Controlul parlamentar asupra SRI a fost golit de conținut, iar directorul SRI nu mai răspunde pentru activitatea instituției în plenul Parlamentului. Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Controlul parlamentar asupra SRI a fost golit de conținut, iar directorul SRI nu mai răspunde pentru activitatea instituției în plenul Parlamentului. Foto: Inquam Photos/Octav Ganea
19/11/2026
Marele simulacru al controlului parlamentar. (II) De 21 de ani, niciun director SRI nu a mai răspuns la întrebările senatorilor și deputaților. Cum se făcea dezbaterea rapoartelor atunci când șeful serviciului secret venea în plen
- Parlamentul României a eliminat treptat singura etapă a controlului democratic în care directorul Serviciului Român de Informații (SRI) era obligat să dea socoteală public pentru activitatea instituției.
- De 21 de ani, niciun director SRI nu a mai răspuns în plenul Parlamentului la întrebările senatorilor și deputaților. Până în 2005, însă, șeful serviciului era chestionat ore întregi de la tribună despre subiecte sensibile: foști securiști, interceptări ilegale, corupție sau presiuni asupra justiției.
- Stenogramele ședințelor de plen din 1997 până în 2023, analizate de PressOne, arată că dezbaterea rapoartelor de activitate ale SRI a scăzut de la circa cinci ore la doar opt minute.
- Din 2013, de când directorul SRI nu a mai călcat în plenul Parlamentului – dezvăluire făcută în primul episod al acestei investigații –, au dispărut și explicațiile publice în legătură cu activitatea serviciului și cu felul în care acesta își folosește puterile excepționale încredințate de stat.
- Astfel, niciuna dintre marile controverse în care a fost implicat serviciul în ultimii peste zece ani nu a mai fost dezbătută în plen: de la fuga lui Sebastian Ghiță de sub filajul polițiștilor, la negocierile politice pentru formarea guvernului purtate în prezența directorului SRI, Eduard Hellvig, sau anularea alegerilor din 2024.
- În episodul de astăzi, PressOne reconstituie cum se făcea controlul parlamentar pe vremea când directorii SRI veneau în plen să prezinte rapoartele de activitate și pune în lumină ce se pierde astăzi, când cel mai mare serviciu de informații al țării a ieșit de sub controlul legislativului.
Timp de un deceniu după căderea comunismului, dezbaterea raportului anual al SRI era momentul în care directorul serviciului urca la tribuna Parlamentului și răspundea public la întrebările senatorilor și deputaților.
Stenogramele ședințelor de plen din 1997 până în 2023, analizate de PressOne, arată cum acest exercițiu de control democratic s-a degradat de la o legislatură la alta, iar Parlamentul și-a cedat treptat prerogativele publice de verificare a celui mai mare serviciu de informații din România.
Deși legea privind organizarea și funcționarea SRI îl obligă pe director să prezinte Parlamentului rapoartele anuale de activitate, acesta s-a sustras controlului democratic cu complicitatea șefilor celor două camere legislative, iar din 2013 niciun șef al serviciului nu a mai dat socoteală în fața senatorilor și deputaților.
Nouă rapoarte de activitate ale SRI au fost doar trecute pe ordinea de zi, fără să mai fie prezentate aleșilor și fără să fie dezbătute de către aceștia, așa cum a dezvăluit PressOne în primul episod al acestei investigații.
Contrastul între practica de control prezentă și cea din anii ‘90 este frapant.
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
În 1997, raportul prezentat în plen chiar de directorul SRI a fost singurul subiect al ședinței. Dezbaterea a durat peste cinci ore, iar 16 parlamentari i-au adresat acestuia zeci de întrebări.
Ședința din anul 2000 a durat și ea peste patru ore, iar discuțiile pe marginea activității SRI erau încă un punct major pe ordinea de zi.
Pentru comparație, în 2023 – când pe ordinea de zi a plenului a fost inclus pentru ultima oară un raport de activitate al SRI – timpul s-a redus la doar opt minute.
De la 5 ore la 8 minute
Cât a durat, de la o ședință la alta, dezbaterea rapoartelor anuale ale SRI în plenul Parlamentului.
Ce s-a schimbat. Până în 2005, directorul SRI prezenta raportul și răspundea în plen întrebărilor deputaților și senatorilor. După 2013, niciun director nu a mai venit în plen, iar rapoartele doar au fost puse pe ordinea de zi, fără să fi fost prezentate și dezbătute.
Plenul nu votează rapoartele SRI, ci doar ia act de ele.
