„Nici nu mai știu unde să mă injectez. Sunt conștient că bag în mine otravă”. Mărturia unui tânăr consumator de steroizi

Luiza Popovici

Reporter

Aceasta este mărturia lui Dragoș*, un tânăr român în vârstă de 27 de ani, consumator de steroizi.

„Sunt ca un jucător la cazinou care știe că urmează să piardă bani. Așa sunt eu cu substanțele”, îmi spune Dragoș*. E antrenor personal într-o sală de fitness și culturist. Ani de zile și-a injectat mai multe substanțe chimice ca să arate mai mare, să ridice mai mult, să fie mai impunător. Treptat, substanțele anabolizante l-au stors de orice gram de bucurie. A fost la un pas să-și ia viața. 

Dragoș este consumator de steroizi de la 21 de ani. Susține că a început să consume pe baza unei recomandări medicale. Apoi și-a dorit mai mult, a vrut „mai mulți mușchi” și ulterior și-a dorit să devină culturist profesionist. În prezent, încă folosește substanțe anabolizante. Își dorește să câștige „Cardul Pro”, adică să fie recunoscut ca sportiv profesionist într-o federație de culturism. 

„Vreau și eu” să am mușchi

Face sport de mic. A jucat baschet până la 14 ani, când antrenorul i-a spus că e prea scund ca să facă performanță. Acum are 1,75 m. Apoi și-a dorit să devină IT-ist. Părinții lui în schimb, îl visau polițist sau silvicultor. „Am trăit frustrările lor în casă”, spune Dragoș la PressOne. „Dar am pus piciorul în prag și am zis nu”, relatează tânărul. 

La a treia încercare de a-și găsi drumul, după ce se îngrășase vizibil, a hotărât să meargă la sală de câteva ori pe săptămână, ca să slăbească. 

„Am slăbit, am ajuns din nou la 60 de kg și după am observat că băieții din sală erau plini de muschi, văzusem postere cu diferiții culturiști din vremea respectivă și am zis: vreau și eu asta.”

În următorii trei ani a mers constant la sală și a devenit instructor de fitness. Obiectivul lui principal era să-și crească mușchii.  

Primul tratament cu steroizi 

Am fost natural din 2015 până în 2018. Deja terminasem liceul, mă angajasem la o sală foarte mare din oraș și mă simțeam nefericit. Eram depresiv, nu aveam barbă pe vremea respectivă ca restul băieților, erau niște lucruri ciudate cu mine. 

Lucram la recepția sălii și am întâlnit un doctor, căruia i-am spus toate problemele pe care le am. 

Și doctorul mi-a zis „băi, băiatule, du-te și fă-ți niște analize endocrine, de testosteron, că poate ai o dereglare hormonală.”

Pe vremea respectivă nu știam ce înseamnă asta, dar m-am dus. A ieșit din analize că eu, natural, nu produceam testosteron suficient pentru vârsta respectivă. Practic, la 20 de ani aveam un testosteron ca un om de 50-60 de ani. Aveam o problemă genetică.

I-am adus analizele doctorului și mi-a zis în felul următor: „Uite, tu ai avea nevoie de o anumită substanță ca să poți să fii normal, să fii ca restul băieților. Se numește testosteron.”

Mărturia unei supraviețuitoare a violenței psihologice: „Preferam să mă bată, era mult mai ușor de explicat”

29 de ani a durat căsnicia Gabrielei cu un bărbat care exercita asupra ei acte de violență psihologică, din cauza cărora devenise „o arătare de om” într-un corp care simțea că nu-i mai aparține.

Reportaj din Germania, țara mașinilor: impresii despre o industrie în pragul colapsului, care pierde competiția cu producătorii auto din China

În timp ce industria auto germană se clatină, cea chineză este în plină expansiune. Ieșirea din criză se anunță a fi dificilă și va necesita probabil o schimbare de ansamblu a societății.

M-a băgat în ceață, nu știam ce-s ăia. 

„Fa-ți rost de așa ceva, eu nu pot, pentru că este ilegal, dar după vino la mine și îți fac dozajul.”

Cum faci rost de steroizi: „Parcă mi-am comandat o pereche de adidași”

Prima dată te duci în sală la cel care arată cel mai mare. Pe vremea aia așa era, n-avea cum să nu aibă. M-am dus la omul respectiv și mi-a zis „pleacă de aici că nu-ți vând ție așa ceva, că ești copil. Dragoș avea în jur de 20 de ani. 

Am plecat de la el, am intrat pe internet și din trei click-uri mi-am dat comandă. Parcă mi-am comandat o pereche de adidași. A fost foarte ușor totul. M-am întâlnit cu doctorul și mi-a spus cum să fac, ce să fac și unde să fac injecțiile.  

