Mutilarea Legii educației

2016 va rămâne în istoria României ca anul în care clasa politică s-a războit pe un subiect neaşteptat: doctoratele plagiate.

Atât de mulţi politicieni au bifat doctoratul ca pe o formalitate în ultimii 15-20 de ani şi, deci, atât de multe cariere se pot nărui din acest motiv, încât problema plagiatelor a declanșat un conflict între Parlament, pe de o parte, şi Preşedinţie şi Guvern, de cealaltă parte.

Totul a început în primăvara acestui an, când o banală Ordonanță de Urgență a Guvernului (OUG), prin care se modificau două articole din Legea educaţiei (1/2011), a devenit pentru parlamentari pretextul ideal de a-i salva pe plagiatori.

Preşedintele Iohannis a refuzat să promulge legea de adoptare a acelei Ordonanţe şi a întors-o în Parlament. Deputații și senatorii și-au menținut poziția însă: au votat încă o dată modificările care castrează Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) şi îl transformă într-o instituție decorativă în ceea ce priveşte verdictele de plagiat.

Într-o ultimă tentativă de salvare a Legii educației, Guvernul a atacat noul act normativ la Curtea Constituțională. Specialiștii în drept constituțional spun însă că sunt șanse mari ca legea să rămână în forma actuală.

PressOne a comparat prevederile din forma originală a Legii educației – concepută în mandatul de ministru al lui Daniel Funeriu și aflată încă în vigoare – cu cele adoptate de Parlament în acest an, care au fost inițiate în principal de Comisia de învățământ a Senatului.

Apoi am realizat un interviu cu șefa acestei comisii, Ecaterina Andronescu, pe care am întrebat-o cine este responsabil pentru modificările aduse Legii educației din 2011.

Să începem cu sfârşitul.

*

„Suntem oameni care lucrăm de o groază de ani în domeniu”

– Sunteți considerată artizanul modificărilor care au fost aduse Legii educației din 2011 prin legea de aprobare a „Ordonanței antiplagiat”. Toate modificările importante au fost operate în comisia condusă de dumneavoastră. Cum comentați?

– De ce faceți o asemenea apreciere? Eu am un singur vot și o experiență pe care alții nu ar trebui să o conteste. Noi am convenit în comisie toate amendamentele, de comun acord.

– Cui aparțin, totuși, aceste amendamente? Nu sunt semnate, cum se procedează în majoritatea cazurilor.

– Noi așa ne-am obișnuit. Nu am avut parti-pris–uri politice, ci am încercat cu experiența noastră de profesioniști să formulăm amendamente pentru o lege racordată la internaționalizarea învățământului superior.

Este o realitate, nu un moft sau o declarație demagogică. Am încercat să găsim cea mai potrivită cale pentru a face asta.

Dacă vă uitați pe toată legislația pe care am trecut-o prin comisie, nu o să găsiți nume, ci Comisia de învățământ, pentru că am dezbătut până când amendamentele au fost agreate de întreaga comisie.

– De ce ați eliminat Ministerul Educației din procedura de acordare a titlului de doctor?

– Nicăieri în lume o universitate nu are deasupra o instituție care să acorde un titlu. Un student doctorand se înscrie la universitate, susține colocviul de admitere, i se repartizează un conducător de doctorat și o echipă, lucrează patru până la cinci ani cu echipa respectivă, finalizează teza, susține etapele intermediare de pregătire în fața departamentului din care face parte conducătorul de doctorat.

Toți profesorii au posibilitatea să corecteze lucrurile, pentru că într-un departament sunt mulți oameni cu experiență, și ceilalți atrag atenția asupra unor lucruri care țin de standardele de calitate.

După ce teza a fost susținută, se trece la susținerea publică. Pentru susținere publică, teza este evaluată de o comisie de evaluare formată din profesori de la altă universitate decât cea de unde provine doctorandul. Membrii acestei comisii propun acordarea titlului de doctor, iar universitatea emite diploma.

