Moneda viitorului

Bărbulescu Matei

Redactor

Stau la coadă într-un restaurant cu autoservire de lângă Piața Sfântul Gheorghe din București, cu mâncare gustoasă și prețuri mici, pentru săraci și hipsteri.

Nu poți să plătești cu cardul, dar poți să plătești cu criptomonedă:

Pârjoale: 1,6 lei + 0,02 OneCoin

Cașcaval pané: 2 lei + 0,03 OneCoin

Pulpă de pui: 1,6 lei + 0,02 OneCoin

Ciulama cu mămăligă: 4 lei + 0,04 OneCoin

Cine folosește criptomonedă la „împinge tava”?

În spatele meu, un nene cu ochelari de aviator scoate un dosar dintr-o pungă. Din dosar extrage o hârtie A4, pe care scrie cu auriu OneCoin.

− Dumneavoastră aveți OneCoin?, întreb curios.

− Da, este moneda viitorului. Internetul a venit și nu ne-a întrebat nici pe mine, nici pe tine, și a trecut pe lângă noi.

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

− Cum adică?

− Trimiți un mail de aici până în America instant, fără să te coste aproape nimic, este?

− Este.

− Știi ce este o monedă digitală și ce faci cu ea? Îți spun eu: dacă ai de făcut o plată din România în Australia, îți cumperi monedă digitală și faci plata ca un SMS. Cum ți se pare? Nu te mai duci la bancă, poți să faci noaptea plăți și nu te costă nimic. La bancă te costă.  Mai ales că am cumpărat moneda cu bani puțini. Am cumpărat-o cu 6 euro, acum face 20. Beneficiez de raportul ăsta.

Vreau să aflu mai multe despre monedă, așa că mă duc în spatele tejghelei, să vorbesc cu Maria Cristea, patroana restaurantului.

„M-am înscris pentru că se ruga o fată de mine”, spune doamna Cristea.

„«Haideți, doamna mea, vă rog, înscrieți-vă, că pe mine m-a înscris beleaua de domnul Florin. N-am mai înscris pe nimeni…»

Se ținea de capul meu și, într-o zi, i-am dat bănuții, i-am dat copie după buletin și «fă ce vrei». Așa am ajuns în OneCoin”.

Maria Cristea are 66 de ani. Îmi povestește că, inițial, a cumpărat „un pachet” de 140 de euro în schimbul căruia a primit câteva monede.

Anul trecut a devenit comerciant în afacerea OneCoin, adică își pune la dispoziție serviciile gastronomice pe platforma DealShaker. Acesta e un site unde cumpărătorii, cum e domnul de mai devreme, se întâlnesc cu comercianții, cum e ea. Cererea și oferta.

Moneda OneCoin poate fi folosită doar pe acest site, unde găsești case, mașini, tablouri, mâncare, excursii, servicii ș.a.m.d.

„Sunt foarte mulți oameni bine în afacerea asta, de la finanțe, de la ANAF, ăștia sunt cei mai puternici, au multe monede. Sunt peste 3 milioane de oameni în lume.

Am fost la o prezentare la Zagreb și am văzut ce-i acolo. M-a impresionat și eu nici nu știu engleza”, spune Maria Cristea.

Cât stăm noi de vorbă, mai multe persoane în vârstă plătesc cu cupoane OneCoin. Patroana se oferă să-mi facă legătura cu „domnul Florin”, ca să înțeleg cum merge afacerea.

Sediul filialei românești a afacerii cu monede OneCoin este în spatele Casei Pensiilor, la etajul unei vile.

Domnul Florin, adică Florin Chelmuș, e un uncheaș în pulovăr roșu care mă așteaptă în hol în timp ce vorbește cu partenerii lui, și ei de vârsta bunicilor.

„Esența acestei monede este faptul că-i crește valoarea de la zi la zi și de la an la an. Mie, în doi ani de zile, mi-a crescut puterea de cumpărare de 100 de ori.