Mi-era frică. 

Când m-am întâlnit cu primul meu antrenor, care mi-a fost și profesor la cursul de formare ca instructor, mi-a zis: „hai să concurezi și hai să și folosești steroizi”. Am zis da. Foto generată cu AI.

Am început să fac o terapie cu testosteron și după patru săptămâni deja se vedeau niște schimbări la mine. Nu mai eram depresiv, începuse să-mi dea puțin barba, am început să cresc puțin în țesut muscular, să cresc și pe cântar. Mă simțeam foarte bine, ca un adolescent la 20 de ani. 

Nu a fost suficient. Am decis că aș vrea niște mușchi mai mari și să mă duc către zona de competiție și concurat profesionist. 

Probabil și pentru că toată lumea din sală care mă vedea cum mă antrenez, mă întreba: „Dar de ce te antrenezi atât de tare? Te pregătești de vreun concurs?"

Când m-am întâlnit cu primul meu antrenor, care mi-a fost și profesor la cursul de formare ca instructor, mi-a zis: „hai să concurezi și hai să și folosești steroizi”. Am zis da. 

Am ascultat tot ce îmi zicea dealerul. Orice zicea era sfânt. Automat, omul, ca să-și facă vânzare, a început să bage în mine doze extrem de mari.

Poate le făcea și în cadă. Pentru că nu există o industrie farmaceutică de unde să iei de undeva steroizii 100%. Poate mulți ani am băgat în mine ulei de măsline. Era la noroc. Nu știai ce injectezi în tine, era o loterie. 

Cei care fac steroizii acasă cumpără materia primă, adică o pudră din China și pot să-ți vândă cu totul altceva decât ce scrie pe sac, că toate vin la sac. 

Chiar dacă au trecut niște ani, orice substanță e foarte ușor de găsit pe net. Și acum, din trei click-uri deja am orice vreau. Cel mai simplu e să scrii omului pe Telegram sau pe WhatsApp, salut, am nevoie de asta, el îți trimite lista de prețuri și poate să-ți trimită un lucru bun sau poate să-ți trimită o țeapă, ceva contrafăcut. Eu am pățit. 

Odată mi-am făcut analizele în timpul unui ciclu să verific valorile de testosteron pentru că nu creșteam. Era 2. Și eu foloseam substanțe. Era clar că sunt fake-uri. Cum să folosești așa doze de steroizi și să-l ai 2? E imposibil.

Depresia post steroizi 

Ajutat de substanțe, Dragoș creștea în masă musculară rapid. Făcea cicluri de steroizi periodic, timp de 12-14 săptămâni și apoi recuperare. Lucrurile păreau să meargă bine. 

Mă injectam de câteva ori pe săptămână. Apoi am urmat un post-ciclu, ca să pornesc din nou producția naturală de testosteron. În momentul în care mi-am injectat prima dată testosteron artificial, testiculele nu mai produc, se opresc. Iar cu timpul se atrofiază. 

Atunci a fost prima dată când am gustat din depresia post-ciclu, pentru că îți scade forța la antrenamente, nu mai ești plin de viață, nu mai ai energie, nu mai ești așa de vascularizat. Practic, revii la setările din fabrică. Nu am mai păstrat nici măcar doza pe care mi-o recomandase doctorul, automat, m-am dus din nou la nivelul 1, cu niște retenții grave de apă, cu stări de depresie. 

Stările au evoluat din rău în mai rău. 

Am avut câteva tentative de sinucidere. Prima a fost la 21 de ani. Nu mă mai regăseam, nu mai eram deloc bine. Pe vremea respectivă nu înțelegeam de ce vreau să fac asta, era ciudat, toate în viața mea mergeau bine, numai eu nu mă simțeam bine. 

Apoi am început din nou să folosesc steroizi.

Primele probleme de sănătate 

Dragoș, la fel ca mulți alți consumatori, și-a injectat substanțele după ureche. Făcea și el ce făceau și alții. Nu și-a pus problema că i s-ar putea întâmpla ceva rău. 

Am avut diferite probleme de sănătate: colesterolul bun era tot timpul jos, aveam probleme cu rinichii,  probleme cu estrogenul - era prea crescut, dar am continuat să folosesc strict pentru concursuri. 

După prima tentativă de sinucidere am mai avut tentative de a-mi lua viața, pentru că nimic nu mă mai făcea fericit. Cu toate că aveam bani, aveam pe cineva lângă mine, toate mergeau foarte bine, eu tot nu eram mulțumit cu mine. Din cauza că foloseam aceste substanțe. Îți atacă foarte mult sistemul nervos central, te joci cu hormonii și cu stările tale. 