Așa se întâmplă peste tot. În unele țări, cum este Franța, se numește juriu. Așa am încercat să facem și noi.

– De ce era necesară o comisie de etică în cazul evaluării suspiciunilor de fraudă academică?

– În acest moment, teza se duce la CNATDCU, iar CNATDCU verifică teza. CNATDCU este format din reprezentanți ai universităților de la toate specializările. Într-o instituție specializată, șansa de a sesiza derapajele este mai mare.

După ce s-a acordat titlul, să presupunem că este vorba despre o teză suspectată de plagiat – că despre asta este vorba –, cel care sesizează plagiatul se adresează UEFISCDI (Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării – n. r.), care e unitatea de administrare a CNATDCU, trimite la CNATDCU sesizarea, CNATDCU o trimite la universitate, unde există o comisie de etică care verifică și propune CNATDCU sancționarea sau nesancționarea, dacă nu se constată derapajul respectiv.

CNATDCU decide acum doar ridicarea sau nu a titlului și sancționează doar autorul tezei.

În situația în care comisia de etică nu ia decizia care se potrivește derapajului, suspiciunile de plagiat se pot adresa CNATDCU.

CNATDCU, prin comisia lui, poate lua decizia peste capul comisiei universității. Vă mărturisesc: eu cred că sancțiunea nu trebuie dată doar doctorandului, ci trebuie îndreptată și spre școala doctorală, și spre conducătorul de doctorat.

S-a creat astfel un filtru în universitate, pentru că școala doctorală nu poate fi derobată de responsabilitatea ei.

– Credeți că pot fi obiective universitățile?

– Categoric, da! În felul acesta, universitatea este prima interesată să își apere reputația.

– Atunci, cum comentați cazul Universității Naționale de Apărare, care a dat verdicte de neplagiat?

– Păi, vedeți, în această situație, CNATDCU a luat decizia finală. Îmi pare rău că poate nu am explicat suficient, dar cred că nu este o lege rea. Dacă vrem să scoatem povestea plagiatelor din bătălia politică, trebuie să responsabilizăm universitățile.

„Sancțiunea nu trebuie dată doar doctorandului, ci trebuie îndreptată și spre școala doctorală, și spre conducătorul de doctorat.”

– Credeți că au șanse contestațiile la Curtea Constituțională?

– Nu cred că legea este neconstituțională. Înainte de adoptarea legii am avut ședințe ale Consiliului Național al Rectorilor și nimeni nu a ridicat obiecții referitoare la aceste prevederi.

Rectorii sunt oameni de școală, oameni care se frământă și care sunt responsabili de ce se întâmplă în universitate. Pe de altă parte, am căutat să văd dacă în alte părți ale lumii există alte proceduri de care noi trebuie să ținem seama.

Când am trimis spre universitate acordarea titlului de doctor, am ținut seama de ce se întâmplă în toată lumea.

– Dacă vă doreați aceste modificări atât de mult, de ce nu ați depus o propunere legislativă în sensul ăsta?

– Ordonanța avea acest subiect, nu avea altul… Dar aici a operat și comisia de învăţământ la Cameră, noi am analizat propunerile de la Cameră şi am modificat unde am considerat.

Am dezbătut cu toată seriozitatea. Nu vreau să vorbesc despre mine și colegi, dar suntem oameni care lucrăm de o groază de ani în domeniu.

Nu am venit să avem abordări politice, am venit să reglementăm o problemă. Nu vreau să amestecăm doctoratele în bătălia politică.

*

Cum au dispărut pedepsele pentru furt intelectual

La începutul lunii martie, Guvernul a emis Ordonanța de urgență (OUG) nr. 4/2016, prin care modifica două articole din Legea educației.

Ordonanța a fost semnată de către premierul Dacian Cioloș și contrasemnată de ministrul de atunci al Educației, Adrian Curaj.

