Mi-a plăcut Bridgerton și nu mi-e rușine să recunosc

Bun venit, 2021, mă gândesc. Un an nou, plin de oportunități și timp pentru a vedea filme și seriale de calitate, mai multe filme de artă și seriale de nișă, să reiau toată opera lui Bergman, să ies din bula contagioasă a Netflix…

Realitatea? În prima săptămână a lui 2021 am căzut în păcatul dulce numit Bridgerton, un serial care la prima vedere pare ceva foarte superficial şi neruşinat, iar la final întăreşte cu prisosinţă prima impresie. 

Semnat Shonda Rhimes (nimeni altă decât mama Grey’s Anatomy), Bridgerton este un serial american simpatic, o înșiruire de oameni frumoși în povești imposibile, cărora le stă bine părul mai ales în ploaie și a căror singură ocupație în viața este să caute şi să întemeieze mariajul perfect.

Nu vreau să fiu ipocrită, Bridgerton este o prostioară amuzantă din categoria filme care rulează în fundal în timp ce faci activităţi domestice, dar e o prostioară bine filmată, cu decoruri şi costume de calitate. Pe parcursul celor opt episoade poţi visa liniştit la o lume mai bună, la un ten mai tânăr şi mai hidratat, poţi călca hainele de pe scaun, poţi şterge şi aranja cărţile în bibliotecă sau chiar urmări liniştit povestea devorând o cutie de Pringles fără să te simţi neapărat vinovat.

Dar, dincolo de asta, cred că Bridgerton mi-a dat un răgaz de la ştirile apocaliptice, mi-a întărit mai tare convingerea că pentru a aprecia ceva bun trebuie să vezi şi ceva foarte prost şi m-a ajutat să mă bucur de un weekend liniştit, nepretenţios, în care am putut să ordonez sertarul cu baterii, gume, mărunţi şi chitanţe din 2008 încoace.

Despre ce este vorba în Bridgerton?

Plasat într-un soi de istorie paralelă a epocii Regency din Marea Britanie (începutul secolului al XIX-lea, cam ca romanele lui Jane Austen, dacă vreți o referință care s-ar putea să fie mai familiară), serialul se învârte în jurul unui grup de familii bogate, care încep sezonul oficial de peţit prin a prezenta reginei fetele tinere şi frivole din dotare, numai bune de măritat şi făcut alianţe pe termen lung. 

Personajul principal, Daphne Bridgerton, îşi face debutul la curte, este apreciată de regină şi îşi doreşte un soţ iubitor şi o familie frumoasă. Dar lucrurile nu se întâmplă conform planului şi Daphne se trezeşte aproape fără peţitori, mai ales din cauza fratelui mai mare, un domn bine și apretat, pentru care niciun potențial cumnat nu e suficient de bun.

Soluţia pentru a deveni mai dezirabilă este să intre într-un joc minicinos de-a logodna cu Ducele de Hastings, la rândul lui un flăcău enigmatic şi bogat, care şi-a promis că nu se va căsători niciodată şi nici nu va avea copii, dar nu aflăm de ce până pe la jumătatea serialului. 

Toate acestea narate de misterioasa Lady Whistledown, cu vocea lui Julie Andrews, care adună cele mai bune bârfe într-un soi de newsletter local, XOXO, Gossip Girl. Cu corsete. 

Ce se întâmplă în Bridgerton?

Pe scurt, un du-te vino de personaje, multe fete tinere şi decoltate, o regină cu o pasiune pentru intrigi, o feministă care-şi chestionează status quo-ul de femeie de măritat, un duce cu traume din copilărie şi un mister legat de cine scrie cancan-ul local, un foileton cu toate bârfele şi update-urile din Dorobanţiul local. 

Daphne şi Ducele de Hastings sunt personajele principale, care pornesc acest joc infam al dragostei cu scopul de a se ajuta unul pe altul în a-şi atinge obiectivele, respectiv:  Daphne un lot și mai bun de pețitori iar Ducele, liniştea şi pacea sub umbrela unei logodne fake. 