O casă, aici, în România, nu o cumpăr fără 60.000 de euro. În Bulgaria, o casă cu parter și etaj, 2.000 de metri, livadă, vie, garaj, cu apă, curent, mobilată, m-a costat 4.000 de euro în moneda OneCoin”.

Domnul Florin vorbește calm și încrezător. Îmi spune o poveste frumoasă cu un elixir adus din viitor, care ne scapă de birocrație, monotonie și nefericire:

„Este o afacere foarte plăcută, foarte interesantă, foarte bănoasă și foarte transparentă. Eu sunt colonel-inginer pensionar. Am 71 de ani și 3.000 de lei pensia, după 35 de ani de muncă.

Cu OneCoin fac peste 1.000 de euro pe lună. Aici am învățat, de dragul acestui biznis, să lucrez pe calculator. Spre rușinea mea, nu aveam nici Facebook, nu eram nici pe internet. Nici nu știam să țin mouse-ul în mână”.

Tehnologia care stă la baza oricărei criptomonede se numește blockchain. E ca un registru online în care orice tranzacție între două persoane este înregistrată.

Orice investitor poate să verifice tranzacțiile, iar cei care fac asta se numesc „mineri” − ei se asigură că tranzacția este corectă și că nimeni nu încearcă vreo manevră.

Dar OneCoin nu funcționează așa, îmi explică Florin Chelmuș.

A fost creat de o bulgăroaică, Ruja Ignatova, „una dintre cele mai inteligente femei de pe planeta Pământ”.

Colonelul zice că ea și-a dorit ca această monedă să fie accesibilă oricui, nu doar tocilarilor care au calculatoare pentru minat.

Însă doar compania ei are acces la blockchain și nimeni altcineva nu poate să verifice tranzacțiile. Iar moneda OneCoin poate fi cumpărată de oricine, însă numai prin diverse pachete promoționale.

În 2015, OneCoin valora 0,5 euro, iar acum valorează 20,6 euro, zice Florin Chelmuș.

„Acum doi ani, eram în această companie 650.000 de persoane − noi le zicem parteneri. Astăzi suntem peste 3 milioane. Îți dai seama cât a crescut.

Este singura monedă răspândită pe tot globul. Este singura monedă care are în spate o platformă de comercianți − DealShaker.

Platforma asta de comercianți s-a deschis acum un an, în aprilie, iar de atunci sunt peste 350.000 de comercianți. Asta îi dă putere la monedă: numărul de parteneri și faptul că ai unde s-o folosești”.

Florin Chelmuș își pune ochelarii și își accesează contul ca să-mi arate cum funcționează.

„Aici poți să vezi cine ți-a trimis monede sau cui i-ai trimis tu. De-asta ți-am spus că este o afacere foarte transparentă. Treaba asta o să ducă la dispariția tâlhăriei”, zice el.

Imagine dintr-un cont OneCoin, care arată ce pachet și-a cumpărat utilizatorul, câte monede și câte token-uri are. Pentru că moneda nu poate fi „minată”, trebuie să cumperi aceste token-uri, cu care achiziționezi mai departe moneda. Contul mai arată câți euro are userul și câte monede în seif (astea nu pot fi scoase timp de un an, dar primești dobândă pentru că le ții acolo).

Florin Chelmuș are 26 de conturi pe platforma OneCoin. Două dintre ele și le-a cumpărat cu un pachet promoțional de 5.000 de euro, altele cu pachetul de 500, iar în total a cheltuit vreo 15.000 de euro.

Un cont poate să coste între 140 și 250.000 de euro.

− Uite, aici văd cât am câștigat în doi ani: 15.000 de euro, adică 35.000 OneCoin.

− Dar puteți să scoateți banii, euro sau lei?

− Da, sigur că da. Tu să-i ai acolo și ți-i dau eu. Îți dau bani pe ei.

− Cum?

− Ai să vezi tu, înveți. Încet-încet înveți.

