Uniți, salvăm plagiatul!

Camera Deputaților a adoptat, miercuri, cu unanimitate de voturi, proiectul de lege anti-plagiat, după ce membrii Comisiei de învățământ eliminaseră cele mai dure pedepse care îi vizau pe conducătorii doctoratelor găsiți vinovați de fraudă academică.

PressOne a asistat la votul din plenul Camerei și apoi a discutat cu mai mulți membri ai Comisiei de învățământ, precum și cu cel despre care deputații spun că este artizanul modificărilor care „castrează” legea anti-plagiat: Sorin Cîmpeanu, președintele Consiliului Național al Rectorilor.

Surpriză, însă: Cîmpeanu a declarat pentru PressOne că dezaprobă complet modificările aduse proiectului în Parlament.

Mai mult, el ne-a explicat că deputații ar fi ciuntit chiar Legea Educației 1/2011, care includea deja sancțiunile anti-plagiat. El spune că nu a făcut altceva decât să susțină autonomia universităților în chestiunea furtului academic.

Practic, legea votată miercuri adoptă o Ordonanță de Guvern care ar include această autonomie.

În ședința din 22 martie a Comisiei de învățământ, deputații nu s-au mărginit să amendeze textul Ordonanței, ci au eliminat cu totul sancțiunile care îi vizează pe conducătorii tezelor de doctorat dovedite ca fiind plagiate.

A cui e vina? Deputații arată cu degetul spre Sorin Cîmpeanu, în timp ce el spune că nu a avut habar de aceste modificări.

*

Miercuri, 6 aprilie, ora 10.30. Suntem la ședința Camerei Deputaților în care urmează să fie discutat proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului 4/2016.

Președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, lipsește și este înlocuit de colegul său de partid Florin Iordache.

Zgonea nu e nici pe departe singurul absent: în prima parte a ședinței, dedicată dezbaterilor pe proiecte, mai bine de jumătate dintre locurile din sală rămân goale.

Puținii deputați care au venit la muncă par că și-ar dori să fie oriunde altundeva. Rând pe rând, legile sunt votate fără prea multe discuții.

Va fi plagiatul subiectul care să îi scoată din letargie?

Nici pe departe.

Deputații care iau cuvântul se arată pe deplin lămuriți în privința necesității proiectului. Deputatul PSD Sorin Avram Iacoban, membru în Comisia de învățământ, enumeră sec câteva modificări, după care le sugerează colegilor să voteze „pentru”.

Același lucru îl face și deputata liberală Sanda Maria Ardeleanu:

„Aceste amendamente vin ca urmare a solicitărilor directe ale Consiliului Național al Rectorilor (forul condus de Sorin Cîmpeanu – n.r.) și a dezbaterilor avute în universități. Apreciem eforturile ministerului de a se ajunge la o formulă clară. Până atunci, acest proiect este menit să întărească autonomia universitară. PNL îl va vota și vă rog și pe dumneavoastră să votați pentru.”

Nici în rândul grupului minorităților nu sunt disensiuni. Dragoș Zisopol, membru al Comisiei de învățământ, a promis că toți deputații din grupul său vor vota proiectul prin care se modifică Ordonanța Guvernului.

Cum zice un clișeu de pe Facebook, e „acel moment când” reporterul începe să își pună întrebări referitoare la legitimitatea subiectului.

Asta cu atât mai mult cu cât, două ore mai târziu, 216 deputați – adică toți cei prezenți – votează „pentru” proiectul ieșit din Comisia de învățământ. Nici măcar o abținere.

Ne-a scăpat ceva?

“Ați înțeles greșit”

După ședința din plen, îi luăm la rând pe deputații din Comisia de învățământ. Îl sunăm pe președintele Comisiei, deputatul Adrian Diaconu (PSD), care nu răspunde.

În schimb, acceptă să vorbească deputatul PSD Victor Cristea, secretarul Comisiei.

– Cum au dispărut cele mai aspre sancțiuni prevăzute în cazul conducătorilor de doctorat care tolerează frauda?

„Nu știu cum au dispărut. Au fost la comisie, în comisia de specialitate. Ne-a trimis domnul ministru proiectul, a rămas în discuție și asta e situația. A spus că rămâne în sarcina universităților și a rămas să vedem poziția din plen.”

