Lumina ce se naște din camera obscură

Un aparat foto vechi de aproape 100 de ani a fost cel care l-a făcut pe clujeanul Simon Csaba să renunțe la o carieră într-o multinațională, să refuze oferta de a pleca din țară (gând care îl tot ademenește de fiecare dată când citește despre politică) și să pornească o mică afacere pe cont propriu acasă, în România.

Ideea pe care Csaba − proaspăt licențiat în inginerie electrică − o pune în practică în casa lui din satul Vlaha este aceea de a transforma aparate de fotografiat stricate în veioze originale, cu personalitate.

*

− Care este legătura ta cu fotografia?

− Nu sunt neapărat pasionat de fotografie, ci de lucruri vechi și de tehnică, de calculatoare, de orice aparat care are un mecanism fin, care se poate desface și la care se poate lucra.

Într-adevăr, când am fost mic am vrut să devin fotograf sau preot, dar, în cele din urmă, mi-a ieșit cu ingineria.

Tatăl meu nu mă prea lăsa să mă uit la desene animate, spunea că sunt prostii și atunci mă uitam foarte mult pe Discovery, unde era un show în care restaurau mașini vechi.

De atunci vine ideea cu restauratul. M-am gândit de mult că ar fi o idee bună o afacere în zona asta, fiindcă, în lumea consumeristă, nimeni nu mai repară nimic.

Nimic nu mai are valoare așa cum aveau lucrurile înainte. Cum era un aparat de fotografiat Zenit, spre exemplu. Totul este făcut să se strice, să cumperi unul nou și tot așa.

GALERIE FOTO

*

− Cum ai ajuns la ideea Upcycle the Past, de a transforma aparate de fotografiat în veioze?

− De mic sunt pasionat de leduri și becuri, poate că de acolo. Făceam tot felul de matrice și eram fascinat că luminau după ce le legam la calculator.

Plus că întotdeauna mi-a plăcut să restaurez chestii. Am început să repar biciclete, apoi mașina mea, la care am lucrat luni de zile să o refac total, o menghină etc.

Anul trecut, în timp ce eram angajat la o corporație și eram aproape de a intra în depresie, mi-a venit ideea să caut în podul casei părintești din Turda ce lucruri vechi mai găsesc și pe care aș putea să le restaurez.

Am găsit un mojar din alamă, o lampă cu petrol și aparatul de fotografiat al mamei, un Voigtlander din 1937.

Am început să caut soluții cum să-l transform în ceva util. Am găsit pe internet un video cum cineva a făcut o veioză dintr-un aparat de fotografiat, dar într-un mod urât și prost. Am zis − ok, eu voi face total diferit, așa cum trebuie.

Am pus accent pe detalii, am mers în Turcia să caut accesorii, cum este dulia asta, spre exemplu. Are culoarea potrivită, să fie în contrast cu aparatul. Sau fire electrice învelite în textile pe diverse culori.

− Cum ai restaurat primul aparat, cel al mamei tale?

− A fost foarte interesant să caut și să găsesc piesele necesare. Spre exemplu, furtunul metalic montat pe aparat este de la un cazan de apă. Munca la acest aparat a durat vreo 4 zile.

Din cauză că are un obiectiv încorporat în aparat, mi-a fost foarte greu să găsesc o soluție să nu deteriorez lentila, să nu afectez starea originală a aparatului. O altă problemă a fost găsirea unui trepied potrivit, fiindcă voiam ceva cu argintiu care să se potrivească și ca design.

− Unde găsești aparatele și accesoriile de care ai nevoie?

− În principal, pe Olx.ro − unde, însă, trebuie să ai o logică, să știi ce termeni folosești. Dacă scrii doar „aparat vechi” – îți dă total aiurea, nu poți folosi aproape nici un rezultat.

Într-un final, am reușit să găsesc formula bună de căutare și am cumpărat loturi întregi de aparate foto defecte. Acum colaborez foarte bine cu un domn din județul Suceava.

Un alt loc unde am găsit multe aparate frumoase este la târgul de la Negreni. Spre exemplu, un domn vindea un aparat Kodak Junior, vechi de peste 100 de ani, în cutia originală, cu manual. Era ca nou.

