Mihai Șora: "E foarte important să mergem la proteste, să nu rămânem indiferenți la soarta țării noastre"

Raluca Pancu

Redactor

Filosoful Mihai Șora a stat de vorbă timp de o oră şi jumătate cu publicul venit să îl vadă în seara de 29 noiembrie, la Rezidența Scena 9, pentru o nouă ediție a dezbaterilor Intersecțiile de Miercuri.

A fost prima sa apariție publică după ce a fost „raportat” la Facebook.

Însoțit de soția sa, Luiza Palanciuc-Şora, filosoful și eseistul care a împlinit recent 101 ani a răspuns tuturor întrebărilor venite din sala umplută până la refuz.

În debutul evenimentului a fost proiectat un film realizat recent în Grecia de Luiza Palanciuc-Şora.

Filmul îl înfățișează pe Mihai Șora, timp de 40 de minute, în Atena, într-un monolog savuros întrerupt pe alocuri de întrebările soției despre Acropole, Olimp, Aristotel, Platon, Socrate, filosofie, cultura greacă și nu numai.

„Domnul Mihai Șora a dorit, la împlinirea vârstei de 101 ani, să își petreacă ziua cu Socrate”, a precizat Luiza Palanciuc-Şora înainte de începerea filmului.

PressOne vă prezintă o selecţie a celor mai interesante răspunsuri din dialogul lui Mihai Şora cu tinerii bucureşteni.

Mihai Șora pe Acropole, într-o secvență din filmul realizat de soția sa.

– Cum vedeți România astăzi? 

– O văd ca pe țara mea și mă doare când nu e bine condusă – și se întâmplă foarte des să nu fie bine condusă – și mă străduiesc să fac ce pot pentru ca, măcar pe terenul pe care pășesc, să aduc puțină lumină, în măsura putințelor mele.

– De ce e important să mergeți la proteste și ca românii să protesteze când sunt nemulțumiți de ceva? 

Ioana Bauer, eLiberare: A „decide” între a-ți vinde trupul sau a nu-ți hrăni familia nu este o alegere

Ioana Bauer s-a alăturat eLiberare în 2014. Timp de un an, a fost voluntară în cadrul asociației, apoi a avut roluri de project manager, de director pe advocacy și prevenire, de director executiv, iar la final de 2016 a preluat funcția de președintele al Consiliului Director.

Eugen Vaida, coordonator al Ambulanței pentru Monumente, pune „pălărie și bocanci” clădirilor istorice: „Doar să veniți, că avem tot ce e nevoie”

ONG-urile din România, precum Ambulanța pentru Monumente, transformă comunități prin protecția patrimoniului și implicare civică sustenabilă.

– E foarte important să mergem la proteste, să nu rămânem indiferenți la soarta țării noastre. Nu putem să o lăsăm pe mâinile oricui și nu putem să o lăsăm să se facă cu ea ce vor unii și alții.

E țara noastră, avem datorii față de ea, avem datoria să ieșim în stradă, să strigăm, să ne opunem și să facem în așa fel încât, în măsura posibilului, țara să fie bine guvernată.

„Mi-ar fi plăcut să fiu contemporan cu Socrate și să pierd vremea în piața publică, stând de vorbă cu semenii mei și încercând, împreună cu ei, să înțelegem lumea și rosturile ei.”

Mihai Șora, în filmul realizat de Luiza Palanciuc-Şora

– V-ați supărat cu cineva pe Facebook sau de ce au raportat? 

– Nu, nu m-am supărat pe Facebook. Supărările mele sunt mai directe.

– Dar dumneavoastră oare ați supărat pe cineva acolo?

– Nu. În niciun caz nu cu bună știință. Poate fără să vreau. Și dacă mi se explică „de ce”, cred că aș fi dispus să retractez ce am spus. Poate că a fost un cuvânt negândit sau spus prea repede, într-un moment de iritare.

Dar, personal, nu țin deloc să supăr pe cineva, iar dacă răspund cu o oarecare, hai să spunem, „violență”, că nu am un alt cuvânt care să mi se pară mai potrivit, este o o reacţie spontană.

În momentul în care simt că pârghia dreptății nu stă exact în poziția în care ar trebui să stea, s-ar putea să am un moment de iritare și să comit, eventual față de o persoană sau alta, o anumită violentare pentru care îmi cer scuze dinainte.

– Care credeți că e cel mai mare pericol pentru bunul mers al țării? 

– Cel mai mare pericol ar fi ca cetățenii să fie indiferenți la soarta țării lor. E o datorie a fiecăruia dintre noi să ne simțim solidari cu soarta țării, care e a noastră și care ne face să fim ceea ce suntem.

