"Mergem să punem și noi o lumânare, da?"

E sâmbătă seară, după ora 8, și poarta Ambasadei Franței din București pare că se sprijină pe o colină de flori, deasupra cărora flutură steaguri negre. Sunt zeci de candele aprinse și fiecare lumină care va rămâne să pâlpâie în noapte mărturisește viața.

Dacă „prietenia cu poporul francez” are un chip, atunci el trebuie căutat în secretul acestei lumini.

Pe tot parcursul zilei, sute de persoane au venit aici să aprindă câte o lumânare și să transmită condoleanțe familiilor lovite de atentatele de vineri seară, de la Paris.

Un cuplu de 60 de ani aprinde o candelă, apoi adaugă un mesaj în Cartea de Condoleanțe, așezată în fața clădirii cu steagul coborât în bernă.

„E o mare tragedie. Așa cum am scris și în cartea de condoleanțe, e vorba de un popor frate. În istoria noastră, poporul francez n-a avut niciun conflict cu noi, și nici noi cu el. Dimpotrivă, de la Unirea Principatelor și până acum a fost alături de noi și ne-a susținut pe toate planurile. Suntem îndurerați de tot ce s-a întâmplat și să ne ferească Dumnezeu și pe noi, și pe alții”, spune bărbatul, susținându-și grijuliu soția.

Vin grupuri de studenți francezi, care studiază la București cu burse Erasmus, vin cupluri și familii cu copii mici, vin oameni care vor pur și simplu să treacă peste ceea ce e de neînțeles: moartea brutală și aleatorie.

Ajung la Ambasadă și doi preoți: aprind lumânări și apoi spun o rugăciune. „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre…”, se-aude în mulțime.

„Părinte, mai tare!”, se strigă din spatele zidului format din camere de luat vederi.

Preotul mai în vârstă e Vasile Ailioaiei, de la parohia Podeanu. E cunoscut în București ca unul dintre cei mai căutați duhovnici. Este și stră-stră-strănepotul lui Ion Creangă.

Iulişca invadatoarea

Fără să exagerăm, putem spune că acolo unde crește iulișca, totul în jur dispare.

Dughin, la București: "Noi, rușii, am comis multe nedreptăți în raport cu România"

Discursul ideologului Aleksandr Dughin, cu prilejul lansării volumului său "Destin eurasianist" la București, a fost mult mai temperat decât ideile din carte.

„Am rostit o rugăciune pentru toți cei adormiți la Paris. Viața e un dar al lui Dumnezeu, știți, și oricine întrerupe viața luptă împotriva lui Dumnezeu, la urma urmei”, spune părintele.

„Biserica primește învățătura de Sus, de la Mântuitorul Iisus Hristos, care a spus – Am venit în lume să aduc pace, știți. Și pacea o las vouă. Și toți cei ce mă iubesc pe mine trăiesc în perceptele mele. Așa încât pacea și înțelegerea sunt daruri ale lui Iisus Hristos la urma urmei. Atunci când suntem supărați și întristați, atunci judecăm mai puțin corect. Or, trebuie să ne dăm seama că în Sfânta Scriptură se spune că cine seamănă vânt culege furtună. Ar trebui să înțeleagă toți din asta, de la cei mai mari ai lumii, până la cei mai mici, până la cei din familii, că cine seamănă vânt culege furtună”.

Și mai spune preotul ceva, un detaliu la care poate nu ne gândim în aceste zile: „Ni se întâmplă lucruri pe care nu ni le-am închipuit altă dată. Să vezi atâta lume migrând, atâta lume în suferință, pentru că, practic, și cei care migrează suferă. Și cei la care vii și te sălășluiești suferă. Iar suferința, cred eu, nu poate fi depășită decât cu rugăciune”.

*

Un grup de studenți francezi din Lille aprind și ei candele. „Toți francezii au măcar câte un prieten la Paris, pentru că toată lumea e la Paris. Dar, din fericire, nimeni dintre prietenii mei sau dintre cei pe care-i cunosc nu a fost atins. Cred că este un semnal, iar oamenii sunt din ce în ce mai speriați”, spune, pe nerăsuflate, una dintre studente. Va pleca din România în februarie și, până atunci, se simte în siguranță aici. 

Un tată își ține fiul strâns în brațe: „Mi-a fost teamă pentru prietenii mei de la Paris. Asta a fost. Și, în general, ne pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat… Mi-e frică pentru copiii mei. Puteam să fiu acolo, exact în perioada asta”. 

„Haide, tati. Mergem să punem și noi o lumânare, da?”, spune alt tată. Și-i dă jos fesul băiatului său, cu un gest drăgăstos.

De cealaltă parte a trotuarului, o reporteriță întreabă în cască pe cine trebuie să salute la finalul transmisiei. Și-a repetat de mai multe ori textul, plimbându-se de-a lungul străzii. Apoi începe: „Moartea și-a întins aripile din nou într-o zi de vineri…”.

*

Amplitudinea gândurilor bune îndreptate spre Franța se citește cel mai bine în Cartea de Condoleanțe. 

„Vive la France!”, „Pace și lumină celor ce-au plecat atât de dureros”, „Fraternité„, așa se termină multe dintre mesajele de condoleanțe. Printre ele, sunt și mesaje lăsate de politicieni.

Liderul PSD Liviu Dragnea a semnat la finalul unui mesaj în care arată că lupta împotriva terorismului trebuie să continue.

Undeva pe la mijlocul serii, un grup de francezi care stau deoparte privesc înlăcrimați florile, candelele și oamenii care se opresc.

„C’est des roumains, oui?” – se întreabă, emoționați. O femeie în vestă reflectorizantă – probabil polițistă – roagă un coleg să-i aprindă candela. Sensibilitatea la suferința altora e o limbă universală.

*

Potrivit presei franceze, 129 de oameni au fost uciși în atentatele de vineri, 13. Alți 99 sunt grav răniți. Dar numărul răniților ajunge, cu totul, la 352.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€