Spitalele din București nu sunt încă pregătite, în general, să facă față unui val de bolnavi de Covid-19. Foto: Sabin Cirstoveanu / Inquam Photos

Mărturiile medicilor de la opt spitale din București

Opt medici din opt spitale mari ale Bucureștiului vorbesc despre condițiile în care lucrează în ultimele zile. Potrivit lor, pe holurile spitalelor se împletesc liniștea și haosul. Liniște pentru că majoritatea pacienților au fost deja trimiși acasă, să se descurce cum pot, și haosul lipsei: de materiale de protecție, de proceduri.

„Fiecare se descurcă cum poate” – asta răzbate din mesajele lor. De la manageri de spitale care se zbat să pună la punct protocoale și instructaje pentru angajați până la administratori care nu scot nicio vorbă, lăsând doctorii să se informeze singuri, din filmulețe de YouTube și comunicate din străinătate.

În plus, pe medici îi sperie cantitatea de dezinformare care circulă pe internet și e crezută: teorii ale conspirației care spun că virusul nu există sau că tocmai a fost descoperit un vaccin românesc pentru el.

Strategia unitară lipsește cu desăvârșire, lăsând loc unei singure certitudini generale: ne va lovi curând, iar până atunci nu putem decât să așteptăm.

***

Ne aruncă într-un război fără materiale” 

Medic ATI – Spitalul Fundeni, București

Așa ar trebui să arate echipamentul de protecție pentru medici. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

„Ce e cert e că nu avem materiale. Măștile le primim cu porția, una pe zi de la asistenta șefă, care strâmbă din nas că nu o folosești pe cea din ziua precedentă. Avem cinci măști FPP3 (măști care oferă protecție la coronavirus, n. red.) și oamenii mai aveau puțin și se luau la păruială când a dispărut una. 

Totul se ține sub cheie. 

Nu avem combinezoane. 

Pentru un singur pacient COVID ar fi necesare 500 de costume pentru 20 de zile, costume care să satisfacă întreg personalul, de la medici la infirmiere. Noi avem 10 costume mari și late pe secție și așteptăm să vină primul caz ca să ne lovim de 10 ori de pereți înainte să putem face ceva. 

Nu avem viziere, nu avem absolut nimic. 

Însă înțeleg de la colegii mei că situația e general valabilă. 

E haos pe secție. Însă, din ce cunosc, Fundeniul va fi ferit de Covid tocmai pentru că este institut de transplant hepatic și renal. Doar dacă va veni vreun caz, întâmplător, în vreo gardă, cu insuficiență respiratorie.

Noi la ATI am fost instruiți, ni s-au ținut cursuri de ventilație mecanică, de îmbrăcat corect și mai ales dezbrăcat. Cât despre triaj, da, am fost instruiți, primim formularele astea, dar orice triaj se face oricum de față cu alți pacienți, nu e nicio zonă separată. 

Formularul care se completează la Spitalul Fundeni

Dar da, în fiecare dimineață ni se face și nouă trierea la intrarea în spital. Cu măsurarea temperaturii și completarea unui formular. Oamenii se pregătesc pentru ce e mai rău, dar caută să improvizeze mult în lipsa materialelor. 

În caz de terapie intensivă, ventilatoare am avea în tot spitalul cam vreo 70-80 așa, cu indulgență.

Și au găsit ei o modalitate de legare a unor piese în T ca să poată ventila doi oameni în același timp, la același aparat. 

Cea mai mare problemă a noastră acum e că toți considerăm că suntem carne de tun. Adică nu avem cu ce să ne protejăm de infecție. Inevitabil ne vom îmbolnăvi. Noi, ATI-ul care suntem în prima linie. Și vor trimite la spitalele Covid toți rezidenții de ATI, în echipe de la mic la mare, deși nu au protecție. Asta e cea mai mare nemulțumire. Ne aruncă într-un război fără materiale. 

Ne-a zis că am vrut să fim doctori, acum vom fi doctori. BINE, DAR SĂNĂTATEA MEA? AIA NU MAI CONTEAZĂ? TREBUIE SĂ LUPT CU MÂINILE GOALE LA PROPRIU?

