"Nimeni nu bate la ușa Kremlinului să spună: Vă rog, lăsați-mă să intru!"

Bianca Felseghi

Senior Editor

General-locotenent Frederick Hodges este comandantul forțelor armate americane din Europa (US Army Europe). Până în 2014 a condus centrul operativ LANDCOM – cartierul general al forțelor terestre ale NATO.

L-am întâlnit la exercițiul româno-american de lângă Arad și am reușit să-l luăm deoparte pentru câteva minute.

*

– Cum i-ați descrie pe militarii români alături de care ați luptat?

– Sunt foarte profesioniști. Am ajuns să cunosc conducerea Armatei Române: generalul Ciucă, generalul Scarlat sunt profesioniști care își îndeplinesc misiunile, și care au demonstrat că au o autentică grijă față de militarii lor și față de familiile acestora. Știu să asigure un echilibru între importanța misiunii și importanța oamenilor.

Am luptat alături de militarii români în Afganistan, în provincia Zabul. România e una dintre cele trei țări care au crescut numărul trupelor în Afganistan, atunci când și SUA și Marea Britanie au procedat la fel, în 2009.

Doar România a făcut asta. E un semn al unui aliat pe care te poți baza. Militarii români sunt foarte buni și foarte importanți pentru noi.

Ceea ce am văzut aici, la exercițiile comune pe care le-am executat în Europa, cum e și acest pod, asamblat în timp record peste un râu, îmi dă o mare încredere în români.

– Vă amintiți vreun moment de viață și moarte pe care l-ați trăit alături de militarii români?

– Precum știți, am pierdut niște militari români când mă aflam și eu în Kandahar. Au fost doi români uciși de un atac IED (Improvised Explosive Device). Ei asigurau securitatea autostrăzii de la Kandahar la Kabul. Românii patrulau pe o mare porțiune din această autostradă.

Asistând la ceea ce noi numim ramp ceremony – slujba care se face pentru un militar căzut la datorie, când i se ridică rămășițele pământești pentru a fi urcate într-un avion și trimise acasă, la familie -, am văzut cum s-au comportat românii în această situație…

Era exact cum ar fi făcut-o și un militar american. E un moment dureros, dar creează o legătură între noi.

– În opinia dumneavoastră, sentimentele anti-americane în Estul Europei sunt în scădere sau în creștere?

– În descreștere. De fiecare dată când intru în contact cu oameni simpli care trăiesc în țările și orașele din țările acestea, ceea ce simt este un interes tot mai mare legat de menținerea independenței lor, de securitatea generală.

NATO este una dintre cele mai de succes alianțe ale lumii, pentru că avem 28 de membri, fiecare cu istoria sa și cultura sa, dar care împărtășesc aceleași valori și sunt aliate pentru a se apăra una pe alta și valorile lor.

Urmărit de 21 de colonei

Extraordinara poveste a lui Ion Olteanu şi a soţiei sale, Adriana, urmăriţi şi abuzaţi de Securitate în anii '80, pentru că voiau să emigreze în SUA.

Femeia în rochie albastră

„Pe la ora 5 a dimineții zilei de 14, totul părea că se terminase. Într-o liniște sinistră, cu soarele care tocmai începea să răsară în ochi, dinspre Piața Victoriei, într-un uruit înfiorător (care s-a transformat în tropăit grotesc), o umbră hidoasă se apropia constant, într-un crescendo tensionat. Erau primele grupe de mineri care ocupau Piața Universității.”

Nimeni nu bate la ușa Kremlinului să spună: Vă rog, lăsați-mă să intru!

În NATO, fiecare e loial, iar țările din zonă vor să facă parte din UE. Asta e ceea ce văd eu atunci când mă aflu în Cehia, România, Ungaria, Polonia. Oamenii se simt în siguranță făcând parte din NATO și din UE.

Nimeni nu-și dorește o confruntare. Nimeni. Dar fiecare națiune trebuie să poată decide singură ceea ce urmează să facă.

– Cum pot trupele române să surmonteze deficitul de tehnică? Mă gândesc la moartea cauzată de TAB-urile depășite… 

– Nu sunt informat despre morțile survenite din pricina unui anumit fel de echipament. Dar e clar că fiecare țară trebuie să-și stabilească prioritățile și să aleagă modernizarea dotărilor. Știu că generalul Ciucă și generalul Scarlat sunt implicați și vor să aibă cele mai bune dotări pentru trupele lor.

– Care ar fi premisele unei colaborări NATO-UE, pentru rezolvarea crizei umanitare a refugiaților?

– NATO e o organizație al cărei scop e apărarea membrilor săi. Multe dintre țările din Europa – și dintre cele care sunt în NATO, și dintre cele care nu sunt încă – simt greutatea provocată de zecile de mii de refugiați din Siria, dar și din nordul Africii.

Eu sunt mândru de ceea ce a făcut guvernul SUA, punând la dispoziția diferitelor agenții ale ONU peste 4 miliarde de dolari, pentru a ușura soarta refugiaților și pentru a încuraja rămânerea lor în regiunile de unde provin.

Asta e contribuția SUA în această criză, iar ambasadorul (Hans Klemm – n.r.) poate vorbi despre asta mai bine decât mine.

Înțeleg marea provocare pe care o trăiesc țările din sud-estul Europei. Situația este copleșitoare, e greu să înregistrezi toți acei oameni.

Sunt îngrijorat că, dacă acești tineri rămân vreme îndelungată în corturile acelea improvizate, dacă nu sunt asimilați cât mai repede în societate și nu reușesc cât mai repede să își ia o slujbă, vor fi mult mai ușor de recrutat de către organizații extremiste.

– Atunci ar deveni o problemă de competența NATO?

– Atunci ar fi o problemă a noastră, a tuturor. Europa va rezolva, în cele din urmă, această chestiune. Sunt mulți oameni buni care lucrează în acest sens și cred că Europa trebuie să rămână unită.

Să nu lăsați această criză să devină o sursă de neînțelegeri! Trebuie să ne întoarcem la baza problemei: de ce pleacă atât de mulți oameni din Siria? Pentru că au un președinte ținut la cârma țării de președintele Putin.

Numărul refugiaților care s-au înghesuit să părăsească zona a crescut după ce Rusia a intrat în Siria. Deci, ei nu ajută, ci fac situația să fie și mai grea. Trebuie să controlăm sursa pentru a putea reduce numărul de refugiați.

– Ce ar putea învăța politicienii români de la militarii români?

– Vreau să spun doar atât: sunt foarte mândru de toți militarii români pe care i-am cunoscut și sunt mândru că facem parte din aceeași tabără. România a fost și este un bun aliat.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€