Dar ce poți să faci cu banii? Să cumperi lucruri, nu? Atunci de ce să nu cumperi de pe DealShaker?

Domnul Florin spune că și-a cumpărat un Mercedes, un Renault, o casă în Bulgaria, mâncare, tablouri, excursii.

„Anul trecut m-am plimbat 67 de zile în cinci țări. Sunt peste 1400 de hoteluri în toată lumea care acceptă sută la sută OneCoin.

Pot să cumpăr tot și să-mi îndeplinesc toate visele, că vreau să călătoresc și să socializez. Cum sună 14 zile cu 10 euro?”

Îmi arată cu mândrie profilul unui economist care a băgat 60.000 de euro în OneCoin.

Ca în alte afaceri piramidale, câștigi mai mult dacă duci vorba mai departe și atragi oameni.

Unii „parteneri” fac asta la conferințe ținute în hoteluri luxoase, pe scene grandioase, cu artificii și cu mii de oameni care-i ascultă. Ăștia sunt liderii, cum își spun cei din vârful afacerii.  

„Nu fac muncă voluntară, eu îți dau ție informația și tu faci ce vrei cu ea”, continuă colonelul.

Zice că a vorbit cu aproximativ 100 de oameni ca să intre în combinație, însă numai vreo 20 au făcut pasul:

„Ăștia sunt vizionarii, restul sunt conservatori. Dar fiecare dintre ei vorbește, nu tace. Ia uite ce am aici: fiecare pagină înseamnă 15 oameni. Deci, sunt 750 în total. Merită din 21 să faci 750?”

El a intrat în structura doamnei Doina, care tocmai trece pe lângă birou.

„Doinițaaa! Este o femeie de mare succes și știe să vorbească frumos și diplomat cu oamenii”.

Doamna Doina este aranjată, cu coafura proaspăt făcută. Arată ca un personaj bun de pus pe bancnota de 500 de euro, iar când zâmbește, parcă se întinde un colier de mărgele.

„Majoritatea italienilor vin în România să-și facă dantura. Eh, eu am fost în Italia să-mi fac dinții, pentru că am plătit sută la sută cu OneCoin. O lucrare care acolo m-ar fi constat 23.000 de euro m-a dus undeva la 600 de euro”.

Se apropie de mine să-mi șoptească ceva, un secret doar pentru noi doi:

„600 de euro. Cu implanturi, nebunii, cazare, mâncare, totul în OneCoin. Mi-e rușine să spun cu cât mi-am făcut dantura”.

Pare că nici ei nu-i vine să creadă ce afacere a făcut.

− Ți se pare interesant? mă întreabă doamna Doina.

− Da, foarte.

− Luăm o decizie sau nu o luăm? Că, dacă stăm, pierdem vremea…

− Trebuie să mă mai documentez, nu pot să iau o decizie așa.

− Documentează-te la sursă. Orice articol negativ, dacă ne uităm, vine de la concurență. De curând, la compania noastră a avut loc un mare control, autoritățile bulgare cu cele din Germania. De vreo trei zile s-a terminat, au dezmințit tot ce au spus rău despre companie, totul este în regulă. Nu este nimic necurat, totul e transparent. La început ni s-a cerut un milion de euro ca să ne închidă gura și să treacă peste.

− Cine?

− Cine crezi?

− Fiscul german?

− Exact. Alte întrebări?

− Cam atât.

− Vrei să-ți faci cont?

Doamna Doina simte că nu am nicio intenție să bag bani în OneCoin, așa că începe să-și piardă răbdarea.

− Deci, fii atent, există două motive pentru care omul spune „mă mai gândesc”: ori n-are bani, ori n-are încredere. La tine care e?

− Poate o combinație între cele două.

− Dacă nu ai încredere, te rog să pui întrebări la obiect, pentru că la fel îți vom răspunde, la obiect, ca să poți avea încredere. Putem să-ți trimitem și materiale ca să te documentezi.

− Nu prea am bani să investesc.