Intru, dar oferă-mi strictul necesar. Dă-mi viziera să îmi protejez ochii, dă-mi mască cu filtru să nu respir secrețiile pacientului. Un pacient cu ARDS trebuie întors pe burtă pentru a facilita ventilația mecanică. Plămânii lui sunt plini de infiltrat inflamator, de apă. Pentru a întoarce un pacient pe burtă, e nevoie de șase persoane. Unde mai pui dacă e unul obez. 

În fine, se discută să ne luăm pampers pe noi ca să putem rezista în ture de șase ore îmbrăcați. Dacă, cum spuneam, vom avea cu ce ne îmbrăca. 

Deci cea mai mare problemă a noastră acum e lipsa echipamentului și ventilatoarele mult prea puține. Dacă vor fi cazuri dificile și vor trebui ventilați mecanic… Va trebui să se facă o triere în rândul pacienților – adică am să aleg în funcție de vârstă și de alte comorbidități. Ai să îl alegi pe cel care are șanse mai bune de supraviețuire. Noi tot sperăm ca nu va fi cazul. Nimeni nu e pregătit pentru ce e mai rău”

„Nu cred că au văzut toți colegii cum arată exact un combinezon sau o vizieră”

Medic ATI- Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, București

Foto: Lucian Muntean

„Protocoalele noastre pe ATI sunt protocoalele folosite și în Franța și în Germania, ne-au fost furnizate de către Societatea Europeană de Anestezie. Problema este că nu beneficiem de măști FFP3 încă. Ci doar de măști chirurgicale normale, cam una-maximum două – pe tură. Ce e drept, încă nu există în terapie un caz confirmat COVID-19, dar… 

Ni s-a făcut instructaj, cu un om care demonstrează – pentru echipare, dezechipare și modalitatea de intubare. Dar nu cred că au văzut toți colegii cum arată exact un combinezon sau o vizieră.

Există unul în scop didactic.

Și mai sunt probabil câteva pentru că în terapie se mai pot folosi combinezoane și pentru alte patologii. În principiu, am fost anunțați că au fost primite și vor fi distribuite cât să ajungă pentru toți. 

În rest, în terapie avem un salon destinat doar COVID, cu lift special, sală de operație specială. Și un spațiu pentru echipare-dezechipare. Și pentru cei care nu necesită terapie intensivă avem etajul 8 al spitalului.

Cameră specială pentru dezechipare cu soluție care să ne stropească combinezoanele, când vom primi, nu avem pentru că nu a fost proiectat așa spitalul. 

Altfel, pentru fiecare pat există un ventilator și în fiecare sală de operație un aparat de anestezie, plus secția de toxicologie și neurologie și trei portabile. Deci să zicem 60 la paturi și aparate de anestezie încă 25.

Aproximativ 100, dar nu am luat în calcul și UPU (Unitatea de Primiri Urgențe).  Suntem centru de traumă, deci sigur au și ei ceva ventilatoare portabile.

Dar de fapt trebuie luat în calcul însă că deservim și trauma, că oamenii o să facă accidente și în timp de COVID-19, o să facă și AVC și stop cardiac. 

Momentan salonul pentru COVID-19 e gol și ținut acolo în așteptare. Urgent, acum, e clar nevoie de aprovizionare cu măști FFP3. Chiar dacă dai doar anestezie sau doar consulți. Și să sperăm ca totuși nefiind spital desemnat COVID-19, nu vom avea surprize. 

Nu știm cum ne va lovi. Toată lumea speră să rămână spital de traumă, cum este acum. Avem câțiva colegi de la ATI care s-au oferit să ajute în spitalele COVID-19. Colectivul în rest e unit. Așteptăm.”

