Mama Chef și o rețetă de "risotto agli asparagi"

Valentin Șchiopu

Redactor

În urmă cu 15 ani, clujeanca Roxana Pârjol, o figură cunoscută după apariția în show-ul culinar de la Antena 1, Chefi la cuțite (luni, 3 aprilie, încep confruntările pe echipe), ajungea în nordul Italiei, la Moena (care înseamnă mlaștină), pentru un contract sezonier de cameristă.

Avea 21 de ani și a descoperit, la poalele Dolomiților, că viața ei va urma un lung urcuș. Și că are rezerve nebănuite de energie.

La începutul anilor 2000, în zonă erau în jur de o mie de români angajați în industria hotelieră. După ce a învățat limba, Roxana a trecut pe poziția de ospătar și apoi pe cea de ajutor de bucătar.

S-a mutat apoi la Grosetto, în Toscana, ca să-și ajute o prietenă care-și deschisese un restaurant. Au zugrăvit, au cărat mobilierul și au transformat locul într-o bijuterie.

Roxana deschidea la 8 dimineața, pentru colazione, iar, mai târziu, pregătea meniul pentru prânz. După câteva luni, au trebuit să închidă. Fără să fi primit ultimele două salarii, românca s-a trezit în situația de a nu mai avea bani să achite chiria.

Într-un final, a acceptat o ofertă de lucru ca ospătar în Elveția, în Faido, cantonul Ticino, unde se vorbește italiana.

A luat-o din nou de la zero, a parcurs toate etapele, a muncit până la epuizare, până a ajuns să-i ia locul bucătarului-șef, deși nu avea nicio diplomă. A înțeles toate dedesubturile unei meserii unde angajații se îmbolnăveau subit în preajma unor evenimente majore.

A ajuns chiar să gătească singură pentru un grup de 40 de persoane. La finalul mesei, clienții au chemat-o în sală și au aplaudat-o. Femeia a izbucnit în plâns.

Când criza a ajuns și în Elveția, a primit un preaviz de trei luni la ultimul ei loc de muncă. Se întâmpla în 2014.

Roxana a decis să-și ia un credit. A pus la bătaie și ultimii bănuți pe care-i avea și a plătit 15.000 de euro pentru a se înscrie la ALMA – the international school of italian cuisine, acolo unde rector este Gualtiero Marchesi. Acesta este considerat fondatorul „noii bucătării italiene”.

Roxana și Gualtiero Marchesi.

La 87 de ani, Gualtiero spune că toată viața lui a căutat simplitatea: „Asta înseamnă să înveți să faci cum trebuie lucrurile în bucătărie, cu grație și cu politețe”.

„Îl ador, e un om de o modestie incredibilă. Am învățat acolo bazele bucătăriei italiene, de la A la Z. Oricât s-ar spune că e o meserie care se poate fura, e diferit când o înveți temeinic: teorie, practică, patiserie, analiză senzorială, etnologie, istoria bucătăriei și multe altele.”

Între timp, Roxana a devenit mamă. Alyssia are aproape 2 ani. Roxana este acum preocupată de alimentația fetiței sale. A deschis un grup pe Facebook, MamaChef, unde oferă rețete adaptate pentru copilași.

Pe viitor, își dorește să revină acasă, să-și deschidă un restaurant la Cluj.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Risotto agli asparagi
(rețeta Roxanei Pârjol)

Ingrediente:

Se prepară într-o oală un litru de supă vegetală sau de pui/vită. Trebuie să fiarbă.

Se călește ceapa tăiată în ulei sau în puțin unt. Se adaugă orezul și se călește câteva minute. Se adaugă sparanghelul curățat și tăiat bucățele mici. Se toarnă vinul alb și se lasă să se evapore.

Apoi se adaugă câte două polonice de supă și se amestecă. Trebuie avut grijă să nu se prindă. Se fierbe între 15 și 18 minute, adăugând treptat supa (nu toată dintr-odată).

Când e aproape fiert orezul după 15 minute, se adaugă untul rece (30 de grame) și parmezanul răzălit. Se amestecă tot, se potrivește cu sare și piper, ținând cont de faptul că supa e sărată puțin.

Se poate face cu ciuperci sau alte legume.

Poftă bună!