Moții s-au bătut cu jandarmii la Crucea Iancului

Bianca Felseghi

Senior Editor

… când, dintr-odată, un bărbat roșu-fiert se repede cu umărul în zidul de mascați. Jandarmul cade la pământ, în timp ce alte brațe împing să treacă bariera umană, mobilă ca o plasă de ping-pong.

Un alt jandarm descarcă un fâs de gaz lacrimogen, strigătele se întețesc, iar bărbații sar în apărarea unor femei care s-au nimerit în aria jetului.

Alții își dau pălăriile pe spate și se apleacă să ia muniții dintr-o movilă de piatră.

– Lasă jos piatra! Lasă jos piatra!

În spate, telefonul șefului de post sună pe tema lui Darth Vader din Războiul stelelor. O sută și ceva de oameni urlă și amenință.

– Domnu’ Giurgiu, calmează-ți oamenii…

*

E miercuri, 13 aprilie, și suntem în comuna Mărișel, județul Cluj.

Protagoniștii sunt moții din mai multe comune, adunați la Crucea Iancului de reprezentanți ai PSRO, partidul lui Mircea Geoană. Povestea e complexă și, vorba unui personaj din Filantropica, are multe aspecte.

Moții din Mărișel, Măguri Răcătău, Rogojel, Beliș, Giurcuța, Răchițele, Mărgău, Călățele, Dealul Negru și Poiana Horii sunt nemulțumiți că o lege din 1996, care le dă dreptul să primească anual 15 metri cubi de lemn din pădurile statului, drept compensație pentru că Apusenii sunt zonă defavorizată, nu se aplică de 20 de ani încoace.

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Camionul care a provocat furia celor 100 de moți de la Crucea lui Iancu. Foto: Raul Ștef

Ei acuză Romsilva că, prin licitațiile pe care le organizează, vinde tot lemnul disponibil marilor firme, iar persoanelor fizice nu le mai rămâne nimic.

Un individ poate revendica lemnul de la stat doar dacă, după două strigări succesive, nu există un cumpărător care să fie persoană juridică. Ceea ce nu se întâmplă aproape niciodată.

Patronii firmelor care participă la licitații vând lemnul mai departe. Romsilva nici nu taie pe măsura cererii de pe piață. Și totul e legal.

Lemnul din Apuseni merge în principal la compania Kronospan.

Dar, în timp ce o căruță duce 2 cubici (cu accent pe primul „i”, ca și când ar fi un diminutiv pentru cub), un tir duce 60 de metri cubi dintr-un foc, „cât trăiesc 10 comune„.

Lemnele pentru traiul zilnic, pentru foc, un gard sau o dugheană din fundul curții, ar trebui să le fie asigurate moților de către primărie. Care, la o adică, e tot „statul”, dar sub altă formă.

Și, în timp ce localnicii din comunele Apusenilor se plâng că nu mai au cu ce să-și întrețină familiile, oamenii legii zic că micul furt de lemn trebuie stopat și că acolo, la munte, moții au făcut din asta un mod de viață.

În acest context a aterizat la Mărișel Mircia Giurgiu: fost sindicalist tipograf, fost deputat, fost consilier al ministrului Muncii, fost consilier la Ministerul pentru Dialog Social în mandatul Aureliei Cristea, fost consilier al fostului președinte al Consiliului Județean Cluj Mihai Seplecan, și actual șef al filialei Cluj de la PSRO.

Și, cum omul face ce știe mai bine, ideea lui Giurgiu a fost să înfiripe la Mărișel un Sindicat al Moților.

Pretextul s-a potrivit de minune pentru a-l face cunoscut electoratului pe tânărul Dorin Purcel, candidatul PSRO la Primăria Mărișel.

Fercheș, într-un sacou la modă, mov ca și cămașa, Purcel – nume foarte frecvent în comună – nu le-a spus oamenilor adevăratul motiv al adunării. Și nici mentorul său „de la județ” nu a făcut-o.