De-a lungul anilor, rapoartele de activitate ale SRI au început să ajungă în plen tot mai rar și tot mai târziu, iar odată cu întârzierea lor s-a schimbat și modul în care au fost aduse la cunoștință senatorilor și deputaților.
De la două rapoarte prezentate simultan, numărul acestora a crescut la trei, apoi la câte cinci sau chiar șase într-o singură ședință, astfel că parlamentarii au ajuns să discute despre activitatea SRI la patru, cinci sau chiar șase ani după perioada acoperită de rapoarte.
Documentar VIDEO. „Un om de neatins”. Abuzurile sexuale ale lui Ionel Onofraș, în numele artei
Documentarul PressOne „Un om de neatins” arată mecanismul prin care Ionel Onofraș și-a ales, ani la rând, victimele și cum le-a vândut iluzia că doar el le poate lansa în lumea fotomodelingului.
AUDIO. Marele simulacru al controlului parlamentar. (I) Nouă rapoarte anuale de activitate ale SRI, aprobate de Parlament fără dezbatere. Din 2013, Directorul SRI nu a mai dat socoteală în fața aleșilor
PressOne dezvăluie, într-o serie de investigații, etapele și momentele care au slăbit sistematic controlul democratic asupra SRI, dar și cine sunt politicienii care au ținut cea mai mare structură de informații din România departe de ochii publicului. Astăzi, primul episod.
În plus, prezentarea raportului SRI a început să fie tot mai des împinsă spre finalul ședințelor de plen, pe ultimele poziții ale ordinii de zi.
13 ani fără directorul SRI în plen
George Maior a fost ultimul director al SRI care a urcat la tribuna Parlamentului pentru a prezenta activitatea serviciului. Se întâmpla pe 10 decembrie 2013.
În cei 13 ani care au urmat, șeful serviciului secret nu a mai venit niciodată în plenul reunit ca să dea socoteală despre activitatea instituției, fie că vorbim despre fostul director Eduard Hellvig, fie despre actualul director interimar, generalul Răzvan Ionescu.
În tot acest timp, rapoartele SRI au fost puse de trei ori pe ordinea de zi a plenului – în mai 2016, în mai 2021 și în octombrie 2023 – fără să fi fost însă prezentate de director și fără să fi fost dezbătute de parlamentari.
Singurele momente din plenul Parlamentului dedicate activității SRI s-au rezumat la prezentarea co-rapoartelor Comisiei de control – care sunt documente de sinteză despre rapoartele serviciului –, dar și la prezentarea rapoartelor de activitate ale Comisiei însăși.
Prezentarea co-rapoartelor Comisiei de control a fost un alt simulacru, menit să bifeze formal o obligație legală, în ciuda faptului că acest moment are, în sine, o însemnătate aparte: parlamentarii pot trage la răspundere Comisia pentru modul în care și-a îndeplinit obligațiile de supraveghere a SRI.
De exemplu, prezentarea în trei ședințe distincte a opt co-rapoarte pentru anii 2013-2020 a durat, adunat, puțin peste o jumătate de oră.
Ultima dată când un șef al SRI a răspuns unor întrebări pe care senatorii și deputații i le-au adresat a fost în decembrie 2005. Serviciul era condus atunci de Radu Timofte.
Lui Timofte i-a urmat în funcție George Maior, care a condus SRI peste opt ani.
Acesta a fost ultimul director care a călcat în plenul Parlamentului pentru a prezenta activitatea serviciului, însă nu a răspuns la nicio întrebare din partea aleșilor la cele două ședințe la care a fost prezent în 2007 și 2013.
În această lungă perioadă de 13 ani, în care directorul SRI nu a mai călcat în plen iar rapoartele instituției doar au fost puse pe ordinea de zi, Birourile Permanente Reunite (BPR) – adică structura care conduce efectiv Parlamentul – au blocat sistematic discutarea activității serviciului.
De exemplu, rapoartele pentru anii 2021, 2022, 2023, 2024 și 2025 se află și acum în sertarele BPR, fără vreun orizont de așteptare pentru prezentarea lor.
Rolul BPR în prezentarea și dezbaterea rapoartelor de activitate ale SRI în plenul Parlamentului este esențial, deoarece este responsabilitatea lor introducerea pe ordinea de zi a documentelor.
Președintele Senatului, Mircea Abrudean (PNL), a declarat pentru PressOne că directorul SRI și-a îndeplinit obligația de a prezenta rapoartele „pentru că a transmis sub semnătură aceste rapoarte”. Acesta a mai spus că va cere includerea lor pe ordinea de zi a plenului reunit, dar nu a răspuns dacă va propune ca directorul să le prezinte. Sorin Grindeanu nu a răspuns solicitărilor PressOne.
