No woman, no kraj. O comparație între proiectul anti-avort din Polonia și decretul lui Ceaușescu din '66

Codruţa Simina

Redactor

Interzicerea totală a avortului – proiect de lege care stârnește masive proteste în Polonia – ne duce imediat cu gândul la efectele celebrului Decret 770, promulgat de Nicolae Ceaușescu în octombrie 1966.

Decretul a dus la dublarea numărului de nașteri în primii ani, dar populația s-a repliat înspre măsuri improvizate de întrerupere a sarcinii, ceea ce a cauzat, până în 1989, moartea a circa 10.000 de femei.

Înainte de a dezvolta această comparație, să vedem ce se întâmplă în Polonia.

*

Legislativul de la Varșovia, Sejm-ul, a început dezbaterea unui proiect de lege care interzice în totalitate avorturile. Votul final ar urma să fie dat vineri, 7 octombrie.

Polonia are deja, din 1993, o lege foarte restrictivă în ceea ce privește avorturile. Acestea sunt interzise, cu excepția cazurilor în care sarcina pune în pericol viața fătului sau a mamei și a situațiilor în care sarcina este rezultatul unui viol sau al unui incest.

Votul de vineri ar urma să anuleze și aceste excepții.

Proiectul de lege prevede și pedepse cu închisoarea: femeile prinse că au avortat pot primi până la 5 ani după gratii. Tot cu închisoarea ar urma să fie pedepsite cadrele medicale care au efectuat procedura.

Inițiativa a mai fost supusă la vot, fiind respinsă succesiv, în 2011, 2013 și 2015.

Biserica Catolică din Polonia susține proiectul, care poate determina și restrângerea programelor de educație sexuală.

Ca efect, zeci de mii de femei au protestat luni, 3 octombrie, atât în Polonia, cât și în alte țări europene (Franța, Norvegia, Danemarca, Belgia, România ș.a.), împotriva interzicerii totale a avorturilor.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Geoană, banii din Bulgaria și de la Nelu Varga. Finanțare de la o rețea de evazioniști: „Eu i-am băgat 50 de mii de euro, din păcate mi i-a băgat înapoi. Îi dădeam și un milion”

ONG-ul care îl vrea pe Mircea Geoană președinte a primit, în luna mai, 50.000 de euro de la o firmă fantomă din Bulgaria, controlată de un om de afaceri condamnat pentru înșelăciune care a fost pe lista fugarilor și a reușit să scape de pușcărie.

Protestul a avut hashtag-ul #BlackMonday, inspirat de o grevă din 1975 a femeilor din Islanda, și sloganul „No woman, no kraj”, pronunțat la fel ca faimosul titlu al lui Bob Marley. În poloneză, kraj înseamnă „țară”.

Imagine de la protestele de luni, 3 octombrie, din Polonia. Foto: Facebook

Pentru a pune legalizarea avortului în context istoric, ne-am folosit de lucrarea „Politica pro-natalistă a regimului Ceaușescu”, realizată sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Astfel, paradoxal, prima țară din lume care a legalizat întreruperea de sarcină la cerere a fost Uniunea Sovietică, printr-un decret semnat la 18 noiembrie 1920.

„În literatura de specialitate se consideră că această decizie nu trebuie văzută ca făcând parte dintr-o politică de populație și nici ca măsură de planning familial, ci ca parte a unei politici sociale mai largi care urmărea emanciparea femeilor, îmbunătățirea statusului lor social și protejarea sănătății lor.

Întreruperile de sarcină erau gratuite și puteau fi realizate numai de persoane calificate în cadrul spitalului. După efectuarea întreruperii de sarcină, solicitanta beneficia de două săptămâni de concediu plătit”, se spune în lucrarea citată.

În cazul Poloniei, cercetătorii arată că politica legată de natalitate a fost influențată de interesele statului în perioada postbelică.

În prima fază (1946-1956), avortul a fost interzis, pentru a susține creșterea populației – ca urmare a pierderilor determinate de război și a nevoii de a demonstra eficacitatea ideologiei marxiste.

La finele anilor ’50, familiile mari au fost ridiculizate, iar avortul a fost liberalizat. Mai târziu, în anii ’70, din cauza scăderii demografice, s-a pus din nou în discuție oportunitatea economică a modelului familiei mici.

În acea perioadă, Guvernul de la Varșovia a început să majoreze indemnizațiile maternale și alocaţiile pentru susținerea familiei.