Oamenii nu înțeleg, au impresia că sunt teorii conspiraționiste

Medic, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Carol Davila”, București – spital desemnat COVID-19

Spitalul Militar București, Foto: Lucian Muntean

„În principal Spitalul Militar are alt regim. Adică, noi fiind cumva susținuți de MApN, finanțarea e diferită. Drept urmare, materiale, atât pentru Ana Aslan – spitalul de campanie care se construiește sub coordonarea unui profesor din Spitalul Militar – cât și pentru spitalul propriu-zis s-au adus, se face curățenie, e ok. 

Problema e că se acumulează foarte multă oboseală pentru că ni se pare că oamenii din exterior nu înțeleg încă mesajele, sunt încă pe stradă. Deci tot ceea ce se dorește este să se intervină din exterior pentru a se opri fluxul ăsta de oameni. 

Altfel, s-a făcut un training legat de echipare/dezechipare, intervenție, cum să te speli pe mâini, cum să iți dai combinezonul sau echipamentul de protecție jos, în funcție de ceea ce ai, fiecare raportat la responsabilitatea pe care o va avea acolo cât și aici. 

Iar trainingul s-a făcut pentru toate cadrele medicale, pentru că în momentul actual, având transmitere comunitară nu mai poți să pui problema că doar infecționiștii pot intra în contact.

Adică poate să ajungă cineva în camera de gardă și tu să nu știi că are o tuse apărută de trei zile suprapusă cu o hemoragie la care trebuie să intervină un gastroenterolog ca să facă o endoscopie. Or, el trebuie să știe când o face că există riscul de contaminare. 

Deci s-a făcut trainingul, dar acum depinde de fiecare, de exercițiu – practica te omoară. Evident, nu poți să-l iei pe fiecare în parte, să te uiți și să-l înveți, asta ar însemna zile întregi.

Dar s-a luat fiecare departament la rând, incluzând asistentele și infirmierele. Evident că ideal ar fi să existe combinezoane, doar că momentan nu au apărut și se dau halate chirurgicale impermeabile care sunt ok. 

La momentul actual, problema legată de echipament, în linii mari, la noi a fost pusă la punct. Ce ne lipsește nouă și avem discuții zi de zi, este atitudinea oamenilor –  să fie responsabili, despre asta e tot. 

Adică o mână de medici trebuie să se lupte cu o întreagă populație care nu ascultă sfaturile. Dacă ajungem să atingem cifra Italiei, va fi ireal. Nu avem atâtea locuri câte au ei, nu avem atâtea ventilatoare câte au ei raportat la spațiile create, pentru că nu ai infrastructură creată pentru așa ceva. 

Fiecare spital acționează după cum consideră că e mai bine pentru pacienții lui. În sistemul ăsta nimeni n-o să-ți dea pe pâine ce îți trebuie. La noi s-a muncit enorm la protocoale, s-a făcut necesarul de medicație și de medici, s-a pus problema acoperirii gărzilor, cum se vor împărți rezidenții, dacă vor veni medici și de la alte specializări, în ideea de a acoperi formele acestea ușoare și moderate, adică monitorizarea zilnică a pacientului.

Deci asta ține de spitale și trebuie să se vrea, la noi e un profesor nou și super tânăr care probabil a făcut toate astea nedormind. 

Cu doar 10 zile în urmă, lumea se plimba de zor prin parcuri. Foto: Lucian Muntean

Triajul se face într-un cort din fața spitalului – există două încăperi: una în care se face chestionarul și una în care se face anamneza, adică stai de vorbă cu pacientul. 

Dacă are simptomatologie specifică coronavirus, este examinat în camera separată de cea de triaj. Nu îți trebuie un combinezon propriu-zis, ai o mască, un halat chirurgical, ai distanța, adică pacientul stă pe o targă într-o parte a cortului, tu stai în partea cealaltă, completezi niște date și stai de vorbă cu el. 

Pacientului i se dau mănuși la intrare. Dacă pacientul trebuie testat, i se va da mască, va intra într-o cameră izolată unde va sta până i se vor preleva probe de către personal medical care e echipat complet. 

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României. Vrei să ne ajuți?