Odată adoptată OUG 4/2016, actul normativ a fost trimis Parlamentului spre aprobare. Însă parlamentarii au găsit în Ordonanță prilejul să impună propriile modificări ale Legii educației. Așa se face că, între timp, actul normativ a ajuns să numere 8 pagini.

Primii parlamentari care au modificat Ordonanța au fost deputații din Comisia pentru învățământ a Camerei.

La acea dată, PressOne a scris despre ședința Comisiei, derulată în prezența foștilor miniștri ai Educației Sorin Cîmpeanu și Mihnea Costoiu. Parlamentarii contactați de PressOne au afirmat, în cor, că modificările fuseseră propuse de către Consiliul Național al Rectorilor, al cărui președinte este același Sorin Cîmpeanu, în timp ce președinte de onoare este chiar Ecaterina Andronescu.

Atunci, parlamentarii au eliminat următoarele sancțiuni prevăzute de lege în cazul cercetătorilor care au încălcat normele etice:

Modificările au trecut lesne de plenul Camerei Deputaților, pentru ca, la scurt timp după vot, parlamentarii care mutilaseră Legea educației să arate cu degetul spre Cîmpeanu și spre Costoiu.

Contactat atunci de PressOne, Sorin Cîmpeanu a negat că ar fi responsabil de modificarea legii. Ba, mai mult, ne-a declarat că era  „strigător la cer” ce se petrecuse în Comisie.

„Deci, eu nu sunt expert în tehnică legislativă. Situația e de tehnică legislativă. E un lucru mai de finețe și v-am spus că e o discuție mai lungă și vreau să fiu foarte atent la text. Am primit acum câteva minute forma finală de la Parlament, v-am spus-o la modul cel mai sincer.

Am văzut articolul dumneavoastră și am zis: «Doamne, e strigător la cer! Cum Dumnezeu? Asta înseamnă, într-adevăr, castrare!»”

(Sorin Cîmpeanu, 7 aprilie 2016, într-o declarație pentru PressOne)

În 25 aprilie, textul legii a ajuns în Comisia pentru învățământ din Senat, condusă de Ecaterina Andronescu.

PressOne a scris atunci despre ședința la care Ecaterina Andronescu, Cristiana Anghel, Mihnea Costoiu și alți membri ai Comisiei au restabilit pedepsele pentru furt academic, dar au modificat masiv prevederile referitoare la organismele responsabile pentru evaluarea fraudelor academice.

Intervențiile comisiei conduse de Ecaterina Andronescu

Înainte ca Legea educației nr. 1/2011 să ajungă în Comisia pentru învățământ a Senatului (condusă de Ecaterina Andronescu), cele mai controversate modificări operate în forul similar de la Camera Deputaților vizau eliminarea sancțiunilor acordate universităților și conducătorilor de doctorate.

Odată ajunsă în Senat însă, Legea educației a suferit multe alte modificări. Iată cele mai importante schimbări operate în ședința din 25 aprilie 2016.

Cine acordă calitatea de conducător de doctorat

Varianta 2016. Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin Hotărâre a Senatului universitar al Instituției Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (IOSUD)/Prezidiului Academiei Române prin atestatul de abilitare, în conformitate cu standardele propuse de CNATDCU și aprobate prin ordin al ministrului.

Varianta 2011. Calitatea de conducător de doctorat este acordată de către Ministerul Educației, la propunerea CNATDCU.

Concluzie. Senatorii au decis ca universitățile să poată acorda această calitate independent de CNATDCU şi de Minister, ceea ce înseamnă că se elimină supracontrolul.

Criteriile de elaborare a tezelor de doctorat

Varianta 2016. Teza de doctorat se elaborează conform cerințelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare și desfășurare a programelor studiilor universitare de doctorat și în concordanță cu reglementările prevăzute de legislația în vigoare.

Varianta 2011. Teza se elaborează conform cerințelor stabilite de IOSUD, în concordanță cu reglementările prevăzute în Codul studiilor universitare de doctorat.