– Ați fost la respectiva ședință a comisiei? (Semnătura lui Cristea se găsește în raportul Comisiei de învățământ.)

„Dar când a fost? Nu știu să vă spun.”

– Data raportului este 23 martie.

„Nu mai știu”.

– Cine a propus amendamente la ședința comisiei?

„Nu înțeleg!”

(Repet întrebarea.)

„Cine să propună? Mi se pare că a venit de la Senat. Nu?”

– Nu, de la Guvern. Camera Deputaților a fost prima sesizată.

„Sesizată, da. Așa este. Înseamnă că Guvernul le-a făcut acolo, între ei.”

*

După discuția cu deputatul Cristea, care își asumase inclusiv prin semnătură raportul Comisiei, și care ne-a invitat politicos, lunea viitoare, „să discutăm pe documente”, ne-am încercat norocul cu un alt deputat: Sorin Avram Iacoban, cel care susținuse în plen necesitatea adoptării legii.

Am vrut să aflăm pe ce temei și-a îndemnat colegii să voteze proiectul. Când l-am întrebat însă cine a propus amendamentele care castrează legea, Iacoban a răspuns că toate i-au aparținut lui Sorin Cîmpeanu, care a fost invitat la ședința din 22 martie a Comisiei de învățământ în calitate de președinte al Consiliului Național al Rectorilor.

„Vorbiți cu domnul Cîmpeanu. Noi nu am avut amendamente. Ce s-a modificat? Ați înțeles greșit, nu s-a eliminat nimic.”

– Abrogat nu înseamnă eliminat?

„Nu s-a eliminat nimic. Dar cel mai bine vorbiți cu domnul Cîmpeanu. Noi nu am avut amendamente, toate au fost amendamentele dumnealor.”

– Deci nu ați exprimat nicio părere în ședința Comisiei?

„Noi am fost prezenți și ne-am însușit amendamentele lor, pentru că ei nu aveau calitatea să modifice legea. Dar, încă o dată, ați înțeles greșit. Nu s-a eliminat nimic.”

– Deci, nu v-ați asumat amendamente proprii.

„Care amendamente? Noi le-am asumat pe ale lor. Toată comisia și-a asumat amendamentele votate de Consiliul Național al Rectorilor.”

Un răspuns similar l-am primit de la deputata PNL Florica Cherecheș, membră a aceleiași comisii. Ea a admis că nu își amintește toate amendamentele. Noi o întrebasem doar despre unul singur.

„Știu doar, ca principiu, că ceea ce am încercat să facem a fost să dăm autonomie universităților și, practic, să răspundem unei solicitări venite din partea lor, a rectorilor. Și cred că este un lucru bun, dacă ținem cont de faptul că universitățile trebuie să dea dovadă de integritate, moralitate, profesionalism, și atunci să își facă curățenie în grădina proprie. Nu îmi amintesc exact, nu mai știu precis care au fost acele amendamente.”

*

Așadar, membrii Comisiei de învățământ a Camerei spun că nu știu ce au votat în propria ședință din 22 martie. Mai mult, ei spun că au votat propuneri care nici măcar nu le aparțin.

Și atunci, cui îi aparțin?

“Asta înseamnă într-adevăr castrare!”

Președintele Consiliului Național al Rectorilor, Sorin Cîmpeanu (fost ministru al Educației), este indicat de către deputați ca fiind artizanul modificărilor care elimină pedepsele concrete asupra conducătorilor de doctorate plagiate.

Potrivit procesului verbal, Cîmpeanu a participat, într-adevăr, la întrunirea din 22 martie în care s-a convenit mutilarea proiectului.

Întrebat cui i-au aparținut amendamentele prin care proiectul Guvernului este castrat, Cîmpeanu ne-a răspuns că o asemenea chestiune este una tehnică.

A admis, totuși, că sancțiunile referitoare la cei care tolerează frauda academică sunt vitale.

„Transferarea dreptului către universități fără transferarea răspunderii care, în fapt, se materializează la sancțiuni – care trebuie să fie dintre cele mai ferme – nu ajută la nimic și, în loc să îmbunătățească, va face ca situația să fie și mai discutabilă decât înainte de aceste reglementări.”