Susține PressOne

România încă se confruntă cu cazuri ușor-moderate. Pe noi nu ne panichează încă coronavirusul cât ne panichează populația și panica populației. Populație care și cu armata pe strada pare că umblă de parcă nu e nicio problemă. Asta ne îngrijorează, că oamenii nu vor înțelege

Au impresia că încă sunt teorii conspiraționiste. Ne trimit mesaje și articole, înnebuniți că e mână politică, că la Timișoara s-a inventat deja vaccinul și că nu se dă și în restul țării că nu e interes. 

Ne îngrijorează că va veni un val de pacienți fix din cauză că populația nu înțelege măsurile de precauție. Nu sunt suficiente locuri, nu sunt spitale suficiente, iar pe măsură ce se va testa, vor exista și mai multe cazuri. 

Da, s-au mobilizat și au făcut spitalul Ana Aslan, dar nu e suficient pentru populația Bucureștiului. Plus că nu stăm mult mai bine decât Italia ca medie de vârstă. 

Și mulți oameni bătrâni sunt inconștienți, merg pe ideea vieții deja consumate, adică «dacă e să mor, mor, că oricum mi-am trăit viața». Or asta denotă clar că acești oameni nu înțeleg că nu e vorba doar despre ei, că pot să fie purtători și să dea unui om care nu «și-a trăit viața». 

Plus că, cu cât vor fi mai multe cazuri, cu atât va fi mai mare nevoie de echipamente. E bine că s-au mobilizat oamenii din exterior și se mai fabrică combinezoane, măști. Dar nu știu ce va urma când se vor înmulți mult cazurile. 

Și mă mai gândesc și că dacă vor pica infecționiștii care oricum sunt specializare deficitară, cine se va mai ocupa? Câți nu vor spune oare «nu știu, nu mă bag, că nu e specializarea mea». La noi e ordin, e altceva, dar în alte spitale? Și, mai mult, ce vor face spitalele din provincie?”

„Ne uităm singuri la filmulețe pe Youtube ca să vedem cum ar trebui să ne echipăm și dezechipăm”

Medic, Spitalul Universitar de Urgență București (Fosta directoare a spitalului Universitar, Adriana Nica, a fost înlocuită duminică de Cătălin Cîrstoiu, n.red)

Spitalul Universitar de Urgență a fost modernizat, dar dotările de protecție a medicilor sunt deficitare în acest moment. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

„Ca la toate celelalte spitale, nici la noi nu se mai primesc spitalizări de zi, ambulatoriul e închis și, evident, se operează doar urgențele. Dar e o stare de paranoia generală, dacă tușește cineva, intră toată lumea în panică. 

Avem un cort de triaj în față, dar nu pare să fie prea folosit că nu văd niciodată oameni pe acolo. Oricum triajul înseamnă un formular și verificarea temperaturii, îl fac cei de la UPU.

Însă au fost suspecți de COVID-19 la care se cere consult de cardio sau neuro sau gastro sau de altă specializare, deci orice specializare poate intra foarte ușor în contact, fără protecție. 

La noi în spital au fost deja câteva cazuri care au plecat mai departe la Balș sau Babeș. Unii erau suspecți și la unii chiar s-a confirmat, însă nu toți medicii care au intrat în contact cu pacienții respectivi au fost testați. 

Și, deși medicii se presupune că au prioritate la testare, am coleg care ar fi avut motive să ceară test pentru că fusese în contact cu persoanele din ziua respectivă și a fost certat că de ce cere test, că ar trebui să meargă la Balș/Babeș, dar fără să i se asigure vreo protecție lui, care nu e confirmat sau infirmat. 

Așa că a decis să nu meargă, de frică să nu ia de acolo, dacă chiar nu are nimic. Iar testul acasă i s-a refuzat. DSP-ul i-a spus că se poate să fie testat, dar că trebuie să aștepte, că e o listă foarte lungă. 

Formularul care se completează la Spitalul Universitar

În rest, ne lipsește tot ce înseamnă echipament de protecție, avem o mască chirurgicală pe zi, care oricum nu ne protejează că nu e FFP3. Astăzi infirmierele vorbeau între ele că nu mai există dezinfectant deloc. Și până acum noi oricum aveam doar Clorhexidină care nu are niciun efect la coronavirus. 