− Nu există „nu am bani”.

− Credeți-mă, există. ?

− Nu există „nu am bani”. Îți spun și de ce: merită sau nu merită? Eu când am pornit în afacerea asta, nu am avut bani, m-am împrumutat.

− În general, mă feresc de lucrurile care sună prea bine ca să fie adevărate. Vă dați seama, o doză de scepticism…

− Atunci stai acolo. Stai acolo cu scepticismul tău, alții se îmbogățesc și tu stai liniștit și gândește-te adânc. No, stai și cugetă. Ia o decizie. Ai potențial? Prieteni, cunoștințe?

− Nu mă pricep să atrag oameni în afaceri.

Intervine domnul Florin:

− Vrei să-ți fac cunoștință cu un director de bancă care și-a dat demisia…

Doamna Doina îl întrerupe:

− Lasă-l, Florin, lasă-l să se pritocească. Ia o decizie, nu mai sta.

Iese din birou. Intră un fost coleg de liceu de-al domnului Florin, care mă ia tare:

− Dă-l, mă, afară… Ia să mă uit la junior. Mă, ai înțeles?

− Am înțeles.

− M-am dus și am vândut toate acțiunile pe care le-am avut. A durat trei zile până le-am vândut și am băgat 7.500 de euro. Direct. Și sunt sus, mi-a dat vreo 17.000 de monede, la vremea respectivă. Era 25 octombrie 2016.

− Ok, o să mă gândesc.

− Îți urez succes, gândește-te bine, dar nu uita că timpul e în defavoarea ta.

Ne strângem mâna și am plecat.

Bulgăroaica Ruja Ignatova (în stânga), Doina Matache (în centru, cu breton) și colonelul Florin Chelmuș, care face semnul afacerii OneCoin. Sursa: Pagina de Facebook a doamnei Doina Matache

Ajung acasă și m-apuc să caut informații despre OneCoin. Mai întâi aflu că, odată ce i-ai investit, nu poți să-ți mai scoți banii. Nu pot fi reconvertiți în lei, euro sau dolari.

Citesc cum poliția bulgară a făcut percheziții în birourile OneCoin din Sofia și le-a închis serverele.

Procurorii bulgari, împreună cu cei germani și Europol derulează o operațiune internațională de a „neutraliza o schemă piramidală de fraudă și spălare de bani prin crearea și distribuirea monedelor OneCoin”.

Bulgăroaica Ruja Ignatova este dată dispărută. Este căutată pentru fraudă tocmai de autoritățile din India. Poliția din Mumbai a arestat 15 oameni care au promovat moneda creată de ea.

În Coreea de Sud au fost arestați lideri ai companiei. Promovarea și vânzarea criptomonedei OneCoin este ilegală în Italia, după ce Autoritatea de Concurență și Piață a catalogat-o ca „schemă piramidală” și a amendat compania OneLife cu 2,5 miliarde de euro.

Banca centrală din Ungaria a emis un avertisment în care spune că OneCoin este o schemă piramidală și că oamenii ar trebui să fie „extrem de precauți înainte de a investi în companie”.

La fel au făcut și băncile naționale din Finlanda, Suedia, Norvegia, Letonia, Portugalia, Austria, Slovenia şi Croația.

RISE Moldova a publicat povestea unei femei, pe nume Ludmila, care și-a pierdut casa din cauza falselor promisiuni ale celor mai mari doi „OneCoin”-iști din Moldova. Femeia i-a dat în judecată pentru escrocherie.

„Corneliu Bratunov, procuror-șef al oficiului Râșcani: cazul a fost expediat în instanță în privința a două persoane, pe faptul de escrocherie, pe realizarea criptovalutei care, în realitate, nici nu există. Dosarul penal a fost inițiat în baza unei plângeri… a unei persoane înșelate. Este o piramidă financiară.