În acești ani, serviciul a trecut prin unele dintre cele mai mari controverse din istoria lui. Niciuna nu a ajuns în dezbaterea Parlamentului.
Controversele SRI din anii fără director în plen (2013–2026)
Cu roșu, controversele în care a fost implicat serviciul după decembrie 2013 (ultima dată când un director SRI a venit în Parlament). Cu albastru, ședințele în care rapoartele SRI au trecut prin plen fără să fie prezentate și dezbătute.
De ce trebuie directorul SRI să răspundă în Parlament
Prezența directorului SRI în Parlament la dezbaterea raportului anual al instituției reprezintă o obligație legală.
Primul articol al Legii 14/1992, care reglementează organizarea și funcționarea SRI, prevede că activitatea serviciului „este controlată de Parlament” și că, „anual sau când Parlamentul hotărăște”, directorul prezintă plenului „rapoarte referitoare la îndeplinirea atribuțiilor ce revin Serviciului Român de Informații”.
Tot Parlamentul îl numește pe directorul SRI, care are rang de ministru, la propunerea președintelui României. Și tot Parlamentul îl poate elibera din funcție, la propunerea președintelui sau „a cel puțin o treime din numărul total al deputaților ori al senatorilor”.
Ședințele în care directorul prezintă rapoarte sunt singurul context public în care toți aleșii cetățenilor pot pune întrebări și cere clarificări celui căruia i-au încredințat, prin votul lor, conducerea unei instituții cu puteri excepționale.
Cu autorizare judecătorească, SRI poate intercepta convorbirile și corespondența cetățenilor, poate pătrunde în locuințe și poate instala mijloace de supraveghere în spații private. Ofițerii săi pot lucra sub acoperire, iar documentele serviciului pot deveni publice abia după 40 de ani de la arhivare.
„Potențialul de abuz al puterii statului e înscris în însăși natura serviciilor de intelligence”, avertizează Comisia de la Veneția, organismul consultativ al Consiliului Europei pe chestiuni constituționale, într-un raport de referință din 2015 despre controlul democratic al acestor instituții. Comisia atrage atenția și că „este larg recunoscut că serviciile de securitate și de informații pot, potențial, să amenințe democrația, la fel cum o pot proteja”.
„Experiența arată că serviciile de securitate pot dezvolta o mentalitate de «stat în stat». […] În cazuri extreme, un serviciu poate manipula procesul politic infiltrând mișcări politice, grupuri de presiune și sindicate, și se poate angaja în «operațiuni psihologice» și dezinformare”, se mai arată în document.
De aici și conceptul de „control democratic” al serviciilor de intelligence (democratic oversight, în literatura de specialitate): instituțiile care pot supraveghea cetățenii în secret trebuie, la rândul lor, să fie supravegheate. Cei care asigură securitatea internă a unui stat democratic, subliniază Comisia de la Veneția, trebuie să dea socoteală „nu doar lor înșiși”.
Măgureanu, în ultima zi de mandat
Când Virgil Măgureanu – primul director de după înființarea SRI în martie 1990 – a venit pe 30 aprilie 1997 în plenul reunit ca să prezinte raportul „pe ultimul an şi jumătate”, era chiar ziua în care își încheia mandatul.
Măgureanu – susținut politic de PDSR, partidul lui Ion Iliescu – își anunțase demisia pe 24 aprilie, la aproape șase luni după ce Convenția Democrată Română (CDR) devenise prima alianță politică de centru-dreapta care câștiga alegerile după 1990.
În Parlament, acesta și-a justificat plecarea prin faptul că șapte ani la conducerea SRI erau „mult prea mult”.
„Astăzi e ziua în care dezbatem raportul nostru pe ultimul an şi jumătate de activitate a serviciului şi astăzi este şi ziua în care îmi închei mandatul”, și-a început Măgureanu ultimul discurs în calitate de director al SRI.
Virgil Măgureanu la ieșirea de la o audiere în Comisia parlamentară de control a SRI. Foto: Agerpres Foto / Mihai Poziumschi
Potrivit sumarului de ședință de pe site-ul Camerei Deputaților, dezbaterea raportului de activitate al SRI a fost principalul punct de pe ordinea de zi a plenului reunit, iar timpul alocat a fost de circa cinci ore.
Președintele de ședință, deputatul Ion Diaconescu (PNȚCD), a anunțat că timpii alocați pentru intervențiile senatorilor și deputaților sunt „cei obişnuiţi”: câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar din fiecare grup politic.