– Și în ce constau sancțiunile respective, la ora actuală?

„La articolul 170, e prevăzută retragerea titlului de doctor, pierderea calității de conducător de doctorat și pierderea acreditării școlii doctorale. Am observat și eu în textul pe care l-am primit acum câteva minute că au dispărut celelalte sancțiuni, cu desfacerea contractului de muncă și destituirea din funcție.

Eu, personal, susțin – și o să merg și la Comisia de învățământ a Senatului să susțin public – necesitatea păstrării și acestor sancțiuni.

– Și atunci, cui îi aparțin modificările?

„Deci, eu nu sunt expert în tehnică legislativă. Situația e de tehnică legislativă. E un lucru mai de finețe și v-am spus că e o discuție mai lungă și vreau să fiu foarte atent la text. Am primit acum câteva minute forma finală de la Parlament, v-am spus-o la modul cel mai sincer.”

Am văzut articolul dumneavoastră (se referă la articolul publicat miercuri – n.r.) și am zis: Doamne, e strigător la cer! Cum Dumnezeu? Asta înseamnă, într-adevăr, castrare!„

*

O oră mai târziu, Sorin Cîmpeanu a revenit cu o explicație.

Întrebat din nou cine a modificat Legea Educației în comisie, fostul ministru Sorin Cîmpeanu a răspuns pe cuvânt de onoare că nu își aduce aminte.

În emailul prin care ne-a trimis forma Ordonanței, Cîmpeanu a atașat o explicație în care dă de înțeles că sancțiunile aplicate celor care tolerează frauda academică ar putea fi acoperite prin altă lege.

Să detaliem.

În Legea 206 din 2004 sunt prevăzute, aparent, aceleași sancțiuni din care deputații au ciuntit partea referitoare la coordonatorii tezelor de doctorat.

Portița invocată de Cîmpeanu este una șubredă, din mai multe motive.

Primul: Legea Educației este o lege organică, deci un act normativ mai puternic decât legea ordinară 206 din 2004. Nu e absurd să înlocuiești un instrument juridic solid cu unul mai slab?

Al doilea motiv: legea la care face trimitere fostul ministru se referă  expres la personalul de cercetare-dezvoltare. Pe când Legea Educației vorbește despre personalul din cadrul instituțiilor de învățământ superior – așadar, se aplică personalului din universități.

Are sens să elimini o prevedere cuprinzătoare cu una restrânsă, care lasă loc de interpretare?

Iată un fragment din emailul pe care ni l-a trimis Sorin Cîmpeanu:

„Intrebarea care se pune este urmatoarea: este de necontestat faptul ca prevederile legii 206/2004 se aplica si universitatilor???

Daca da, atunci problema nu exista; daca nu, atunci aceste sanctiuni la adresa conducatorului si a scolii doctorale TREBUIE introduse in lege pentru eventualele situatii in care se constata neconformitati la nivelul respectarii standardelor. In acest ultim caz, CNR va solicita Comisiei de invatamant din Senat completarea proiectului legii de aprobare a OUG 4/2016 cu aceste sanctiuni.”

În traducere liberă: la viitoarea ședință a Senatului, CNR va solicita prin vocea lui Cîmpeanu „completarea” proiectului, adică revenirea la forma inițială a Legii Educației.

Niciunul dintre cei chestionați nu a răspuns, de fapt, la întrebarea: cui i-a aparținut ideea eliminării sancțiunilor pentru conducătorii de doctorat/școlile doctorale? 

Singur, Cîmpeanu a găsit o portiță prin care să îl protejeze pe acela care a vrut schimbarea legii. Iar acum promite că, dacă este cazul, va repara greșeala.

Miercuri, 6 aprilie, proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență 4/2016 a Guvernului – din care deputații juriști au eliminat 4 dintre cele 6 sancțiuni care vizau conducătorii de doctorate responsabili de fraude academice – a fost votat de Camera Deputaților cu 216 voturi favorabile, din tot atâtea exprimate.

Săptămâna viitoare, proiectul va ajunge în Comisia de învățământ a Senatului, condusă de senatoarea PSD Ecaterina Andronescu. Acest for ar urma să decidă forma finală a proiectului, înainte ca acesta să ajungă la votul din Senat.