La un moment dat, Dragoș a ajuns să folosească combinații de mai multe substanțe. Dacă în mod normal și-ar fi injectat mililitri, acum folosea grame.  

La un moment dat, Dragoș a ajuns să folosească combinații de mai multe substanțe. Dacă în mod normal și-ar fi injectat mililitri, acum folosea grame. Foto: ilustrație generată cu AI

Aveam între două și trei grame de substanțe doar injectabile. Nici nu mai știam unde să le mai injectez. Nu sunt foarte multe locuri unde poți să-ți faci injecțiile. Poți să le faci în fesieri, în umeri, sau în spate. Poți să le faci și în picior dacă vrei, dar e foarte dureros.

Pe lângă astea, mai erau și substanțele orale, încă vreo 5-6 pastile pe zi. Foarte mult, îmi schimba până și mirosul transpirației. Miroseam foarte, foarte urât. Am avut noroc că nu mi-a căzut părul. Sunt conștient că injectez în mine o otravă.

Foarte multe substanțe sunt făcute prin căzi, nu în laboratoare sterile, spune. 

De asta, am avut și inflamații. Mi s-au inflamat umerii, a trebuit să scot substanța pe care am injectat-o acasă pentru că nu-mi mai trecea. Doctorul nu mă putea ajuta pentru că este ilegal și, efectiv, făceam ce găseam pe YouTube și ce citeam pe forumuri.

Când mă gândesc în momentul de față că este joi și trebuie să-mi fac injecția, înnebunesc, nu mai vreau. Doar când văd siringa aia nu mai vreau. Practic, sunt ca un jucător la cazinou care știe că o să pierdă banii. Așa sunt eu cu substanțele.

Viața personală 

La 22 de ani, Dragoș a luat o pauză pentru trei ani de la steroizi. Era într-o relație și simțea că îi afectează până și felul în care interacționează cu partenera lui. 

„Am fost foarte rău cu fata respectivă, am fost agresiv. Aveam stări de de nervozitate, mă răzbunam pe ea. Nu eram ca un bărbat în devenire. Nu eram destul de matur să controlez efectele adverse.”

Mi s-a reproșat în fosta relație că muncesc prea mult și că sunt prea obsedat de ceea ce vreau să fac. Mi s-a spus că sunt foarte narcisist, că sunt obsedat de acest sport, că nu-i dau atenția pe care orice femeie și-ar dori să o primească. 

Înainte cu o săptămână să urce pe șcenă pentru un concurs s-au despărțit. „Exact când trebuia să fiu cel mai liniștit.” 

În loc să fiu fericit că mi-am câștigat categoria, eram cel mai trist și se vede falsitatea din zâmbetul meu. Și jurații mi-au zis: „Ai fost foarte bun, dar s-a văzut pe fata ta că ești și foarte trist.”

În momentul respectiv nu îmi dădeam seama, dar după ce trece concursul, după ce ies substanțele din tine, după ce începi să devii un om normal, conștientizezi treaba asta dintr-o dată. Îți dai seama că ai fost un monstru cu o persoană care ți-a vrut binele mai mult decât ți l-ai vrut tu.  

La 25 de ani și-a dorit să concureze din nou, dar și-a schimbat abordarea. „De data asta foloseam doze mici, doze de începători, și așa am scos cele mai bune rezultate.”

„Performanța în orice sport nu este sănătoasă, te distruge fizic și mental”

Dragoș își riscă în continuare sănătatea și își compromite timpul liber ca să progreseze în domeniul culturismului. Uneori se întreabă dacă chiar merită. 

Eu sunt ca un robot, când vine vorba de program. Discuțiile cu antrenorul meu sunt, „am înțeles”,  „ok”, „corectez”. Un fel de „da, să trăiți”. Niciodată nu am comentat. Sunt efectiv un soldat, ce mi se zice, aia fac. 

De exemplu, programul lui e mereu același. Nu-și permite să fie luat prin surprindere cu nimic. 

Am 5 sau 6 mese pe zi, dar caloriile scad treptat când începi pregătirea pentru un concurs. Prima dată ai perioada de masă musculară în care mănânci cantități mari de calorii. În cazul meu, de la 4.500 în sus și am avut momente când mâncam și câte 6.000 de calorii pe zi. Este groaznic.

Am 5 sau 6 mese pe zi, dar caloriile scad treptat când începi pregătirea pentru un concurs. Foto generată cu AI.

Toată ziua eram cu mâncarea în gură. De-abia puteam să mă aplec. Aveam momente în care nu puteam să mă leg la șireturi, atât de plin de mâncare eram. Eram groaznic. Sunt niște lucruri care nu sunt sănătoase. Performanța în orice sport nu este sănătoasă, te distruge fizic și mental.