Partidele de la guvernare, reunite în jurul CDR, au primit împreună 97 de minute, iar opoziția, condusă de PDSR-ul lui Ion Iliescu – devenit mai târziu PSD – 62 de minute. Minorităților naționale le-au revenit cinci minute. În total, două ore și 44 de minute.
Directorului SRI i-au fost acordate 30 de minute pentru prezentarea raportului și alte 20 pentru răspunsuri, iar Comisia de control a primit tot 20 de minute, însă aceasta și-a cedat timpul unor parlamentari din PD, PUNR și PNL.
Programul total: aproape patru ore.
Realitatea a depășit însă calculul inițial: ședința a început la 9:30 și s-a încheiat la 15:30. Fără pauza de aproximativ o oră pentru vizita ministrului german de externe și pentru prezentarea unei note despre dreptul de sesizare a Curții Constituționale, dezbaterea raportului SRI a durat circa cinci ore.
Securitatea, NATO și interceptările: întrebările din 1997
Plecarea lui Virgil Măgureanu de la conducerea SRI a readus în Parlament o întrebare care apăsa întreaga societate românească din acei ani: se desprinseseră cu adevărat instituțiile statului – și mai ales serviciile de informații – de fosta Securitate și de influența Moscovei?
Întrebarea avea o relevanță în plus, pentru că însuși Măgureanu, potrivit presei din anii ’90, fusese ofițer acoperit în Direcția de Informații Externe a Securității comuniste.
De altfel, un senator din Partidul România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor, l-a acuzat pe Măgureanu în acea zi că „a minţit primul Parlament al României, declarând că nu a fost cadru al Securităţii”.
Măgureanu a mai fost acuzat și că a jucat „rolul de apărător al Securităţii” și că a promovat foști ofițeri ai acesteia, iar spre deosebire de alte țări ex-comuniste, care își denunțau agenții KGB, România nu deconspirase „măcar unul”.
16 parlamentari au luat cuvântul și i-au adresat 25 de întrebări directorului demisionar al SRI, unele dintre ele în scris.
Virgil Măgureanu, cel mai controversat director SRI, a condus serviciul timp de șapte ani. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Radu Timofte, senator PDSR și viitor director al SRI, l-a întrebat ce crede despre afirmația făcută la Bruxelles de noul premier, Victor Ciorbea, potrivit căreia guvernul a început „desovietizarea” şi „dekagebizarea” serviciilor secrete și dacă declarația are legătură cu demisia sa.
Măgureanu nu a răspuns direct, dar a afirmat că dintre foștii membri ai Securității „mai avem 15-16%, restul fiind oameni noi, veniţi după ‘89”.
România bătea atunci la porțile NATO și ale Uniunii Europene, iar mulți parlamentari vedeau în SRI mai degrabă o frână pentru aderarea la spațiul euro-atlantic.
Un deputat din coaliția de guvernare i-a reproșat direct lui Măgureanu că SRI „devine chiar el o piedică în calea integrării” și că „nu a fost până în acest moment un punct de sprijin nici pentru cetăţean, nici pentru stat şi cu atât mai puţin pentru democraţie”.
Ideea că SRI ar fi fost o piedică pentru integrarea României în NATO și UE, dar și pentru investiţiile străine a apărut și în alte intervenții din acea dezbatere.
Întrebat ce structuri străine au încercat să blocheze aderarea la NATO, Virgil Măgureanu a dat un singur exemplu: generalul Ion Mihai Pacepa, fostul șef adjunct al spionajului comunist, care a dezertat în Statele Unite ale Americii la finalul anilor ‘70 și care a expus abuzurile regimului comunist și ale dictatorului Nicolae Ceaușescu.
Președintele Comisiei de control a SRI, Niculae Ionescu-Galbeni (PNȚCD), a declarat în ședința Parlamentului că informările pe chestiuni economice sugerau că parteneriatele cu firme străine sunt „aproape totdeauna dezavantajoase şi păguboase pentru noi”.
„Transpare un antioccidentalism voalat şi o propagandă discretă pentru forme cât mai autarhice”, a mai declarat Ionescu-Galbeni.
Unii parlamentari au acuzat SRI că ar fi supravegheat și interceptat ilegal anumiți politicieni, că făcea presiuni asupra justiției și că dezinforma Parlamentul, instituția care ar fi trebuit să-l controleze.
Măgureanu nu a răspuns punctual la niciuna dintre aceste acuzații.