Eu nu sunt specialist pe ATI și nu știu sigur dacă pentru ei s-a făcut instructaj sau s-a vorbit despre protocoale, însă restul spitalului nu știe nimic.”

Ne uităm singuri la filmulețe pe YouTube ca să vedem cum ar trebui să ne echipăm și dezechipăm în caz de ceva. Nimeni nu ne spune nimic, nu se vorbește despre nimic, nu știm de niciunele. 

Măști și mănuși „reutilizabile”

Medic, Spitalul Colentina – spital COVID-19, sub administrarea Primăriei Capitalei

„Momentan, Spitalul Colentina a fost golit – toți au fost externați sau transferați. Nu se mai fac internări de două săptămâni ci, fiind un spital desemnat COVID-19, funcționăm ca o extensie a Matei Balș. 

Dar pentru că nu avem încă niciun caz, nu știm exact cât de bine pregătiți suntem. Teoretic, asistentele ne-au dat câte un halat de unică folosință din pânză și ne-au zis să îl luăm acasă și să venim și a doua zi cu el. Măști și mănuși, la fel, reutilizabile. 

Îngrijorarea cea mai mare acum e că nu vom face față cazurilor grave, că nu suntem suficient de protejați, de medicii tineri nu mai zic, că sunt carne de tun, și că există multă dezinformare și secretomanie. 

Instructaje ni s-au făcut tuturor, într-adevăr, două chiar. Nu știu dacă vom avea combinezoane, dar nu sunt neapărat necesare, dacă avem halate impermeabile peste care să se ia halatul de pânză, botoși, două-trei perechi de mănuși, vizieră și mască. 

Nu știm, așteptăm. Dar dacă noi n-am fost în stare să avem grijă de 60 de arși, vă puteți imagina ce va fi într-o pandemie.”

„A venit DSP-ul să-i ia probă, dar proba s-a pierdut”

Medic, Spitalul Clinic Dr. I. Cantacuzino – sub administrarea Primăriei Capitalei

Haosul din sistemul medical poate duce la multe decese care puteau fi prevenite printr-o organizare mai bună. Foto: Lucian Muntean

„Noi avem o mare parte din spital ocupată de Ginecologie-Maternitate, unde sunt practic două secții. Maternitatea e una – și a rămas locul în care se fac nașterile, sunt lăuzele etc.

Și secția de ginecologie e cealaltă, care s-a golit și s-a pregătit pentru cazurile de nașteri suspecte sau cu COVID-19. Unde sunt vreo 15 paturi normale și vreo trei de terapie intensivă. 

A fost o perioadă când nu mai aveam măști și mănuși, dar acum se pare că s-au adus și au aprovizionat stocul. Triajul se face la poartă, într-o gheretă mai mare, de un doctor și o asistentă. Echipamentul de la triaj pentru cadrele medicale constă în halatul de pânză de operație, o mască chirurgicală, o vizieră și două perechi de mănuși. Iar triajul propriu-zis e un formular și luarea temperaturii. 

În rest, atmosfera e relativ normală momentan. Am avut un caz acum o săptămână sau două în care o femeie băgată deja în sala de operație din maternitate, pentru naștere, a fost suspectă de COVID-19 și a venit DSP-ul să-i ia probă, dar proba s-a pierdut.

Așa că a trebuit să vină să o ia din nou, câteva zile mai târziu. În fine, între timp a fost izolată și s-a dezinfectat tot acolo și într-un final cazul a fost oricum infirmat. Dar dacă s-a pierdut o probă… singura probă din spital, nu știu ce spune asta despre situația generală.”

„A ținut de norocul nostru că nu am fost infectați”

Medic, Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta

„S-a aprobat lista de rezidenți, astfel că vom avea mai mult personal la dispoziție. Vom avea inițial un pavilion întreg pentru pacienții cu COVID-19, avem un pavilion care rămâne doar pentru boli cronice și altul care este pentru cei bolnavi de tuberculoză, dar vom putea reorganiza în funcție de nevoi.