Potrivit rechizitorului, Lilia Scutaru și Andrian Arseni [apropiat al oligarhului Vlad Plahotniuc] au fost învinuiți că «în urma acțiunilor ce au diminuat prudența ei, exercitându-i influență psihică asupra conștiinței și voinței victimei, prezentarea vădită falsă a realității, dezinformarea ei pe fondul unei prietenii artificial create și menținute de făptuitor (…), au dobândit de la Ludmila V. mijloace bănești în sumă de 3500 euro și 50.000 de dolari, sub pretextul investiției în programul OneCoin și au deposedat-o de imobilul: casa de locuit din municipiul Chișinău, care a fost achitată de cumpărător cu mijloace virtuale OneCoin»”.

Unul dintre cei care promovează moneda în România este, ce să vezi, Sorin Ovidiu Vântu. Mai aflu că o mulțime dintre cei care au susținut și vândut moneda au părăsit barca între timp.

Printre ei, și câțiva români.

Așa că îmi dau întâlnire cu unul dintre ei, să-mi explice mai bine ce-i cu OneCoin-ul ăsta.

Zice că a fost unul dintre cei mai mari lideri ai afacerii de la noi și că preferă să rămână anonim, pentru că acum are alte combinații și nu vrea să-și sperie clienții și partenerii.

O să-i spunem Andrei.

Florin Chelmuș (în roșu), făcând semnul afacerii, și Doina Matache (în dreapta), la o întrunire OneCoin. Sursa foto: Facebook

Ne întâlnim la Mall Băneasa. Are 25 de ani, cămașă colorată, ochelari aurii, două ghiuluri și un ceas Rolex cu pietre care sclipesc. Înainte să se încurce cu criptomonede, a lucrat pentru alte branduri de multi-level marketing (MLM).

Avea 21 de ani când a intrat în OneCoin. Se plânge că a pierdut 500.000 de euro, dar se laudă că a avut un rulaj total de 100 de milioane de euro.

Zice că-i pare rău că a convins peste 50.000 de oameni să intre în structura lui și că de-aia vorbește cu mine, să-și spele păcatele.

Pe de altă parte, acum lucrează pentru o altă monedă, Dagcoin, despre care unii spun că este exact ca OneCoin. Dar el susține că a luat toate lucrurile pozitive de la OneCoin și le-a aplicat în noua companie.

Revenind la OneCoin, Andrei povestește că schema a început cu niște italieni, frații Steinkeller, care aveau un MLM cu jocuri de noroc online în care erau implicați 500.000 de oameni.

După ce au intrat în insolvență, au fost cumpărați de bulgăroaica Ruja Ignatova,  care s-a oferit să le plătească comisioanele și, în schimb, rețeaua lor să fie integrată în OneCoin.

Andrei nu crede că OneCoin folosește tehnologia blockchain: „Nu au dat niciodată dovezi că moneda există. Are o valoare fictivă, sunt niște numere acolo, puse de calculator”.

Asta înseamnă că OneCoin nu este o criptomonedă, ci doar niște cifre pe un site care nu au nicio valoare.

Fără blockchain, o criptomonedă este ca o mașină fără motor − poate să arate superb, dar lipsește elementul care o face să funcționeze.

Ca să demonstreze că nu există blockchain, Andrei detaliază cum îți cumperi, de fapt, OneCoin:

„Hai să ne uităm la Bitcoin (cea mai populară criptomonedă). O monedă valorează 10.000 de euro, iar eu sunt un miner. Mâine, pentru că cel mai șmecher de pe Wall Street vinde, valoarea pică la 5000?

Îmi va fi de două ori mai ușor pentru că moneda s-a înjumătățit? Nu! N-are nicio treabă. Când moneda urcă sau coboară, nu are de a face cu dificultatea de mining”.

Or, la OneCoin ești încurajat să-ți cumperi cât mai repede, ca să te folosești de un raport cât mai convenabil.

Ei spun că, cu cât sunt cumpărate mai multe monede, cu atât OneCoin devine mai greu de „minat”. Dar asta nu are niciun sens, pentru că dificultatea cu care minezi nu are legătură cu valoarea monedei.