Concluzie. În varianta aprobată de comisia condusă de Ecaterina Andronescu, Codul studiilor universitare de doctorat este eliminat, însemnând că fiecare universitate și-ar putea stabili propriile criterii de elaborare a tezelor.

Cine acordă titlul de doctor

Varianta 2016. Senatul universitar, în baza hotărârii privind acordarea/neacordarea titlului de doctor și, după caz, a raportului comisiei de etică a universității, hotărăște acordarea/neacordarea titlului de doctor.

Varianta 2011. Legea din 2011 prevede că nu universitatea, ci CNATDCU este organismul care propune ministerului acordarea sau neacordarea titlului de doctor.

Concluzie. Practic, senatorii au eliminat atât ministerul, cât și CNATDCU din procedura de acordare a titlului de doctor în ştiinţe și au lăsat procesul în seama fiecărei universități în parte.

Unde trebuie publicate tezele de doctorat

Varianta 2016. Teza de doctorat și anexele sale se publică pe site-ul IOSUD.

Varianta 2011. Toate tezele de doctorat trebuie publicate pe un site aflat în administrarea Ministerului Educației – practic, trebuie centralizate.

Concluzie. În varianta aprobată de Andronescu, fiecare instituție care organizează studii de doctorat este responsabilă de publicarea propriilor teze, ceea ce, desigur, ar putea duce la inegalități de tratament și la un control mai dificil al instituțiilor de învățământ superior.

Cum poate fi retras titlul de doctor sau atestatul de conducător de doctorat ori acreditarea școlii doctorale

Varianta 2016. În cazul nerespectării standardelor de etică profesională, Ministerul Educației – în baza unor rapoarte externe de evaluare întocmite de către CNATDCU, Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNCS), Consiliul de Etică și Management Universitar sau de către Consiliul Național de Etică – poate lua măsura retragerii acreditării școlii doctorale.

Sesizările cu privire la nerespectarea standardelor de etică profesională pentru titlul de doctor/atestatul de conducător de doctorat, acordate prin ordin al ministrului, sunt transmise comisiei de etică a IOSUD, care efectuează o cercetare prealabilă și propune, după caz, aplicarea sancțiunii privind retragerea titlului de doctor/atestatului de abilitare. Propunerea se transmite Ministerului Educației Naționale, care solicită CNATDCU confirmarea/infirmarea propunerii comisiei de etică.

Varianta 2011. Legea din 2011 nu distinge între sancțiunile care vizează școala doctorală și cele care îi vizează pe conducătorii de doctorate și pe deținătorii titlului de doctor – în ambele cazuri operează același CNATDCU, fără implicarea universității.

Concluzie. Varianta din 2016 propusă de senatori stabilește că, în cazul coordonatorilor și al celor care dețin titlul de doctor, sancțiunile sunt propuse de o comisie de etică din interiorul aceleiași universități care a girat persoanele suspectate de fraudă.

Ce a reclamat Președinția

Practic, la ședința din 25 aprilie, prezidată de Ecaterina Andronescu, s-au pus bazele actualei forme a legii. După adoptarea legii de către Senat, Președinția a solicitat reexaminarea acesteia, printr-o cerere în care a detaliat hibele proiectului.

Klaus Iohannis a avut inclusiv o declarație publică în care a explicat de ce a refuzat semnarea legii.

„Doctorate şi plagiate. Rimează, dar nu fac casă bună. Această lege nu stabileşte acel cadru legal care să stimuleze cu adevărat performanţa şi care să încurajeze excelenţa în şcolile doctorale. Legea nu este de natură să garanteze respectarea normelor de integritate şi nici nu clarifică regimul juridic cu privire la prevenirea şi sancţionarea eventualelor abateri de la aceste norme de integritate. În primul rând, vorbim aici, evident, despre plagiat.”

În cererea adresată Parlamentului, Președinția a explicat, punct cu punct, slăbiciunile legii care a primit girul deputaților și al senatorilor.