Cum a refuzat SRI un control inopinat
Costin Georgescu, cel de-al doilea director din istoria SRI, a mers pentru prima și singura dată în fața Parlamentului pentru a supune examinării activitatea serviciului pe 6 martie 2000, la aproape trei ani de la numirea sa în funcție, pe 26 mai 1997.
Acesta a prezentat două rapoarte pentru primii doi ani de după demisia lui Virgil Măgureanu: perioadele mai 1997 – mai 1998 și iunie 1998 – iunie 1999.
Timpul total alocat prezentării și dezbaterii rapoartelor a fost de cinci ore, dintre care peste patru ore numai pentru intervențiile parlamentarilor. Directorul SRI și Comisia de control au primit câte 30 de minute.
La fel ca în 1997, timpul pentru dezbatere a fost calculat proporțional cu numărul aleșilor, de data aceasta fiind alocate câte 30 de secunde pentru fiecare senator și deputat, adunate apoi pe grupuri politice.
Astfel, partidele din coaliția de guvernare au primit aproape două ore, iar opoziția, condusă de PDSR, circa o oră și un sfert. Alte 41 de minute le-au revenit parlamentarilor independenți, iar 7 minute grupului minorităților naționale.
Au luat cuvântul 22 de senatori și deputați, iar 15 dintre ei i-au adresat 22 de întrebări lui Georgescu.
Costin Georgescu participă la ședința de plen a Parlamentului în care a prezentat rapoartele de activitate ale SRI. Foto: Mediafax Foto / Cătălin Lutu
Vicepreședintele Comisiei de control, Ovidiu Petrescu (PDSR), a relatat că, după două descinderi inopinate la Diviziunea T, structura de interceptări a SRI, o a treia verificare, „pentru a controla punctual dacă anumite numere de telefoane pe care le aveam sunt sau nu interceptate”, „n-a mai fost permisă în data de 8 septembrie 1999”.
Numerele pe care Comisia dorea să le verifice erau ale unor parlamentari, iar refuzul serviciului, a explicat Petrescu, ar implica „o acuzaţie că Serviciul Român de Informaţii interceptează, e adevărat, cu mandat, personalităţi politice, oameni care sunt membri ai Parlamentului României”, pentru că „de vreme ce interzice accesul la anumite mandate, înseamnă că sunt nişte probleme”.
Chestiunea interceptărilor ilegale făcute de SRI a fost adusă în discuție și de alți parlamentari. Senatorul UDMR Szabó Károly Ferenc a reproșat că SRI nu își îndeplinește obligația din legea care-i reglementează funcționarea de a combate folosirea ilegală a mijloacelor de interceptare.
Acesta a propus ca toți cei interceptați să fie notificați, iar la expirarea mandatului, dacă nu s-a deschis nicio acțiune penală, persoana „să fie înştiinţată oficial asupra faptului, iar rezultatele materiale ale acţiunii să-i fie înmânate personal”.
O prevedere care permite notificarea unei persoane care a fost interceptată a fost introdusă în legislație abia 14 ani mai târziu.
Directorul Georgescu a respins acuzațiile referitoare la interceptările ilegale în anumite cazuri punctuale, iar referitor la criticile senatorului UDMR a spus că „Serviciul Român de Informaţii a fost pus la zid”.
Președintele Comisiei de control, Niculae Ionescu-Galbeni, a dat câteva exemple de „inerţii de mentalitate a vechiului regim” care se reflectau în „valoarea unor informaţii furnizate de Serviciu”:
- tinerii care plecau la studii în străinătate erau considerați un „pericol” pentru că ar fi putut fi „racolaţi de servicii de informaţii străine şi retrimişi în misiuni de spionaj”;
- un profesor de istorie a intrat în vizorul SRI pentru că „evita să facă lecţii despre Mihai Viteazul”;
- hărți geografice erau încă încadrate ca secrete de stat, deși „din satelit pot fi evidenţiate şi cartografiate chiar şi potecile de munte”.
Potrivit Comisiei de control, unele persoane cu funcții de decizie „au căutat să blocheze procesul de privatizare sau au favorizat firme străine sau autohtone lipsite de bonitate”, iar serviciul semnalase „tentativele, unele reuşite”, de influențare a unor factori de răspundere din instituțiile care decideau reforma și privatizările.
Un deputat al opoziției a atras atenția că nu era vorba de „funcţionari mărunţi”, ci de informații verificate care indică oameni aflați în centrele de decizie.
Întrebat despre privatizări și firme concrete, Georgescu a invocat secretul: prezentarea informațiilor „în cadru public ar însemna să comit o încălcare a regulilor şi chiar a normelor legale”.
