în mod constant. Comitetul Electoral se ocupă doar cu asta și, în același timp, ține aceste chestiuni departe de factorul politic.

Comisarul-șef al acestui organism are drepturi conferite de Constituție și este independent. Odată ce alegerile sunt anunțate, avem ceea ce se numește Codul de Conduită.

Să presupunem că noi două ne aflăm într-o competiție electorală. Potrivit Codului, există o limită de bani care poate fi cheltuită în campanie, astfel încât să nu poți mitui votanții. Dacă aflu că tu ai oferit sari-uri femeilor ca să te voteze, eu voi face o plângere împotriva ta, iar consecințele pot să meargă până la eliminarea ta din cursa electorală.

E un bun sistem de supraveghere care face ca alegerile să fie mai libere, mai curate și mai cinstite. Și toată lumea ajunge să voteze, chiar dacă e sărac, de o religie sau alta. Trebuie doar să apese un buton.

E un sistem implementat de noi și pe care am început să-l exportăm în țările vecine sau în țări din Africa. Îi învățăm pe alții cum se folosește Mașina Electronică de Vot indiană.

– Ați spus în prezentarea de aici, de la Cluj, că industria cinematografică de la Bollywood are rolul de a aduce împreună societatea indiană, care este foarte diversă și foarte scindată. Puteți dezvolta această idee?

– Există niște valori indiene care sunt tipice, de exemplu respectul față de bătrâni. În India, puțini oameni în vârstă se află în cămine de bătrâni, pentru că noi suntem învățați că e datoria noastră să avem grijă de părinți când ajung la bătrânețe.

Acest tip de valori este glorificat în filmele de la Bollywood. Sunt lucruri care depășesc limitele limbilor sau ale religiilor. Deci, aceste valori comune sunt celebrate în filmele de la Bollywood.

– Cum este influențată societatea indiană de accesul ușor la tehnologie ieftină și la smartphones pe care îl au oamenii, indiferent de venit sau de educație?

– E o formă de emancipare și de a câștiga încredere (ambasadoarea folosește termenul empowering – n.r.). Dacă ești meșteșugar și vinzi obiecte artizanale, trebuie să ai o piață pe care să le vinzi, dar în zilele noastre poți face lucrul acesta online.

Piețele online au explodat în India. În Delhi, de exemplu, în orașul vechi există o mulțime de negustori mici care vând produse de nișă, cum sunt brățările făcute de mână sau inelele. Produsele lor se află acum pe un portal și, deci, se vând și online, iar piața este uriașă.

India e una dintre cele mai mari piețe din lume, toată lumea vrea să aibă o parte din ea. Astfel, veniturile acestor mici comercianți cresc pentru că mai mulți oameni pot să cumpere de la ei. Tehnologia îi ajută pe acești oameni situați la cel dintâi nivel al afacerilor.

– Ce rol mai are poezia în viața de zi cu zi, în India?

– Cred că încă suntem foarte conectați la poezie. Peste tot în India poți vedea fotografii cu Tagore, care a scris în bengali, limba care se vorbește în India de Est.

La Calcutta vei găsi oricând un poet care îi recită versurile. Au trecut 100 de ani de când Tagore a trăit pe acest pământ, dar oamenii îl citesc și azi, îi știu poeziile.

În limba urdu, care se vorbește în nordul Indiei, există o formă tipică de poezie care seamănă puțin cu haiku-urile japoneze, și care constă în cuplete. În două rânduri exprimi un sentiment.

E atât de comun să creezi o poezie urdu, încât, dacă două persoane beau o cană de ceai și văd ceva ce le face plăcere, vor compune pe loc câteva cuvinte care să complimenteze acest lucru.

Să filosofezi despre viață, în India, e ceva care vine natural. Poezia nu e o artă moartă, e parte din viața noastră.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€