Molecula morală

Tragedia acestor zile a reaprins discuția despre corupție, moralitate, ipocrizie și dogmatism religios, încredere și iubire față de ceilalți. Ce anume mobilizează comportamentul moral? Dacă nu sunt suficiente nici empatia naturală, nici spiritul creștin, nici rațiunea pură, care este resortul ascuns al răspunsului etic?

De la întrebări de felul acestora pornește Paul J. Zak în Molecula morală. Sursa iubirii și a prosperității (apărut în 2012 și tradus în 2014 la Humanitas) – un studiu de neuroeconomie scris pe înțelesul tuturor. Răspunsul său este chimic, mai exact hormonal: oxitocina.

Cunoscută mai ales ca „hormonul femeilor” și responsabilă, la naștere, de contractarea uterului și ulterior de lactație, dar și de atașamentul mamei față de nou-născut sau de uitarea durerilor facerii, oxitocina este, conform acestui studiu bazat pe cercetările multianuale realizate de mai multe echipe, molecula încrederii.

Prezența sau absența ei modifică atât comportamentul amoros, cât și atitudini legate de exercițiul moral sau de opțiuni economice. Cu alte cuvinte, Zak – cunoscut peste ocean și drept „Dr. Love” – susține, nici mai mult, nici mai puțin, că iubirea, moralitatea, dar și prosperitatea financiară sunt reglate de nivelul de oxitocină.

La baza acestui tratat popular despre cultura empatiei se află așa-numitul „joc al încrederii”, pe care Paul J. Zak l-a folosit în 2005, alături de Michael Kosfeld și Markus Heinrichs, pentru a testa capacitatea de a dărui dezinteresat:

Subiecții nu se cunosc între ei, iar tranzacțiile se realizează prin intermediul calculatoarelor. Jumătate dintre ei primesc o sumă pe care o pot păstra sau o pot dărui, integral sau parțial, cuiva din cealaltă jumătate, neștiind exact la cine ajung banii.

Donatorul știe că, dacă decide să doneze, destinatarul primește suma triplată. Acesta poate, la rândul lui, să păstreze banii sau să-i întoarcă binefăcătorului o parte din sumă, fără să știe cine este acesta. În cazurile fericite, donatorul poate avea, la finalul unei runde, mult mai mulți bani decât suma cu care a început. În cazurile nefericite, rămâne cu buza umflată.

După administrarea de oxitocină, cercetătorii constată că „generozitatea” primilor crește cu 80%, iar a celor din urmă, cu mai mult de 90%.

*

De la această simplă constatare de natură economică, Zak extinde cercetarea și concluziile asupra comportamentelor empatice, unde aceeași oxitocină influențează decisiv atât capacitatea de a arăta compasiune față de străini, cât și disponibilitatea de a stabili atașamente sociale față de persoane cu care nu suntem înrudiți.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

PressOne Alege: România în șoc. Călin Georgescu vine de nicăieri și cucerește țara și Diaspora

Peste 18 milioane de români sunt așteptați la primul tur al alegerilor prezidențiale. PressOne vă prezintă cele mai importante evenimente din ziua votului. 

Pagini demne de interes sunt dedicate nu doar reacțiilor sentimentale dintre îndrăgostiți, dintre mamă și copil sau dintre soți, ci așa-numitelor „piețe morale”, respectiv legăturii dintre capital, acumulare privată și practicile de încredere socială (adică manifestările lăcomiei, dar și ale răspunderii morale).

Descoperim aici, în două grafice dedicate piețelor naționale, imaginea relației directe între prosperitatea economică și nivelurile de toleranță și încredere: de regulă, cu cât venitul mediu pe cap de locuitor este mai mare, cu atât mai tolerantă și mai încrezătoare este societatea respectivei țări.

De exemplu, țările nordice au cele mai mari procente la ambele capitole. Faptul că România înregistrează un 60% la nivelul de toleranță, dar numai un 20% la nivelul de încredere, vorbește atât despre poziționarea noastră în statisticile dedicate venitului mediu, cât și despre gradul înalt de corupție, care nu încurajează cultura empatiei.

Primit cu un entuziasm demn de o doză serioasă de oxitocină, studiul lui Zak i-a convins foarte repede pe mulți că „molecula morală” poate fi soluția tuturor problemelor sociale. La urma urmei, cine nu ar vrea să dețină, asemenea lui Aladdin, un agent care să facă lumea mai bună?

Cine nu și-ar dori ca, măcar din când în când, să le administreze politicienilor și altor decidenți sociali și economici o injecție cu hormonul generozității, care să-i facă mai capabili de empatie? Cui nu i-ar plăcea o bomboană cu oxitocină care să elimine violența domestică și abandonul familial?

Firește că lucrurile sunt mult mai complicate decât atât.

Autorul însuși descrie, de pildă, cum ar putea fi folosit acest hormon social în tratamentul autismului, însă tot el concluzionează că nu poate fi vorba de „o terapie realistă”, câtă vreme procedura de administrare e neplăcută, are efect tranzitoriu și nu rezolvă problema funcționării defectuoase a receptorilor de oxitocină.

În plus, criticii lui au observat că, deși hormonul atașamentului stârnește încredere, generozitate și sentimente pozitive la subiecții fără probleme de socializare, în cazul celor anxioși sau introvertiți poate avea efect contrar, sporind timiditatea și stimulând invidia, gelozia sau intoleranța.

Punctând aceste ultime aspecte, vreau să clarific că nu pentru a descoperi rețete magice merită citită cartea lui Paul J. Zak, ci pentru a gândi și altfel despre încredere și empatie.

Lumea noastră e polarizată între soluția naturală sau divină și soluția exclusivismului raționalist. Variabilele chimice, hormonale, neurobiologice, ca multe altele, ar trebui să intre și ele în calculul, mereu obligatoriu de refăcut, al ecuației etice.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€