În solicitare se vorbește limpede despre descentralizarea procesului de acordare a titlului de doctor/calității de conducător de doctorat, cu precizarea că această descentralizare este periculoasă, în lipsa unor criterii unitare care ar trebui respectate de toate instituțiile de învățământ superior.

Aceeași problemă, a lipsei unor criterii unitare de aplicare a legii, apare și în cazul comisiilor de etică ale universităților – comisii care ar trebui să cerceteze abaterile.

„În urma verificării fiecărei teze de doctorat, comisia cu rol științific elaborează un raport, pe care îl prezintă senatului universitar. Or, structura, componența, procedura de selectare a membrilor acestor comisii, precum și natura juridică și efectele juridice ale raportului întocmit nu sunt reglementate în lege, ceea ce poate conduce la o aplicare neunitară a legii și ar afecta principiul securității juridice.”

Un alt aspect al sesizării vizează și eliminarea filtrelor de calitate reprezentate de CNATDCU/Ministerul Educației, în procedura de acordare a titlului de doctor.

Practic, Președinția îi atenționează pe senatori și pe deputați cu privire la efectele perverse ale unui mecanism în care universitățile sunt responsabile de întreaga procedură:

„Deși aparent se simplifică procedura, în fapt se elimină garanțiile instituționale prin care se poate realiza controlul privind respectarea cerințelor procedurale și de calitate prevăzute în programul de cercetare științifică.

Astfel, se ajunge în situația în care structura administrativă care a stabilit cerințele de elaborare a tezei de doctorat, procedurile și standardele de calitate și etică profesională pentru tezele de doctorat și care a acordat calitatea de conducător de doctorat prin atestate de abilitare este aceeași care acordă și titlul de doctor”.

Obiecțiile de la Cotroceni, ignorate

Revenite în Parlament, legea de aprobare a OUG 4/2016 împreună cu cererea de reexaminare semnată la Cotroceni au fost, pur și simplu, ignorate de către deputați și senatori.

Prima ședință de examinare a obiecțiilor Președinției s-a încheiat cu o amânare intempestivă. Practic, deputații s-au certat pe marginea legii, după care au cerut o pauză de țigară. Prea puțini au revenit în sală, astfel încât ședința s-a suspendat din lipsă de cvorum.

A doua ședință a aceluiași for fusese programată pentru 6 septembrie, ora 14. Numai că deputații au început discuțiile pe marginea cererii de reexaminare de la 13.30.

La ora 14, când presa fusese invitată să se prezinte la lucrările Comisiei, discuțiile se încheiaseră deja, iar deputaţii membri ajunseseră la concluzia că obiecțiile Președinției nu se susțin.

Ulterior, cererea de reexaminare a picat în plenul Camerei Deputaților, după ce nu s-a întrunit numărul necesar de voturi (jumătate plus unu din numărul deputaților) pentru modificarea unei legi organice – categorie în care intră și schimbările aduse Legii educației.

În mai puțin de o lună de la momentul votului, cererea de reexaminare a fost respinsă și de Comisia pentru învățământ din Senat, dar și de majoritatea senatorilor.

Astfel, legea a fost trimisă la promulgare, iar singurele căi de atac – contestațiile la Curtea Constituțională – au fost utilizate atât de Guvern, cât și de Partidul Naţional Liberal.

Șanse reduse la CCR 

Surse specializate în drept constituțional au declarat pentru PressOne că argumentațiile în baza cărora Guvernul și PNL au contestat legea la Curtea Constituțională au șanse minime de a fi acceptate. Demersul ar avea ca singur efect amânarea implementării sale.

De pildă, aspectul din sesizarea Guvernului care spune că legea ar fi trebuit să se întoarcă la Camera Deputaților după ce nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea unei legi organice ar putea fi respins, pur și simplu, fiindcă articolul 76 din Constituție prevede numai condițiile necesare pentru aprobarea legilor organice, nu și pentru respingerea lor.