Maria, rapidista care gătește pentru medicii italieni: "Nu mă lasă sufletul să nu fac nimic"

Valentin Șchiopu

Redactor

Maria Blaj, o româncă de 54 de ani, conduce o pasticcerie-bistrou în Bologna. Când autoritățile au decis închiderea temporară a localurilor, femeia a continuat să-și prepare produsele. Nu pentru clienții ei obișnuiți, ci pentru a le livra gratuit spitalului din apropiere, Santa'Orsola, unde bătălia împotriva Covid-19 a căpătat accente dramatice.

Maria muncește noaptea, face cornuri, brioșe sau calzone. În fiecare dimineață, un reprezentant al unei organizații umanitare preia produsele de patiserie și le duce la instituția medicală: e protocolul convenit în așa fel încât să se evite orice risc de infectare.

Povestea durează de mai bine de o săptămână, de când românca a fost nevoită să-și suspende activitatea. Și-a lăsat angajații acasă, cei care asigurau servirea, iar ea a rămas singură în bucătărie și laborator. Se trezește la 2 noaptea ca să se asigure că poate scoate din cuptor până la 6 dimineața.

Maria Blaj Foto: BolognaToday

„Nu mă lăsa sufletul să stau. Sunt 9 ani de când lucrez de la 3-4 noaptea până seara la 8, în bucătărie, în laborator. Dar o fac pentru mine, pentru mica mea afacere. Acum e diferit. Știu ce e în spital, ce se întâmplă acolo. Ce vedeți și auziți la televizor nu e totul”, spune Maria.

Ultimele evenimente din Italia au făcut-o să treacă la fapte. Imaginile cu camioanele armatei italiene scoțând din Bergamo zeci de sicrie și reportajele și interviurile din spitalele din Lombardia au marcat-o. Regiunea în care se află, Emilia-Romagna, e a doua după numărul de îmbolnăviri.

„Te blochezi când vezi așa ceva, nu mai găsești cuvinte. Dar e oricum momentul faptelor, gesturilor mici, mari, fiecare după cât poate. Ingredientele pe care le folosești într-o pasticcerie trebuie să fie proaspete, nu utilizezi produse congelate.

Ce era, să le fi lăsat să se strice? Oficial, trebuie să stăm închiși până-n 24 martie, dar sigur se va prelungi acest termen. Am sunat la spital și m-am oferit să le asigur ceea ce aici se numește colazione – micul dejun italienesc.

Sunt alături de medicii și de personalul de acolo. Ei sunt absolut fantastici. E foarte greu pentru un medic să stea cu masca pe față, cu ochelarii pe față, timp de 20 de ore. E foarte greu să auzi că nu și-au văzut familiile de două săptămâni, pentru că nu vor să-i expună, să riște să-i îmbolnăvească.

Sunt multe fete din România care lucrează ca infirmiere, multe românce care lucrează în azilurile de bătrâni. 30-40 la sută din personalul care face curățenie în spital e reprezentat de femei de-ale noastre, chiar la o anumită vârstă.

Nu e ușor să le vezi de dimineață mergând la muncă, înfruntând pericolul unei infectări. N-ai cum să nu admiri curajul și dedicarea lor”, spune Maria.

Gestul româncei a atras atenția jurnaliștilor din Bologna care au vrut să afle povestea pasticceriei Rapid. Exact, numele localului vine de la echipa alb-vișiniilor, iar Giuleștiul e locul unde Maria a învățat să iubească. „Nu-i echipă mai frumoasă și iubită ca Rapid”, e categorică femeia.

Născută la Roman, Maria a ajuns la 16 ani în București, la liceu, la începutul anilor '80. Și-a cunoscut viitorul soț, fan rapidist, și pentru următorii 20 de ani a urmat echipa peste tot. „Inclusiv în deplasări, cu galeria condusă de Corsicanu”. Nae Manea și Pancu, din generații diferite, au fost favoriții ei.

Din 2002 s-a stabilit în Italia. A lucrat ca badantă o vreme, iar în 2003 și-a deschis propria patiserie. 8 ani mai târziu a inaugurat și actualul local, „Bar Pasticceria Bistrot Rapid”, pe via Mazzini. Legătura cu Rapidulețul a rămas la fel de puternică, și de la distanță.

Ziua în care s-a născut nepoțica ei e legată tot de Giulești. Pe 11 aprilie 2011, Maria era în țară. Venise special pentru evenimentul din familie și, cu un drum, pentru un meci al giuleștenilor.

VIDEO. Care e antonimul pentru trecut instituțional? Prezent în comunitate

Un serviciu social din Timișoara sprijină oameni cu dizabilități să trăiască în comunitate, după ce mulți dintre ei au locuit doar în instituțiile statului.

„Mulțumesc că mă vezi”. Povestea lui Gilbert Costache, din Rahova la New York și înapoi

Gilbert este rom, vine din Rahova, a ajuns pe podiumuri de modă din Spania și New York, a început o carieră în actorie, iar acum a scris și o carte. Oprește ploaia, aruncă cu sare! este, conform prezentării oficiale, povestea devenirii unui model rom. Dar e mai mult de-atât.

Juca Rapidul cu Craiova, așa că femeia s-a dus la meci cu fata ei, Alexandra. O partidă rămasă celebră pentru că a căzut nocturna de două ori. N-au mai apucat oricum a doua pană de curent.

Au primit un telefon și au alergat spre spital. Au luat tramvaiul două stații, pentru că taximetriștii au refuzat să se deranjeze pentru o distanță atât de mică, până la Maternitatea Giulești. Noroc că s-a terminat 0-0.

Anii '90, o deplasare cu galeria Rapidului