Ea vrea un soţ de familie bună cu care să simtă dragostea adevărată şi să-şi intemeieze o familie. Ducele nu prea ştie ce vrea, dar ştie sigur că nu vrea copii, pentru că a avut o copilărie tulburătoare şi chinuită în care era bâlbâit. 

Cei doi ajung să desigur să aibă sentimente unul pentru celălalt, şi în urma unor serii de întâmplări total incoerente şi excesiv de dramatice, ajung până la urmă să se ia in acte, cum ar veni. De aici, începe tragedia numărul doi, pentru că Daphne a obţinut ce-şi dorea, adică un soţ bun, dar realizează că nu e totuşi împlinită atunci când la o petrecere îl vede pe duce cum se maimuţăreşte la nişte copii.

Adăugați la asta foarte multe scene erotice, în care tânăra descoperă magia orgasmului şi îmbrăţişarea tandră, dar totodată hulpavă, a ducelui traumatizat. 

Dragostea, draga de ea, învinge oarecum şi ducele fost bâlbâit realizează după un dans în ploaie că parcă nu-i aşa de rău cu Daphne şi devine pregătit de pamperşi.

În serial mai sunt şi alte personaje care trec prin multe trăiri intense şi siropoase, din care merită menţionate: grăsuţa bună la suflet, dar periculoasă, fata de la ţară care aşteaptă un copil cu un soldat detașat pe undeva printr-un război care se petrece în altă parte a lumi, un boxeur și trei flăcăi fraţi, din care cel mare posedă un păr superb şi iubeşte o tânără artistă.

Ce mi-a plăcut în Bridgerton?

Tot. E un serial amuzant şi relaxant dacă arunci pălăria de snob mic și intelectual şi nu te iei aşa tare în serios. Mai ales că se desfășoară într-o istorie paralelă, explicată rapid în două-trei fraze, în care regina e de culoare, la fel ca mulți dintre membrii curții regale, pentru că Shondaland este autoritatea supremă în materie de seriale care excelează la capitolul diversitate. Chiar și acolo unde, în realitate, ea n-a existat niciodată. 

Cred că nimeni din povestea asta nu se ia de fapt foarte tare în serios, de la actori la producători, toată lumea ia parte la şarada asta drăguţă şi mieroasă. 

Am apreciat foarte mult la Bridgerton stylingul impecabil, cantitatea impresionantă de costume, brocarduri, peruci şi make-up. Este un deliciu să vezi ţinutele tuturor, feţele perfecte şi îmbujorate şi mai ales vena translucidă de la gât, simbol al emoţiei şi virtuţii femeilor.

Ce nu mi-a plăcut în Bridgerton?

Că a apărut încă sezonul 2.

De ce să vezi Bridgerton?

E un serial simpluţ care merge cu orice. M-a ajutat să am un weekend relaxant şi să pot desfăşura mai multe activităţi în paralel. După anul 2020, în care am pus destulă presiune pe mine să văd cât mai multe filme de calitate sau să citesc toate  cărțile din univers care contează, Bridgerton a venit ca o ploaie rapidă de vară, care te bucură pe moment dar o uiţi repede.

Când şi cu cine să văd Bridgerton?

Cu fetele, cu părinţii dacă puteţi trece peste momentele inconfortabile legate de  scenele de sex, cu iubitul (care e preferabil să fie în camera cealaltă) sau în solitudine cu o mască hidratantă pe faţă.

Ce am învăţat din Bridgerton?

Că e benefic să cedezi uneori plăcerilor de moment ale unui serial uşurel, că nu e totul despre premii şi filme de artă. Pe principiul, „m-am uitat la Bridgerton și nu mi-e rușine să recunosc”, cred că e important să ne bucurăm din când în când și de dulcegării și să punem o pauză realității.