Dezbaterile din acei ani nu erau, totuși, un model de control. Multe intervenții erau atacuri politice, iar directorii fie ocoleau acuzațiile punctuale, fie invocau secretul de stat.
Rapoarte cu „termenul de valabilitate expirat”
Chiar și așa, în anii următori, dezbaterile au început să-și piardă treptat din amploare.
Cel de-al treilea director al SRI, Radu Timofte, știa prea bine cum arată discuțiile parlamentare pe marginea activității SRI. Ca senator PDSR, luase cuvântul în plen la prezentarea rapoartelor de către Virgil Măgureanu în 1997 și de Costin Georgescu în 2000.
Radu Timofte (dreapta) a preluat funcția de director al SRI de la Costin Georgescu (stânga). Foto: Agerpres Foto / Viorel Lăzărescu
Numit director al serviciului în 2001, acesta a mers de două ori în fața aleșilor cu rapoartele de activitate: pe 6 martie 2003 și pe 20 decembrie 2005. În ambele situații, rapoartele prezentate erau restante de câțiva ani.
Pe 6 martie 2003, Timofte a prezentat două documente: unul pentru perioada iulie 1999-decembrie 2000, din mandatul predecesorului său, și unul pentru 2001, potrivit stenogramei de ședință.
Și-a început discursul amintind că serviciul depusese rapoartele la termen și că momentul dezbaterii ține „exclusiv” de Parlament. A cerut ca, pe viitor, documentele să fie discutate cel târziu în primul semestru al fiecărui an, lucru care nu s-a întâmplat însă niciodată.
Regula alocării unui număr de minute pentru fiecare partid politic, aplicată în legislaturile trecute, nu s-a mai respectat. La acel moment, Parlamentul era dominat de PSD, fostul PDSR.
Astfel, prezentarea rapoartelor a fost urmată de doar șase intervenții, însă niciuna din partea PSD – partidul de guvernare –, și doar cinci parlamentari i-au pus directorului 12 întrebări.
Opoziția a pus întârzierea prezentării rapoartelor pe seama „ingerințelor politice” și a calificat-o ca „impardonabilă și chiar hilară”, asta deoarece în martie 2003 era discutată activitatea din perioada iulie 1999-decembrie 2001.
O deputată chiar a transmis un „protest pentru tergiversare” din partea partidului său – PRM-ul lui Vadim Tudor –, spunând că rapoartele au „termenul de valabilitate expirat”.
Atât directorul SRI, cât și parlamentarii care au intervenit în dezbatere au indicat corupția drept una dintre marile vulnerabilități la adresa securității țării. Timofte a afirmat, de altfel, că „sume importante au fost aruncate în joc pentru influenţarea ori tergiversarea actului de decizie în justiţie” și că unii suspecți au fost avertizați și au fugit din țară. „Nu serviciul a fost cel neputincios”, a mai adăugat acesta.
Cert este că reforma în justiție și combaterea corupției au fost începute mai târziu, după ce PSD a pierdut alegerile la finalul lui 2004.
Ultimul director SRI care a răspuns la întrebări
Aproape trei ani mai târziu, pe 20 decembrie 2005, Timofte a prezentat trei rapoarte simultan: pentru 2002, 2003 și 2004. Era pentru prima dată când directorul SRI venea cu un număr atât de mare de rapoarte în plen.
Președintele Senatului, Nicolae Văcăroiu (PSD), le-a cerut vorbitorilor să se încadreze în câteva minute, iar discuția dedicată activității SRI s-a încheiat în mai puțin de o oră și jumătate. Au luat cuvântul șase parlamentari, însă doar trei i-au pus întrebări directorului, potrivit stenogramei de ședință.
Aceasta a fost ultima dezbatere parlamentară consistentă asupra activității SRI, când un director al serviciului secret a răspuns în plen întrebărilor deputaților și senatorilor.
De această dată, parlamentarii care au intervenit nu au fost critici cu SRI, ci mai degrabă cu Parlamentul, principalul reproș fiind amânarea cu trei ani a dezbaterii rapoartelor de activitate.
Întârzierea a fost reclamată în plen inclusiv de fostul președinte al Comisiei de control din perioada guvernării social-democrate (2000-2004), Ion Stan (PSD): „Deşi Serviciul şi-a depus rapoartele la timp, iar comisia parlamentară, în timp oportun, a depus documentele la Birourile permanente, de fiecare dată, analiza şi dezbaterea s-a amânat”.
De partea cealaltă, Timofte a cerut ca rapoartele „să nu fie transformate în mod artificial în subiecte pentru dezbateri şi controverse de ordin politic”.