I-au lăsat, în schimb, să-și spună nemulțumirile, cu spatele la Crucea Iancului și cu ochii înspre dealurile molcome dintre versanții Apusenilor.

Tânărul Purcel (primul din stânga) și Mircia Giurgiu (celălalt cu sacou).

– „În toamnă, la Dobrușu, o firmă o dus la vreo 400 de metri cubi. O vinit cu angajații lor și n-o ieșit până n-o dus tăt”, îmi spune Ioan Matiș (58 de ani).

Zice că, în schimb, oamenii tot bat drumul la Prefectura Cluj și nimeni nu vrea să le dea dreptul. Lemne de încălzit mai sunt, dar problema sunt banii.

„Aici, la noi, nu se face nimica, numa’ cartofi și ovăz. Păntru ce mai avem nevoie, avem dreptul nostru strămoșesc, să putem da la schimb lemne pă porumb, pă tăte cele. Așa mergeam cu căruțele. Anu’ trecut, mă duceam la târg la Negreni să-mi ieu boconci. M-o oprit în drum și mi-o confiscat marfa. Acuma îs în tribunal cu ei, dar marfa îi la ei, îi plătită și îi la ei”, tună un alt localnic, Traian Roșu.

La Mărișel, cine nu-i Mariș e Roșu, iar cine nu-i nici una, nici alta e Purcel. E o comunitate închisă – oameni care cunosc fiecare vale și fiecare munte ca pe propriul buzunar.

„Aicea, după deal, e o firmă de la Bistrița, care ne duce lemnu’ cu caii și cu vagoanele, toată iarna o lucrat. În loc să ni-l deie nouă. Că pe banii ăia și n-oi l-am lua! Și pe urmă zice că se defrișează munții, dar ei defrișează! Și ne zice că noi nu putem mere în pădure că n-avem firmă. Apăi unde să facem 600 de firme? Ei au legături, trebe numa’ să onoreze contractu”, zice tăios un alt moț.

Din mulțimea pestriță, alte și alte voci se ridică pentru a susține aceleași lucruri: că în Apuseni e „ca pe vremea austro-ungurilor”, că „românul nu mai poate tăia în pădurea lui”.

Anul trecut, postul de Poliție din Beliș a confiscat peste 750 de metri cubi de lemn și a fost desemnat cel mai eficient din județ. Bineînțeles că localnicii sunt de altă părere.

*

Unii moți, mai în vârstă, au pălării pe care le scutură de praf cu palma muiată în apă. Alții, mai tineri, au adidași la modă.

Nicu Turchii de la Todea Bis din Râșca e cel mai înjurat om pe metru pătrat: are o firmă de exploatare care activează în zonă. Peste umăr, din spate, un bărbat cu glas de tenor se chinuie să-i acopere pe ceilalți:

„Noi, cu bonu’ de la Primărie, am mărs în pădure, am plătit, am dus lemnu acasă și de-acasă nu mai poți mere că nu îți dă avizu’ de circulație a mărfii pă drum. Din pădure până în casă îi un fel de acte, după ce l-ai prelucrat trebe alte acte de însoțire. Cherestea.

Dacă ai o pană aicea și îți rămâne căruța până mâine în drum, ți-o confiscă. Actele îs valabile numa 12 ore. Aici avem o problemă. Dacă mă prinde că trec lemnele din curte păstă drum la gater, mi le ia, că n-am acte. Apăi, dă-mi acte!”

Apoi, după o scurtă pauză logică, adaugă în treacăt: „Aici, tătăt îi politic, domnișoară dragă!”

Dorin Roșu are niște ochi sticloși că aproape te poți oglindi în ei cu capul în jos. Ce îl supără este că ITRSV-ul (Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic și Vânătoare) nu livrează codul online de transport al mărfii și că, deși lemnul a fost tăiat legal, nu se poate ieși cu el pe drum pentru a fi transportat.

„Poți să mei (mergi – n.r.) în Bistrița, poți să mei în Alba, la orice oră îți dă codu’ să aduci lemnele. Aicea nu. Vreau și io să înțeleg: de ce?”

