Maia Sandu: mai mult decât o victorie, o speranță

Robert Adam

Redactor

Cetățeana româncă Maia Sandu, candidata Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), s-a impus detașat în turul secund al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, cu 57,75% din voturi.

Ea l-a surclasat pe președintele în exercițiu, Igor Dodon (42,25%), candidat independent susținut de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM).

Maia Sandu a câștigat alegerile atât pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în bastioane tradiționale ale partidei pro-ruse, dar mai ales în diaspora.

Aproape 16% din voturile exprimate au venit din străinătate, după o mobilizare fără precedent a cetățenilor moldoveni din Occident.

Maia Sandu va fi prima femeie șef de stat în Republica Moldova, după ce a fost și șefă a guvernului. Președinta parlamentului este și ea o femeie, veterana socialistă Zinaida Greceanîi, care a fost și prima femeie premier. Într-o societate tradiționalistă și majoritar misogină, această evoluție este chiar o revoluție.

Ce înseamnă această victorie a Maiei Sandu ? Mai mult decât o victorie, ea este o rază de lumină. O speranță că Republica Moldova, cel mai sărac stat din Europa, își poate relua cursul apropierii de Uniunea Europeană, de vecinii săi, România și Ucraina, antagonizați constant de Dodon. Este probabil ultima nădejde pentru acest al doilea stat românesc, după 11 ani presărați cu dezamăgiri în parcursul european.

Cine este Maia Sandu ? Economistă de formație, a absolvit în 2010 un master în administrație publică la Harvard Kennedy School of Government, ca bursier al guvernului SUA. A lucrat o perioadă la Banca Mondială, apoi între 2012 și 2015 a fost ministru al educației, iar între iunie și octombrie 2019 premier al unei bizare coaliții între pro-europenii alianței ACUM (compusă din partidul ei și cel al lui Andrei Năstase) și pro-rușii din PSRM.

Prăbușirea casei Dodon

Într-o societate divizată, o asemenea victorie la foarte mare diferență poate părea surprinzătoare, mai ales că în 2016 Dodon se impunea cu 4% în fața Maiei Sandu. Ce a generat această răsturnare?

Igor Dodon și Patriarhul Rusiei FOTO Pagina de Facebook a lui Igor Dodon

În primul rând, pe lângă succesul Maiei Sandu, este un eșec al lui Dodon. Acesta nu a reușit să își onoreze promisiunile din 2016. Iar imaginea de marionetă coruptă a oligarhului Plahotniuc, care îi cumpăra complicitatea cu bani și i-a pavat drumul spre succes în 2016, l-a decredibilizat serios. În al doilea rând, ca și Ucraina, Republica Moldova este o societate în care implantarea partidelor este precară, acestea ard repede. Toate formațiunile din actualul parlament, cu excepția Partidului Democrat, sunt apărute după 2010.

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

În ciuda percepției că Igor Dodon ar fi susținut de Moscova, sprijinul a fost unul anemic. Republica Moldova nu este prioritară pe agenda Rusiei, care nici nu mai dispune de resurse pe care să le investească aici. Câtă vreme nu se pune problema intrării în NATO (pe care Maia Sandu nu a evocat-o) sau a unirii cu România (pe care Sandu declara în 2016 că ar susține-o cu titlu personal), Kremlinul se poate mulțumi să lase spațiul dintre Prut și Nistru pe perfuziile economice ale Uniunii Europene.

În al doilea rând, venalitatea lui Dodon este binecunoscută la Moscova. El a mai trădat interesele protectorilor săi, de pildă când a asigurat în 2012 în parlament majoritatea necesară pentru alegerea președintelui Nicolae Timofti și evitarea alegerilor anticipate. Iar aranjamentele sale de culise cu Plahotniuc au indispus în dese rânduri.

Kremlinul s-a reorientat deja spre primarul Chișinăului, Ion Ceban, care a câștigat în 2019 capitala, de obicei teren interzis pentru forțele pro-ruse. Mai tânăr, mai titrat, inclusiv cu studii la Moscova pe care Dodon nu le are, mai apropiat de o imagine de tehnocrat, mai puțin compromis și rudimentar, Ceban se mulează mai bine pe interesele de moment ale curatorilor din umbră.

Deruta lui Dodon îl afectează însă și pe Ceban, pentru că în Chișinău Maia Sandu a obținut 60% din sufragii, pe fondul unei prezențe record. Alt aliat conjunctural al lui Dodon, Partidul Șor al oligarhului fugar Ilan Șor, nu și-a bătut capul peste măsură să îi transfere președintelui capitalul său politic de 6,50% din primul tur. În fieful formațiunii, raionul Orhei, Maia Sandu a câștigat cu 70%!

Planurile pe această parte a eșichierului politic s-ar putea să fie date peste cap de un outsider, Renato Usatîi. Primarul de la Bălți, șef al Partidului Nostru, vizează preluarea electoratului pro-rus al PSRM și lichidarea acestei formațiuni. Usatîi are un diferend cronicizat cu Dodon, dar, după eliminarea acestuia din scenă, Ceban nu pare a-i fi un oponent pe potrivă.