Am mai găsit trepiede interbelice, aparate Leica vechi, dar în stare perfectă. În ce privește prețul, plătesc undeva pe la 50-60 de lei pe un aparat defect.

O altă problemă este că în România nu găsesc elementele de care am nevoie − spre exemplu, cablu electric înfășurat în textil. Ce găsești în Cluj sunt, în mare majoritate, cabluri albe, atât.

Am găsit ce am nevoie doar la o firmă din București, dar este 10 lei metrul. La ideea unui prieten, am mers în Turcia, unde găsești absolut orice. În Istanbul am găsit o stradă plină exact cu ce căutam, cabluri textile, becuri, dulii, întrerupătoare, ștechere, iar prețurile erau cam de 5 ori mai mici.

Trebuie să-mi fac contacte și să import de acolo. Acum m-am întors cu un geamantan plin cu 60 metru de cablu, dulii, întrerupătoare și ștechere. Timp de o săptămână, cât am stat acolo, în fiecare zi am intrat și am cumpărat ceva dintr-un magazin de electrice.

− Cum te gândești să dezvolți această idee într-o afacere?

− Am căutat pe internet despre transformarea aparatelor foto în lămpi și cred că nimeni nu mai face așa ceva în România.

Astfel, m-am gândit că, dacă tot sunt pe internet și prin târguri stocuri imense de aparate foto vechi, lămpi și de tot felul de accesorii, de ce să nu salvez aceste obiecte de la rugină și distrugere. Asta putând deveni și o sursă de venit.

Când cumpăr un aparat, trebuie să fie nefuncțional. Niciodată nu voi folosi un aparat bun, fiindcă nu ar fi etic să îl distrug.

Urmează să fac un site și, momentan, mă gândesc cum să mai aduc îmbunătățiri proiectelor la care lucrez. Într-o zi, îi povesteam ce fac lui Mani de la trupa Urma și mi-a dat o idee excelentă.

Mi-a recomandat ca toate aparatele transformate să aibă cablul electric din textil roșu, să fie ca un brand personal, să se știe că Upcycle the Past are marca aceasta, roșu ca focul.

M-am gândit să fac și un canal de YouTube unde să arată cum meșteresc aceste lămpi din aparate vechi și stricate.

Mulți mă și descurajează, îmi spun că în România nu se va plăti pentru așa ceva și să mă orientez să vând în străinătate. Eu cred că, totuși, se poate, trebuie doar să găsesc o balanță între ce ofer și preț, profitul acum fiind oricum foarte mic.

Prețurile sunt între 150 de lei și 450 de lei, în funcție de aparatele folosite. Este greu să încep să vând pe internet, pentru că eu le fac manual.

Fiecare produs e unicat, deci nu pot să asigur o producție care să satisfacă o cerere foarte mare, și nici nu doresc asta.

GALERIE FOTO:

*

− Ce nu ți s-a potrivit în corporația pentru care ai lucrat?

− Agitația, haosul, faptul că se merge foarte mult pe cantitate, nu pe calitate. Ca inginer, nu ai dreptul să vii cu soluții, cu propuneri.

Trebuie să spui care este problema, informația merge la sediul general dintr-o altă țară, după care aștepți săptămâni întregi soluția care ți se dă de acolo, pe care tu trebuie doar să o implementezi.

Așa era și mie nu-mi place chestia asta.

− Fiindcă ai o profesie căutată de corporații, te-ai gândit vreodată să pleci din România?

− Da, în fiecare zi când îl văd pe Dragnea și când aud ce pot să facă cu legile mă gândesc la asta. Chiar am o glumă cu prietenii și în familie despre când plecăm în Noua Zeelandă sau Canada.

Știu că este foarte riscantă începerea acestei afaceri de nișă, să transform aparate foto vechi și nefuncționale în lămpi, dar nu vreau să plec, deși am avut posibilitatea să mă angajez în Germania.

Cred că suntem în situația asta și pentru că mulți tineri, dorind o viață mai bună, au plecat. Foarte mulți sunt plecați.

La sora mea, care a terminat șefă de promoție în ingineria materialelor, a venit firma de microcipuri Dialog din Germania și a luat-o. E plecată deja de doi ani.

Eu consider că e important să încerci să faci ceva, să dovedești ceva și abia când vezi nu funcționează nimic…