Radu Timofte a fost forțat să demisioneze din funcția de director al SRI după fuga din țară a lui Omar Hayssam. Foto: Mediafax Foto / Bogdan Maran
Acesta a informat Parlamentul că corupția și criminalitatea economică au afectat „sever” modernizarea economico-socială a țării, ceea ce a dus la „creşteri semnificative ale costurilor, nu doar financiare, ci şi sociale ale reformei”.
Spre deosebire de primul deceniu de după decembrie 1989, când Comisia de control a fost critică la adresa SRI, activitatea serviciului a fost apreciată favorabil, iar Comisia a cerut o mai bună concordanță între „tendinţa de consolidare a democraţiei în ţara noastră şi participarea SRI la acest obiectiv fundamental”.
Tema centrală a dezbaterii parlamentare din acea ședință a fost legalitatea interceptărilor realizate de SRI. Deputatul Eugen Nicolicea (PSD) a atras atenția că SRI punea în aplicare mandatele de interceptare ale Parchetului, deși legea îi permitea acest lucru doar pentru amenințări la adresa securității naționale.
Timofte a explicat că patru oameni ai Parchetului Național Anticorupție – actuala Direcție Națională Anticorupție – lucrau permanent în centrul de interceptări al SRI, pe baza unui protocol care, a spus el, „are caracter strict secret”.
În 2016, după 11 ani de la acea dezbatere, Curtea Constituțională a decis că serviciile de informații nu mai pot efectua interceptări în dosarele penale, deoarece SRI nu este un organ de urmărire penală și nu poate pune în executare mandatele procurorilor.
După alți doi ani, în 2018, colaborarea dintre SRI și parchete s-a transformat într-un scandal politic major. Cel mai mediatizat protocol fusese cel încheiat în 2009 între Parchetul General, condus de Laura Codruța Kövesi, pe atunci procuror general, și SRI-ul condus de George Maior. Curtea Constituțională a constatat că, prin încheierea acestui protocol, Parchetul General crease un conflict juridic de natură constituțională.
Maior, prezent în plen, dar fără să răspundă întrebărilor
Începând din 2007, prezentarea rapoartelor de activitate ale SRI în Parlament nu a mai fost însoțită de o dezbatere autentică.
George Maior – cel de-al patrulea director al SRI – a petrecut peste opt ani la conducerea serviciului, din 4 octombrie 2006 până în ianuarie 2015. Acesta a fost însă prezent în plenul Parlamentului de doar două ori.
Prima dată, pe 20 iunie 2007, Maior a prezentat raportul de activitate pentru 2005 – an care corespundea mandatului lui Radu Timofte. Doar doi parlamentari au intervenit atunci.
George Maior a fost ultimul director al SRI care a prezentat în plenul Parlamentului un raport de activitate. Foto: Inquam Photos / George Călin
O senatoare criticase încă dinainte ca Maior să vorbească „obiceiul” de a discuta rapoarte care privesc 2005 „la mijlocul celui de-al doilea an”, spunând că acest lucru „oficializează formalismul” rolului avut de Parlament în controlul SRI.
Cel mai important avertisment dat de Comisia de control a SRI în plenul Parlamentului a fost legat de interceptări. Operațiunile care restrângeau drepturile cetățenilor scăzuseră în 2005 cu circa o treime față de anul anterior, însă președintele Comisiei a atras atenția că, la discutarea rapoartelor pentru 2006 și 2007, „situaţia se schimbă, putând deveni chiar alarmantă”.
Intervenția acestuia a fost aplaudată, astfel că Norica Nicolai (PNL), vicepreședinta Senatului care conducea ședința, a comentat: „Văd că rapoartele deja au fost acceptate prin aplauze”.
Dezbaterea propriu-zisă s-a redus la doi vorbitori, ambii critici la adresa SRI.
Ambii au pus întrebări, printre altele, despre răpirea jurnaliștilor români în Irak, despre fuga lui Omar Hayssam, care era acuzat și anchetat pentru răpirea jurnaliștilor, fugă care a dus la demiterea lui Radu Timofte din funcția de șef al SRI și la numirea lui Maior în locul acestuia, despre Stamen Stancev, acuzat de spionaj economic, dar și despre cazul „Coldea – Curtea Constituțională”, în care prim-adjunctul directorului SRI s-ar fi interesat de dosarele unor judecători constituționali.
Unul dintre cei doi parlamentari și-a încheiat intervenția cerând Parlamentului să nu mai accepte rapoarte „spuse cu voce joasă”, care „acoperă o realitate pe care o simţim toţi, dar în faţa căreia nu avem decât curajul să tăcem”.
