Melcul anti-fast-food și un loc fermecat din Transilvania

Valentin Șchiopu

Redactor

O româncă, Michaela Podolsky, absolventă de Grafică, în 1981, la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, și un britanic, partenerul ei de afaceri, căutau în urmă cu 8 ani un loc unde să deschidă o afacere legată de conceptul de slow-food și de revenirea la tradițiile gastronomiei locale.

O masă savurată pe îndelete trebuia să vină la pachet cu o poveste. În portul din San Francisco au găsit un restaurant care semăna oarecum cu ceea ce-și doreau.

În fiecare dimineață, bucătarul își alegea produsele de la piața organică din zonă. Nu se putea comanda à la carte, aveai la dispoziție doar două feluri. În schimb, mâncarea era minunată.

Mai târziu, într-o vacanță, britanicul avea să descopere Transilvania, ghidat de Michaela. Au fixat ca punct de pornire satul Criț, aflat la 30 de kilometri de Sighișoara. De acolo urmau să viziteze toate cele șapte localități cu biserici fortificate înscrise în Patrimoniul UNESCO: Viscri, Prejmer, Câlnic, Dârjiu, Saschiz, Biertan și Valea Viilor.

Numai că frumusețea specială a Crițului i-a făcut să mai rămână în zonă. Un anunț instalat la geamul unei vechi case săsești – de vânzare – le-a stârnit curiozitatea. Au intrat pe poartă și, în câteva minute, s-au lămurit că proiectul lor va prinde viață în inima Transilvaniei, și nu undeva în Sardinia, cum își doreau la început.

Au urmat 4 ani în care fosta proprietate a fost restaurată. Clădirea fusese construită pe la sfârșitul secolului 19, dar prima casă de locuit, dărâmată prin anii ’60, data de la jumătatea secolului 18.

Mihaela și partenerul ei au făcut multe modificări. Au scotocit prin arhive și au găsit într-o carte veche, scrisă în germană, cum arăta o intrare din curte în casă, specifică zonei Criț-Meșendorf- Viscri. Specialiștii au reprodus-o aidoma.

Locul a prins contur și a devenit o casă de oaspeți cu șase camere de cazare și o bucătărie imensă: Convivium Transilvania – Academia Culinară Transilvania.

Acum, la Criț se organizează workshop-uri legate de tradițiile gastronomice transilvane, dar și o tabără pentru artiști plastici.

La romani, cina se transforma în ospăț (convivium) dacă erau invitați și prietenii. Mișcarea Slow-Food folosește termenul convivia, referindu-se la grupurile care urmăresc conservarea specialităților locale, ca reacție la standardizare și globalizare.

Primii în sport! Primii în producție! Sportul în comunism și atletul român multilateral dezvoltat

În acele vremuri biblice, în patria anilor '70, se dezvolta frenetic sportul de masă, pe model sovietic. Drept încurajare, orice sport era gratis, chiar și tenisul. Trebuia doar să te apuci. Apoi să te ții. Dacă erai cu adevărat remarcabil, treceai în altă ligă, profesionistă. Dar cum ideea de profesionism era asociată cu vechiul regim dușman burghezo-moșieresc, toți sportivii țării se prefăceau că sunt simpli amatori-muncitori, care practicau sportul doar așa, de plezir, după serviciu și niciodată în timpul lui.

Ce faci în weekendul 21-23 februarie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de început de primăvară în București, Festivalul Designerilor și Artiștilor din Transilvania în Cluj-Napoca, Harababura Fair în Timișoara și Classix Festival în Iași. Tu ce faci în weekend?

Metodele de agricultură ecologică și sprijinirea producătorilor locali la scară mică sunt două dintre motoarele mișcării care, de altfel, are ca emblemă melcul, specialitate culinară din nordul Italiei − zona în care s-a născut Slow Food.

„Ne-am dorit ca oamenii care ne trec pragul să aibă experiența unui loc deosebit, a unui fel aparte de a găti și de a mânca, și poate inedit, pentru că nu toată lumea cunoaște bucătăria transilvană. Pe lângă o demonstrație de preparare a unui fel tradițional, turiștii rămân la cină împreună. Se bucură de o discuție agreabilă, se leagă prietenii.

Obiceiul de a folosi hrana de tip fast-food pune în pericol foarte multe dintre tradiții. Ne-am angajat să promovăm niște lucruri complicate doar la prima vedere. Sunt, de fapt, accesibile oricui are dispoziție și deschidere față de o hrană autentică, naturală, locală.

Există săteni care mă ajută uneori la gătit și reacționează cu surprindere când gustă unele rețete. Îmi spun că așa găteau bunicii lor, dar ei nu o mai fac. Îmbinarea tradițiilor culinare ale celor 3-4 comunități din zonă a produs adevărate comori gastronomice. Ar fi păcat să le îngropăm pentru totdeauna”, spune Michaela Podolsky.

Hanklich – Hencles – Lichiu

Prăjitură tradițională pentru zona de sud a Transilvaniei, comună atât românilor, cât și sașilor și ungurilor.

1. Se face griș în felul următor: se fierbe un litru și jumătate de lapte cu vanilie și se adaugă griș cât să fie moale, dar nu apos. Se adaugă zahăr, după gust, numai la sfârșit, după ce grișul fierbe câteva minute. Atenție, trebuie mestecat tot timpul, altfel se prinde și se va arde pe fundul cratiței. Se mai adaugă coajă de lămâie și se lasă la răcit cu folie de plastic, pusă direct pe compoziție pentru ca aceasta să nu facă crustă.

2. Coca de cozonac: 1 kilogram de făină, 2 gălbenușuri, un ou întreg, 150 de grame de zahăr, lămâie rasă, 100 de mililitri de ulei, sare, un cubuleț de drojdie, lapte cât cere. Lăsați să crească până își dublează volumul. Dintr-un kilogram de făină ies trei tăvi mari. Se poate face și din 500 de grame de făină în două tăvi medii ca mărime.

3. Se amestecă bine 600 de grame de smântână (jumătate smântână 20% și jumătate smântână groasă de casă) cu 7-8 gălbenușuri și se pune deoparte. Dacă nu aveți smântână de casă, se poate pune și numai smântână din comerț cu 20% grăsime.

4. Se întinde aluatul gros de 6-8 milimetri în tava unsă cu ulei. Deasupra se pune un strat bun de griș, cam de un centimetru. Numai înainte de a-l băga la cuptor se pune stratul de smântână cu ou. Se coace la cuptor încins la 180 de grade Celsius până se rumenește. Când se servește, se presară zahăr pudră vanilat deasupra.

Posibile variante:

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€