De-a lungul perioadei comuniste, tema avortului a fost folosită de către Partidul Comunist pentru a submina poziția Bisericii Catolice, care a susținut în permanență interzicerea acestuia.

După 1990, statul polonez a introdus criterii mai restrictive pentru întreruperea sarcinii la cerere.

Mai multe lucrări de specialitate indică faptul că întreruperea de sarcină a fost văzută în Europa de Est mai ales ca o metodă contraceptivă.

„În acest spațiu, asistăm în perioada postbelică la dezvoltarea unei adevărate culturi a avortului, parțial generată de atitudinea guvernamentală generală de respingere a contracepției moderne și a planificării familiale. (…) Se consideră că această cultură a proliferat datorită legalizării avortului înaintea perfecționării și a promovării mijloacelor contraceptive moderne”, arată cercetătorii IICMER.

România a interzis avortul (cu anumite excepţii) prin Decretul 770/1966, după mai mulți ani de declin demografic accentuat – în care întreruperea sarcinii la cerere fusese permisă.

În 1965, de pildă, se înregistraseră nu mai puţin de 1.115.000 de avorturi – ceea ce reprezenta patru chiuretaje la o naștere.

Una dintre din măsurile impuse de politica pro-natalistă a fost controlul ginecologic periodic obligatoriu.

*

Pentru a înțelege unde se află, din perspectivă juridică, delicata linie dintre susținătorii și opozanții avortului la cerere, PressOne l-a contactat pe conferențiarul universitar Radu Chiriță, președintele Asociației de Studii în Drept Constituțional și Drepturile Omului.

„Jurisprudența Curţii Europene e incertă, nu s-au pronunțat niciodată de o manieră explicită.

În general, dezbaterea se leagă de două principii: cât timp de la concepție fătul este considerat o parte a corpului mamei – avortul este permis, pentru că se înscrie în dreptul femeii de a dispune de propriul corp. Apoi prevalează protecția asupra vieții fătului.

În general, Curtea Europeană lasă la latitudinea statelor să decidă o linie de echilibru între acestea două. În general, linia se situează la finalul primului trimestru de sarcină. Dar nu e o regulă – de pildă, în Irlanda, avortul este interzis.

Dar, totuși, femeile nu sunt pedepsite dacă avortează în alt stat, ceea ce înțeleg că ar urma să se întâmple în Polonia în cazul în care propunerea legislativă ar fi votată”, a declarat Radu Chiriță, care predă la Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai”.

Momentul în care embrionul e considerat om variază în Europa de la zero săptămâni, în Malta, la 24 de săptămâni, în Marea Britanie. În România, trebuie să aibă 14 săptămâni.

Cinci efecte ale politicii pro-natalitate a României (1967-1989)

1) La sfârșitul anului 1967, după un an de la aplicarea Decretului 770, populația României a crescut cu 348.635 de locuitori, sporul natural înregistrat fiind de 3 ori mai mare decât în anul precedent.

2) Interzicerea avorturilor a avut urmări spectaculoase asupra natalității în primul an de la aplicare, însă, pe termen mediu și lung, rezultatele au fost relativ modeste. (După o creștere spectaculoasă a fertilității în primul an, de la 14,3% în 1966 la 27,4% în 1967, ea începe să scadă treptat, în 1973 înregistrându-se o valoare de 18,2%). În aceste condiții, regimul a revenit în forță cu noi măsuri, mult mai dure, în încercarea de a spori natalitatea.

3) România nu a pus niciodată accentul pe educație în ceea ce privește accesul la mijloace contraceptive și utilizarea acestora. Ca atare, avortul a rămas pentru populație cel mai la îndemână instrument de control al nașterii.

4) Aproximativ 10.000 de femei au murit din 1967 până în 1989, din cauza aplicării Decretului din 1966.

5) Aproximativ un milion de avorturi la cerere au fost efectuate în 1990, după suspendarea Decretului 770 – prima măsură adoptată de Guvernul instalat după revoluția din 1989. (Găsiți aici o evoluție a numărului de avorturi din 1958 până în 2013.)

„Problema natalității nu este o problemă numai din dorința unuia de a avea sau nu copii, ci este o problemă socială. Fiecare om are obligații față de societate.”

Nicolae Ceaușescu, la dezbaterile privind adoptarea Decretului 770

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€