Nicolai a decis că întrebările ridicate „exced posibilităţii de dezbatere în acest cadru”, pentru că nu s-au petrecut în perioada acoperită de raportul pentru 2005, și a recomandat discutarea lor în Comisia de control.
Maior nu a mai fost astfel nevoit să răspundă la vreo întrebare.
Doi ani mai târziu, pe 29 iunie 2009, când pe ordinea de zi a plenului a fost pusă prezentarea raportului de activitate al SRI pentru anul 2006, George Maior nu a mai fost prezent.
Cezar Preda, președintele Comisiei de control a SRI la acel moment, a făcut o serie de referiri la raportul de activitate al SRI, iar apoi a prezentat co-raportul Comisiei.
Niciun parlamentar nu a intervenit atunci cu întrebări. N-ar fi avut, oricum, cui să le adreseze.
Simulacru de dezbatere cu Gabriel Oprea
Singura dată când George Maior a mers în Parlament pentru a prezenta rapoartele din propriul mandat s-a întâmplat pe 10 decembrie 2013. Atunci au fost puse în dezbatere nu mai puțin de șase rapoarte de activitate, corespunzătoare anilor 2007-2012.
Maior a făcut atunci o sinteză a celor șase ani.
A descris SRI ca fiind „cel mai bine controlat” serviciu de informații și singurul care își prezintă rapoartele în plenul Parlamentului, fără să facă vreo referire la întârzierea excesivă, de șase ani.
Doar cinci parlamentari au avut intervenții în acea ședință de plen, însă trei dintre aceștia nu au pus întrebări, ci au realizat câte un laudatio la adresa SRI și a lui Maior. Este vorba despre Mircea Geoană, Cezar Preda (membru al Comisiei de control la acel moment) și Gabriel Oprea.
„Această echipă de conducere a Serviciului Român de Informaţii, condusă de domnul Maior, a plecat acum şase ani de zile de la o cotă foarte mică de încredere în statul român: aproximativ 10%. Acum se află, documentat, la 50% (...) Eu vreau să mulţumesc, în numele Parlamentului şi în numele Guvernului român, pentru cooperarea pe care o facem şi pentru că statul român este un stat în siguranţă, este un stat membru al NATO respectat de partenerii noştri internaţionali”, spunea Oprea atunci.
Pe Gabriel Oprea și George Maior îi leagă o veche relație de prietenie. Foto: Dragoş Savu / Mediafax Foto
Gabriel Oprea avea o relație de prietenie cu George Maior, care îi încredințase în 2007 înființarea școlii doctorale în cadrul Academiei Naționale de Informații, instituție de învățământ aflată în subordinea SRI și unde Oprea a fost titularizat în mod ilegal ca profesor universitar, potrivit unei investigații PressOne, iar plagiatul a devenit mai degrabă normă decât excepție.
Ce s-a pierdut odată cu dispariția dezbaterii din plen
În decembrie 2013, George Maior le spunea parlamentarilor că SRI este singurul serviciu de informații care își prezintă rapoartele în plenul Parlamentului și invoca acest lucru ca pe o dovadă a funcționării controlului democratic asupra serviciului.
De atunci, niciun director nu a mai fost în plen și nu a mai prezentat vreun raport, iar odată cu directorul au dispărut și explicațiile publice ale conducerii SRI despre activitatea instituției.
Astăzi, 19 noiembrie 2026, se împlinesc 1.626 de zile, adică peste 4 ani și 5 luni, de când SRI a transmis Parlamentului raportul pe 2021, însă acesta nu a fost încă discutat în plenul Parlamentului.
Conform reglementărilor parlamentare, documentul ar fi trebuit dezbătut în cel mult șase luni de la depunerea sa la Birourile Permanente Reunite. Odată cu acest raport, își așteaptă dezbaterea și cele pentru anii 2022, 2023, 2024 și 2025.
Punerea lor pe agenda plenului se află la discreția celor doi șefi ai Parlamentului României, Sorin Grindeanu, președintele Camerei Deputaților, și Mircea Abrudean, președintele Senatului, care refuză să le introducă pe ordinea de zi și să-l cheme pe directorul SRI să le prezinte.
| Episodul III al seriei „Marele simulacru al controlului parlamentar” dezvăluie cum a fost extras Serviciul Român de Informații de sub controlul plenului chiar de către comisia parlamentară care ar trebui să-i supravegheze îndeaproape activitatea. |
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this










