Când un rom devine purtătorul de cuvânt al urii. Ce pierdem și ce învățăm din demiterea lui Nicolae Păun

Bogdan Burdușel

Nicolae Păun a fost demis din funcția de președinte al Comisiei pentru Drepturile Omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale din Camera Deputaților. O decizie firească, legitimă și absolut necesară după o serie de declarații profund periculoase și discriminatorii.

 Printre afirmațiile care au declanșat reacția publică se numără: 

„ONG-uri de promovare a homosexualității încurajează tinerii romi spre Satana”

și

„ONG-uri rome înființate și finanțate de Soros otrăvesc tinerii romi.”

Acest tip de discurs nu are ce căuta în fruntea unei comisii dedicate apărării drepturilor omului. Mai ales când vine din partea unei persoane care, teoretic, ar trebui să apere exact acele comunități vulnerabile care sunt atacate zilnic în spațiul public.

Când vocea reprezentantului minorității rome ajunge să fie portavocea extremei drepte

Nicolae Păun a fost timp de peste 20 de ani reprezentant în Parlament din partea minorității rome și s-a bucurat de o vizibilitate constantă. Dar această vizibilitate nu s-a tradus niciodată în politici publice coerente, în legi cu impact real pentru comunitățile rome sau în consolidarea unei voci colective a romilor în spațiul democratic.

Prezența sa în Parlament a fost, în cea mai mare parte, formală. Un fotoliu ocupat, dar nu o voce concentrată pe schimbări sistemice în beneficiul comunității rome. Nu a generat reforme. Nu a construit instituții. Nu a creat punți între stat și o comunitate profund marginalizată. Iar în ultimii ani, discursul său a alunecat în direcții tot mai radicale, preluând teme și limbaj din propaganda extremei drepte.

De la obsesia cu George Soros, la așa-zisa „protecție a copiilor romi” împotriva influențelor moderne, Nicolae Păun a reciclat narative conspiraționiste folosite de partide extremiste din întreaga Europă. Sub masca grijii față de comunitate, a fost promovat un mesaj periculos: dezbinare, intoleranță și teamă față de progres.

Această retorică nu apără comunitatea romă. O compromite. O vulnerabilizează și mai mult, asociind-o cu teorii absurde și periculoase.

Societatea civilă reacționează. Statul răspunde

Declarațiile lui Păun au fost întâmpinate cu un val puternic de reacții din partea societății civile: ONG-uri, activiști, foști parteneri de dialog l-au denunțat public. A fost sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Iar conducerea Camerei Deputaților a luat act.

Această decizie e o reușită pentru a ne păstra încrederea, atâta câtă mai avem cu toții, în  instituțiile statului. Dar vine la pachet și cu un cost. Iar costul e unul destul de mare, mai ales pentru comunitatea romă.

Francis Fukuyama: Rusia s-ar putea prăbuși înaintea Ucrainei

Fukuyama vorbește despre căderea lui Viktor Orbán și explică de ce succesul lui Péter Magyar în înlocuirea establishmentului populist de dreapta din Ungaria ar putea oferi lecții utile și pentru Statele Unite. Tot el explică de ce crede că regimul lui Putin s-ar putea prăbuși, în cele din urmă, înaintea celui ucrainean.

Suntem răi, oameni buni. Cum o știre care ar fi trebuit să fie despre Evaluarea Națională a devenit instrument de hărțuire a unei eleve

Mii de păreri răutăcioase curg în secțiunea de comentarii a unui videoclip în care o adolescentă, ieșită de câteva clipe de la examen, spune zâmbind că nu s-a descurcat foarte bine. Entuziasmul ei și faptul că are unghiile lungi s-au transformat într-o avalanșă de ipocrizie și violență împotriva copilei. 

O victorie pentru integritate. O pierdere pentru reprezentare

Faptul că un rom nu mai conduce această comisie este, pentru comunitatea romă, o pierdere importantă. Într-un sistem politic care oferă extrem de puține funcții de decizie romilor, absența unui rom într-o poziție cheie din Camera Deputaților se simte imediat. Reprezentarea scade și o dată cu ea scade și accesul la luarea deciziilor.

Aceasta este durerea reală: că un loc câștigat, prin eforturi istorice, a fost folosit greșit, până a fost pierdut. 

Cred că e important să înțelegem, în primul rând noi romii, că avem nevoie de lideri care înțeleg complexitatea momentului politic actual. Care știu că lupta pentru drepturi nu înseamnă discreditarea altor grupuri marginalizate și, mai ales, care nu transformă comunitatea într-un scut în spatele căruia să atace valorile democrației.

Pentru că reprezentare doar de dragul reprezentării nu e de ajuns. Iar romii din România nu mai au timp să aștepte.