Nu am avut suficiente materiale de protecție până acum, deși au început în sfârșit să vină. Am avut suspecți, i-am izolat, au fost din fericire negativi. Nu ne-am infectat personalul pentru că aveam camere speciale în care i-am izolat pe pacienții suspecți cât timp erau trimise testele la Balș. 

E în curs de a veni aprobarea pentru aparatura de care avem nevoie, în special pentru aparatul de testare, pentru a nu mai trimite testele la boli infecțioase, asta ia timp – vom putea să facem testele chiar aici, în spital.

Vestea bună este că încep să curgă materialele. A ținut însă doar de norocul nostru că nu am fost infectați. În toate spitalele e perioada în care apar suspecții de COVID-19 și e nevoie să fie accesibilă testarea cât mai repede, pentru că personalul este mai expus până când va fi dotat cu tot ce trebuie.”

Mi-am cumpărat eu măști FFP3 și cotiere de plastic și vizieră și așa mai departe”

Medic, Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București

Copiii stau acasă și transmit mesajul #totulvafibine. Foto Lucian Muntean

„E degringoladă totală. Eu personal nu știu care va fi procedura. Am primit niște hârtii prin care aflu ce a decis Ministerul sau îl văd pe Iohannis la televizor, dar pe mine n-a venit nimeni să mă instruiască, să îmi spună ce fac dacă văd un pacient suspect. Ceea ce s-a și întâmplat de altfel.

Dar l-am văzut și asta a fost. Eu mă ghidez după chestii pe care le citesc pe asociațiile străine, de exemplu pe Asociația Chirurgilor din Marea Britanie sau vorbesc cu colegi din străinătate și îmi trimit ei chestii de acolo, dar ele nu sunt aplicabile la noi pentru că noi nu avem protocoale. 

Eu personal mi-am cumpărat măști FP3 înainte să înceapă nebunia, și cotiere de plastic și vizieră și așa mai departe. Mi le-am luat eu singură când am aflat că vine nebunia în Europa și m-am gândit că sigur ajunge și la noi. Și eu așa consult.

La început toată lumea se uita la mine ca la o nebună. Acum toată lumea mă întreabă de unde le-am luat. Eu de la spital n-am primit decât măști și mânuși.

Dacă suntem pregătiți? Nu suntem pregătiți. Că noi în general nu suntem pregătiți. 

Specialitatea mea e considerată de risc și momentan aștept să văd ce se întâmplă mai departe. Eu momentan nu văd pacienți. Aș prefera să văd în continuare pacienți, dar să fiu echipată. Că și ceilalți pacienți au nevoie de noi.

Mă gândesc de exemplu la pacienții oncologici, cărora li sau făcut biopsii. 

Acum nu le mai poți da rezultatele. Și dacă le dai rezultatul, ei ce fac cu el? Unde se duc mai departe?

Că nu mai există oncologie. Nu mai există nimic. În momentul ăsta, dacă nu ești urgență de gradul zero, dar ai altă problemă de sănătate, eu nu înțeleg unde te duci.

Mie și asta mi se pare o mare problemă. Și oamenii ăștia ar trebui să se ducă undeva. 

Acum simt că așteptăm să se întâmple ceva, ca la război. Ne-au zis „mergeți acasă și așteptați să vă chemăm”. Eu n-am văzut niciodată atâta liniște în spital.

Externăm tot, e liniște pe culoare și așteptăm. La mine pe hol, de obicei era plin, n-aveam loc să trec când veneam la serviciu. Acum nu mai e nimeni. Nu înțeleg unde sunt toți oamenii ăia. Și unde se vor duce de acum încolo. Aștept, dar nu știu ce aștept.”

***

Notă: Toți medicii care au vorbit pentru acest material au fost de acord să o facă numai sub protecția anonimatului. Acesta este motivul pentru care numele lor și specializările nu au fost făcute publice. Precizăm, însă, că PressOne deține toate înregistrările scrise sau audio pentru a demonstra veridicitatea acestor mărturii.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...