Micii de Someșeni, plăcerea nevinovată a corporatiștilor din Cluj

Valentin Șchiopu

Redactor

Micii de Someșeni au apărut cam în același timp cu jocul piramidal Caritas. În primăvara lui ’92, „faraonul” Ioan Stoica declanșa în centrul Clujului frenezia așteptării unor câștiguri fabuloase.

Schema n-a trezit nicio suspiciune, deși contrazicea simultan matematica și demografia: depuneai banii și, după 3 luni, scoteai de 8 ori mai mult. Simplu ca bună ziua!

Fără s-o știe, sutele de mii de păgubiți au avut parte, atunci, și de consolare. Au gustat, chiar înainte de a-și preda economiile de-o viață, din preparatul care avea să ajungă un brand aproape la fel de renumit ca varza à la Cluj.

Lângă interminabilele cozi formate de viitorii escrocați, un fost bucătar și soția lui vindeau ceea ce mai târziu avea să primească numele de Mici de Someșeni, după cartierul în care locuiau soții Drăgan.

O rețetă inventată de Mircea Drăgan, care, spun cunoscătorii, a pus la colț mai cunoscuții mici care te opresc din drum la Dedulești-Vâlcea.

Din superstiție, la Caritas se comandau câte 8 mici deodată, chiar dacă, pentru a fi potolită foamea, era necesară o cantitate mult mai mică. Schema lui Stoica s-a prăbușit în 1993, dar afacerea familiei Drăgan a crescut, de la mic la mare. Într-un final, au ajuns la propria carmangerie și la trei magazine.

Legenda spune că, în prezent, avioanele găsesc pista de aterizare de la Cluj după fumurile grătarelor din Someșeni.

Un mic se vinde cu 75 de bani la magazinul de prezentare de pe strada Căpitan Grigore Ignat. O caserolă cu 20 de mici face 15 lei. În săptămâna premergătoare zilei de 1 mai, s-a muncit la foc automat.

Adelina, fiica soților Drăgan, absolventă de Științe Economice, muncește cot la cot cu părinții ei de vreo 10 ani.

„Mititeii de Someșeni sunt făcuți după o rețetă proprie, cu condimente sută la sută naturale. Nu băgăm coloranți, aditivi, nimic. Sunt o combinație de carne de porc și carne de vită. E important să fie proaspătă carnea. Noi avem numai mititei proaspeți, nu congelați. Foarte mulți clienți trimit și în străinătate, vin și cumpără pentru rude, prieteni”, spune Adelina.

Ea adaugă că, dacă pui suflet în tot ce faci, nu ai cum să nu reușești în viață.

Pentru că mititeii își deschid sufletul doar în apropierea unui grătar, am căutat un restaurant de cartier în Someșeni. Ne-a îndrumat un prieten corporatist. Pentru el, pauza de masă trebuie garantată prin Constituție.

„Te trimit la best grill in town, un Shangri-La al grătarelor. Îți dau coordonatele GPS. Strada Timișului, dar mai bine mergi până unde vezi un horn din care iese fum alb”.

Avem papa! „Să nu uiți să încerci varza murată. It’s a must!„.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Acolo, câteva mese, un grătar pe mangal, muzică veselă, iar acțiunea se petrecea chiar sub nasul mușteriilor: cârnați prăjiți, grătare și, bineînțeles, mititeii de Someșeni, la 2 lei bucata – muștarul și pâinea incluse în preț.

O altă afacere de familie, 23 de ani neîntrerupți în slujba clienților înfometați.

Aflăm că aici ajung oameni de toate condițiile, de la costum la salopetă: corporatiști, polițiști, IT-iști, polițiști și, cu voia dumneavoastră, ziariști.

IT-iștii vin câte 30-40, de obicei joia și vinerea, într-o procesiune la grătarul sfârâind. Patronii − mama și fiul ei − sunt surprinși de afluență.

Deși nu e pe tripadvisor, în locul acesta ajung și oameni care trec pragul împingând trollere. Nu se știe dacă se întorc de undeva sau se pregătesc de plecare. Se așază la masă, cu un aer misterios, și comandă mititei.

„Nu e nimic special aici, punem suflet, doar atât. Modul de a prăji, de a transforma, și pasiunea cu care o facem, astea-s ingredientele care nu lipsesc. 

N-am vrut să ne facem niciodată publicitate. Cred că reclama de la gură la gură e cea mai bună. Ne-au făcut clienții pe Facebook, pe Instagram. Publicitatea ne-o fac clienții.

Se aduc unii pe alții, sunt foarte entuziasmați și zic că oalele alea îi atrag, că văd ce-i acolo. Toate produsele-s proaspete. Nu avem prețuri mari, nu mai găsiți mici cu 2 lei în tot Clujul”, spune patroana.