Discursul său radical anticorupție i-a adus aproape 17% în primul tur. Interesul său, și motivul pentru care a favorizat-o pe Maia Sandu, este organizarea alegerilor parlamentare anticipate, prin care partidul său să poată intra în legislativ.

Povara așteptărilor, lipsa puterii reale

Cu toată deruta lui Dodon, care a strîns cu aproape 145 000 de voturi mai puțin decât la alegerile din 2016, performanța Maiei Sandu este una excepțională. În primul rând, ea a reușit să atragă în turul second voturile unui spectru foarte larg, de la unioniști radicali până la stataliști sau votanți ai lui Usatîi. Ea nu alienează electoratul rusofon, a cărui parte mai tânără și urbană vede limpede avantajele unei apropieri de UE. Sandu aproape și-a dublat scorul din primul tur (488 000 de sufragii), cu 943 000 de votanți (Dodon obținuse 834 000 în urmă cu patru ani).

Foto: © Vladyslav Musiienko | Dreamstime.com

În diaspora, Maia Sandu a adunat 93%, în condițiile unei prezențe excepționale. Cu peste 262 000 de voturi exprimate, recordul de 150 000 din primul tur a fost pulverizat. Și asta în ciuda manevrelor Comisiei Electorale Centrale, controlată de Dodon, care a înființat o mulțime de secții în Federația Rusă, cu prezență costelivă, dar nu a dorit să creeze mai multe în Occident, în zone unde se trăiesc mulți basarabeni (din Germania, de pildă).

Participarea a depășit-o pe cea din 2016, în condițiile în care populația Republicii Moldova scade, iar mare parte dintre cetățenii ei emigrează în continuare. Maia Sandu s-a clasat prima în 17 raioane dintre cele 32 (centrul și sudul), plus capitala Chișinău și diaspora, pe când Dodon a repurtat 15 raioane (nordul, precum și Transnistria – cu 85%, iar în sud Găgăuzia – cu 95%, Taraclia minorității bulgare cu 93% și Basarabeasca). Ca o curiozitate, Sandu a pierdut raionul natal, Fălești, dar a câștigat cu 66% în Călărași, pe raza căruia s-a născut Dodon.

Speranța cu care au creditat-o alegători cu așteptări diferite poate fi o povară pentru Maia Sandu. Deocamdată, parlamentul îi este ostil, iar formațiunea sa abia numără 14 deputați din 101. Alegerile parlamentare ar urma să fie organizate tocmai la începutul lui 2023. Sandu va încerca să forțeze anticipate, ceea ce de altfel i-a promis și lui Renato Usatîi. Dar nimeni altcineva nu are interesul de a-i facilita demersul, deși victoria sa poate fi semnalul unor proteste pentru noi alegeri.

PSRM cocheta cu idea anticipatelor, sperând că ar putea alcătui majoritatea singur (acum are 37 de deputați). După acest fiasco, dar și cu Partidul Nostru al lui Usatîi în coaste, socialiștii se vor agăța de guvernare, pentru care fac majoritate cu Partidul Șor (7 mandate) și alți transfugi din Partidul Democrat, ciobit în tot felul de facțiuni după fuga din Republica Moldova a oligarhului Plahotniuc.

Democrații, conduși de fostul premier Pavel Filip, tocmai au ieșit de la guvernare. Ei mai contează pe 13 mandate și în mod cert nu au perspective de a obține mai multe la urne. Șase deputați ex-democrați s-au grupat în facțiunea Pro Moldova, controlată de Andrian Candu, cel mai fidel locotenent al lui Plahotniuc. Platforma DA a lui Andrei Năstase se bazează pe 11 parlamentari, care nu sunt motivați să facă jocurile fostei lor aliate Maia Sandu.

Tracțiunea electorală a lui Andrei Năstase s-a epuizat, iar partidul probabil că nu ar trece pragul de 5%. Neafiliații și independenții care nu susțin guvernul, inclusiv liderul Partidului Unității Naționale, Octavian Țîcu, ar prefera probabil și ei să rămână parlamentari.

Maia Sandu va încerca să forțeze reforme în domeniul justiției, unul foarte corupt. Cu tot sprijinul popular, se va izbi de opoziția frontală a parlamentului, pe care cu greu o va putea înlătura. Va putea eventual obține unele concesii, dar nicidecum esențiale, necesare pentru atragerea asistenței financiare a UE, de care guvernul PSRM nu se poate dispensa. În politica externă, probabil va reuși să realizeze progrese semnificative, credibilitatea sa internațională fiind net superioară celei a lui Dodon. Dar pe plan intern, convulsiile din campania electorală se vor prelungi pe termen nedefinit.

Pentru România, Maia Sandu va fi un partener demn de încredere, care va căuta să impulsioneze proiectele de convergență economică și a infrastructurii. Numai că deocamdată nu deține pârghii în acest sens. Pentru moment, Maia Sandu a câștigat doar încrederea electoratului, la pachet cu așteptări foarte mari, nu și puterea reală.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€