Să facem în așa fel încât noi să o croim și să nu permitem ca ea să fie croită după măsuri care nu sunt ale realității și care nu ajută țării să-și atingă nivelul de care e capabilă.

Mihai Șora și soția sa, Luiza Palanciuc-Șora. Foto: Lucian Muntean

– Care ar trebui să fie vocația celor care au 20-30 de ani? Sau e nevoie ca fiecare să își găsească o vocație strict personală? 

– Cred că ar trebui să fie o vocație culturală și intelectuală. Trebuie să menținem nivelul gândirii cât mai sus posibil. Pentru asta, nu ajunge să gândim, mai e nevoie şi să ne așternem gândurile pe hârtie, să le răspândim în lume și să le supunem discuției publice, să nu ne însingurăm între patru pereți.

– Ce mai înseamnă azi stânga și dreapta în România?

– Stânga și dreapta sunt noțiuni care păreau mult mai clare în urmă cu câteva zeci de ani. O dreaptă moderată era oricum preferabilă unei extreme stângi, care era distrugătoare de națiune, dar o dreaptă extremă e la fel de periculoasă ca o stângă extremă.

Centrul cu balans moderat între o dreaptă moderată și o stângă moderată e poziția cea mai bună în materie de politică.

„Nu mă simt bătrân”

– Peste un an, România împlinește 100 de ani. Ce vă doriți pentru țara dumneavoastră acum, în prag de Centenar? 

– La 100 de ani de Românie Mare îi doresc țării mele să își găsească echilibrul – echilibrul între interesele materiale și interesele spirituale, echilibrul între elite și populație, în întregimea ei.

– Ce vă lipsește cel mai tare din tinerețea dumneavoastră și ce este fericirea pentru dumneavoastră? 

– Ce îmi lipsește cel mai mult din tinerețe este faptul că aveam, tânăr fiind, viitorul lung în față. Viitorul pe care îl am acum în față e foarte scurt. Deci – lungimea viitorului care îmi stătea în față, acesta e lucrul care îmi lipsește din tinerețe.

Altfel, nu aș putea să mă plâng. Nu îmi lipsește elanul, nu știu câtă forță e în el, dar eu îl simt ca existent. Deci, în măsura în care nu îmi lipsește elanul, nu îmi lipsește tinerețea. Nu mă simt bătrân. Mă simt tânăr.

Cred că am răspuns și la a doua întrebare.

„Socrate e mijlocitorul dintre noi și lumea în care trăim. El ne servește argumentele de care avem nevoie pentru a ne simți acasă aici, unde suntem. E o lume în care întrebarea și răspunsul fac pereche.”

Mihai Șora, în filmul realizat de Luiza Palanciuc-Şora

– Puteți face un comentariu legat de Republica lui Platon cu referire la Republica lui Dragnea? O scurtă incursiune ca să înțelegem ce ne lipsește azi, față de o lume ideală? 

– Nu suportă comparație. Republica lui Platon era o organizare ideală a societății, în care tuturor le mergea bine.

Ce pot să vă spun, în condițiile astea, despre Republica lui Dragnea? Că e una făcută așa ca întregii lumi să îi meargă rău – evident, cu excepțiile de rigoare, care sunt plasate acolo, sus. Aceasta ar fi Republica lui Dragnea și acest scop, care e urmărit, e și atins.

„Toată viața mea am fost chinuit de marile întrebări”

– Ar trebui un popor să se definească prin religia sa sau cât de mult ar trebui să se definească prin religia sa majoritară?

– Nu poți să îți definești un popor prin una dintre însușirile lui. Un popor are și oameni înalți, și oameni scunzi, și oameni mijlocii, și oameni credincioși, și oameni care nu au o credință religioasă foarte bine stabilită.

Nu poți să îți stabilești identitatea între a fi român și a fi ortodox. Nu trebuie să confundăm lucrurile. Trebuie să avem noțiunile foarte bine definite în capul nostru.

Mihai Șora. Foto: Lucian Muntean

– Care ar fi cea mai veche întrebare la care nu ați găsit răspuns?

– O întrebare de când eram copil mic: «Și înainte de asta ce era? Dar înainte de înaintea înaintelor?».

Atât de departe puteam să duc acest «înainte», că nu mi se putea răspunde. Dar a fost una dintre curiozitățile mele.

A trebuit să mă mulțumesc cu răspunsul elementar al verbului a fi – «sunt» – ca o situație de fapt. A trebuit să mă mulțumesc cu modestia și să nu mai pun cu aceeași înverșunare marile, marile întrebări.

Cu toate că m-am străduit, toată viața mea am fost chinuit de marile întrebări. Asta nu înseamnă că le-am găsit răspunsul.

VIDEO. Mihai Șora despre „Republica lui Dragnea”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€