De-o parte și de alta a Crucii Iancului, organizatorii (undercover) au montat două boxe din care se aude muzică populară, #savanegreanbrudascu.

Aranjați într-o neorânduire studiată, moții se montează cu fața la drum, ca în fotografiile vechi, cu delegațiile de la Blaj.

Cei mai elocvenți calcă în față și încep să declame din ce în ce mai apăsat, din ce în ce mai violent. Ei se adresează unor dușmani care lipsesc: Prefectura, Ministerul, parlamentarii care i-au abandonat, doamna Uioreanu, cu „fusta pân-aci”, care „o vinit și-o dansat bine și după-aia nimica”.

„Mai avem un strop de moleculă din sângele lui Horea, de aia suntem la Crucea Iancului!”, răcnește un ficior pe care bătrânii nu-l știu nici după chip, nici după nume.

E din Beliș, își zice Răzvan Biruitorul și are 8 dosare penale. Abia a ieșit de sub control judiciar. Până azi n-avea voie să participe la manifestări publice.

Din discurs în discurs, ajungem la episodul povestit la începutul acestui articol. Reuniunea s-a întrerupt de la sine când din pădure a ieșit la drumul mare un camion încărcat cu lemn.

Poliția din Beliș a oprit șoferul să îi verifice actele. În acel moment, mulțimea aflată la vreo 200 de metri a început să alerge către camion, urlând că vrea să vadă actele de proveniență pentru marfă: Pe noi ne amendați, pe hoți îi lăsați să plece!

Jandarmii și-au tras cagulele, iar din partea cealaltă s-a deschis robinetul de înjurături. La fel ca la protestul ciobanilor de la Palatul Parlamentului, din decembrie 2015, nimeni n-a înțeles ce a declanșat confruntarea cu forțele de ordine.

A fost ca și cum s-ar fi dorit acest lucru.

Și în acest caz, motivul ciocnirii și justificarea gazului lacrimogen rămân incerte.

Cioate rămase pe un lot al Romsilva, exploatat legal în zona Mărișel.

Directorul Romsilva Cluj: „Un partid politic îi folosește pe oameni ca masă de manevră”

Directorul Romsilva Cluj, Dorel Oros (foto), a comentat, la solicitarea PressOne, situația creată la Mărișel. El spune că Legea Moților trebuie corectată și că un partid politic a manipulat tensiunile existente în zonă.

„În momentul instaurării Guvernului condus de Victor Ciorbea, care era de loc din zonă (Ponor, județul Alba), a fost dată Legea Moților. Era făcută pentru ca oamenii din zona defavorizată din Munții Apuseni să beneficieze de anumite facilități în domeniul forestier, transporturi și alte chestiuni.

Când s-a elaborat legea, fondul forestier proprietate a statului era majoritar. Atunci era retrocedat doar 2-3%. Exista un cvasi-monopol de stat, și atunci era logic ca acei 10-15 metri cubi de familie să îi dea Romsilva.

Între timp au apărut legile de restituire, până la 10 hectare, apoi restituirile integrale. În momentul în care toți acești moți, UAT-urile (unități administrativ teritoriale), bisericile, școlile au intrat în posesia tuturor, pădurile care erau ale lor înainte de naționalizare, obiectul Legii, a devenit nul. Azi, proprietatea privată o depășește pe cea a statului.”

„Eu înțeleg că e o zonă defavorizată. Dar nu mai trăim anii de dinainte de război, când se exploata cu securea, când făceau ciubere și cherestele și vindeau lemnul ăsta undeva în Carei și Satu Mare. Astăzi, din păcate, ei vând lemn brut cu plusvaloare foarte mică. Câștigurile lor sunt mici. La ora actuală, Legea Moților e valabilă. Părerea mea e că un partid politic, într-o campanie electorală falsă, folosește acești oameni ca masă de manevră, promițându-le că vor rezolva ceva ce nu pot rezolva de 20 de ani”, a mai declarat directorul Romsilva Cluj.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€