Iar valoarea monedei este dată de un algoritm matematic, pe care cei din conducerea OneCoin îl controlează.

Bjorn Bjercke, un norvegian specialist în blockchain, spune că acum doi ani a fost abordat de companie ca să creeze această tehnologie, deși pe site-ul lor scria că o folosesc deja. I-a refuzat și nu știe dacă între timp și-au făcut blockchain sau nu.

Andrei zice că, atunci când a plecat din companie, acum câteva luni, „nu exista nicio dovadă că OneCoin funcționează cu blockchain”.

Ca să mimeze că moneda are valoare, OneCoin promite că, în octombrie 2018, se va lista la bursă. Nu este specificat la care, doar că e una din Asia.

Dar Andrei susține că nici asta nu e adevărat și că moneda va fi listată pe un Initial Coin Offering (ICO), adică „o modalitate mult mai barbară, lipsită de reglementări, fără garanții, fără legi care protejează oamenii care bagă bani”.

Guvernul american spune că acest sistem are un risc ridicat de fraudă și manipulare, iar investitorii ar trebui să fie „extrem de precauți” față de afacerile care sună prea bine ca să fie adevărate.

Cum rămâne atunci cu platforma DealShaker − unde, teoretic, poți cumpăra lucruri cu OneCoin? Andrei spune că asta e „cea mai mare prostie” și că acolo găsești „numai chinezării”.

„Țeapa cea mai mare și-o iau comercianții de pe DealShaker. Eu îi văd pe ei ca și cum ar fi un fel de carne de măcel. Sunt sacrificați pentru a-i face pe oameni să creadă că e ceva real”, zice el.

Mai spune că pe stomatologul doamnei Doina și pe tipul cu hotelul din Italia − Luca Miatton, de la Villa Bella, el i-a adus în schemă.

Aceștia își vând serviciile pe o monedă care în afara platformei nu valorează nimic. Proprietarul hotelului plătește salarii și cumpără marfă cu euro, nu cu OneCoin, dar se gândește că la un moment dat va face ceva cu această pseudo-criptomonedă.

Ca să se acopere în fața legii, Ruja Ignatova i-a instruit pe promoteri să spună autorităților că vând pachete educaționale, și dau gratis monedele.

Despre pachetele educaționale, Andrei spune că sunt doar niște videouri și PDF-uri − produse reciclate care nu valorează banii investiți:

„Unii au plătit 48.000 de euro ca să-și ia mai multe monede, dar au primit același curs. Deci cum poți să spui că vinzi cursuri online, când moneda face diferența între un pachet mai ieftin și unul mai scump?”

Ruja Ignatova a făcut tot felul de înșelătorii cu OneCoin de-a lungul carierei.

Andrei se amuză când își aduce aminte că a clonat site-ul Coin Market Cap − unde poți să vezi care sunt cele mai tari criptomonede de pe piață:

„Au creat un site fake, care era imitația exactă a celuilalt, și au băgat OneCoin pe locul doi”.

Site-ul clonă.

Cum crede el că se va termina toată povestea asta?

„Eu mă uit la multe filme, dar, la cum o cunosc pe Ruja, cred că ce urmează să-ți zic este un scenariu posibil: își înscenează moartea, își schimbă identitatea, scoate banii, falimentează afacerea și dă țeapă la 3 milioane de oameni.

E foarte inteligentă, o să-i convingă că a murit ca un martir, ucisă de bănci și guverne pentru că a încercat să revoluționeze economia”.

Mă pregătesc să plec, ne strângem mâinile și Andrei îmi zice pe picior de plecare:

„Noi, când am văzut afacerea asta, am zis: ori e cea mai mare țeapă de pe planeta asta, ori e cea mai mare oportunitate.

Oricum ar fi, înainte să bagi un ban pe care l-ai transpirat, trebuie să te uiți atent la ce faci”.