Lumea te admiră, dar e un risc prea mare pe care trebuie să ți-l asumi. Și eu nu mai vreau să mi-l asum.

Oamenii cred că în momentul în care iei pastila X sau ai injectat steroidul Y, se va întâmpla ceva magic peste noapte. Nu este adevărat. Trebuie să muncești mai mult. Trebuie să te antrenezi mai tare. Trebuie să fii mai disciplinat. De când fac sportul acesta, chiar și în acei trei ani în care nu am concurat, nu am pus gura pe alcool, sunt 10 ani deja. Nu consum niciun fel de drog, dar pot spune că steroizii sunt ca niște droguri

Ce înseamnă o pregătire de concurs

Când am participat la primul meu concurs de culturism, la 21 de ani, toată lumea a râs de mine. 

M-am dus cu 68-69 kg. Eram foarte slab, foarte definit. Mie tot timpul mi-a fost greu să acumulez masă musculară, dar mi-a fost foarte ușor să mă condiționez, să mă definesc. Pentru că nu-mi place mâncarea.  

A fost cea mai grea pregătire din viața mea. Am crezut că mor de două ori. O dată am leșinat pe bicicletă, la cardio, în timp ce pedalam și o dată am adormit în saună. M-a scos omul de la curățenie după nu știu câte minute. Eram mai mult mort decât viu.

După concurs a descoperit că e hipoglicemic: corpul folosește toți carbohidrații pe post de energie și în momentul în care rămâne fără carbohidrați scade glicemia foarte repede. 

Mi-au dat 3 doze de glucoză și medicul i-a zis băiatului cu care eram că „dacă nu se trezește la a patra doză, e în comă și trebuie dus de urgență la spital, că altfel moare.”

Am avut noroc că m-am trezit.

Cât costă să consumi steroizi pentru performanță 

Să fii culturist e foarte riscant și nu îți aduce niciun ban. Dacă ar fi acum să spun câți bani am scos eu din concursuri, mi-aș pune încă odată întrebarea de ce mai fac treaba asta.

Am fost la cinci concursuri, la patru am fost pe podium, dar nu am scos niciun ban. La concursurile de amatori nu vei scoate bani niciodată. Poate o sponsorizare de la o firmă de suplimente care îți dă un cod de reducere pe care îl distribui tu la clienții tăi sau la urmăritorii tăi ca să le faci tot lor vânzare.

Mai adaugi, dacă folosești și hormon de creștere, încă 250 de euro pe lună. Plus suplimentele: undeva la 300 de euro pe lună. Când ajungi la concurs trebuie să plătești și diferite taxe, de înscriere, altele pentru că suntem dați cu bronz, deplasarea, alți bani. 

Practic ajungi la vreo 2.000 și ceva de euro pe lună pe care îi bagi în tine și nu știi dacă câștigi ceva. Nu știi nici dacă ajungi până în pragul de a concura. 

Vreau să fiu un „om normal”

Anul ăsta o să fie prima dată când o să concurez pentru cardul de profesionist. Încă concurez pentru că este o pasiune. Dacă o să reușesc să-l iau e bine, dacă nu, o să rămână doar o amintire frumoasă, că am reușit să devin profesionist în domeniu concurând. Ca antrenor consider că deja sunt un profesionist și am foarte multe de dat mai departe. 

Vreau să mă bucur cu adevărat de viață, de chestii minore, adică să stau într-o seară mai mult, să ies în oraș, să mănânc ceva în oraș, ca un om normal. Să încep să-mi trăiesc viața, pentru că deja mă apropii de 30 și viața trece foarte repede. Nu-ți dai seama și ajungi la 30 de ani și ai doar niște medalii pe care le-ai câștigat, niște laude și cam atât. 

Vreau să plec în concediu. De la 16 ani de când am plecat la muncă până la 27 de ani nu am avut niciun concediu. Nici măcar o săptămână sau două în care să plec, să mă distrez, să mă recreez. Nu mai vreau să împing 50 de kg la piept cu ganterele, vreau să clădesc o familie. Și să am o casă. 

Mă mai întreabă copii în sală „ce aș putea să folosesc? asta sau asta? Ce zici de asta?” Acum nu mai vin la mine, că își dau seama că le zic direct nu. Dar de regulă stăteam și le explicam, băi, nu-i ok, o să fie nașpa, uite ce ți se întâmplă. De obicei nu mă asculta nimeni, pentru că dorința de a folosi și de a încerca era prea mare. 

Dragoș* este un nume fictiv folosit pentru a proteja identitatea tânărului consumator de steroizi. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€