"Luca, sunt eu, tatăl tău!"

Valentin Șchiopu

Redactor

Pe Valentin Vesa, omul care a lansat rețeaua „ShoeBox – cadoul din cutia de pantofi”, l-am întâlnit într-un mall, împreună cu fiul său, Luca, după vizionarea ultimei producții Star Wars – The Force Awakens.

Forța se trezise, într-adevăr, dar la fel de ușor s-ar fi putut pierde în furnicarul unde numai puterea de seducție a vitrinelor contează. Adevăratul Darth Vader ar trece nebăgat în seamă în imperiul clonelor la preț redus.

Luca are 11 ani. Datorită lui, soții Vesa, Oana și Valentin, au găsit forța de a depăși zona confortabilă a căminului lor pentru a duce mici bucurii de Crăciun în case unde calendarul consemnează toate zilele anului în mod egal.

În 2006, Valentin Vesa a decis să-i dea fiului său o lecție: „Avea doi ani și jumătate. La vârsta aceasta, copiii se atașează de obiecte. Spun doar – vreau, vreau, vreau, vreau… Mi-am dorit să învețe să și dăruiască. Am luat niște cutii de pantofi și, împreună, am învățat să dăruim”.

Împreună cu prieteni de familie și copiii acestora, familia Vesa a pregătit cadouri pentru oameni mai necăjiți. I-au găsit la Pata Rât, lângă groapa de gunoi a Clujului.

Luca a povestit întâmplarea la grădiniță, cum povestesc toți copiii, astfel că „proiectul” lui Valentin Vesa a stârnit curiozitatea altor părinți din Cluj.

„Cine sunteți? Din ce organizație faceți parte?”. Omul ridica din umeri, zâmbind: „Suntem doi părinți, patru, zece, care, înainte de Crăciun, strâng niște cadouri ambalate în cutii de pantofi”.

Așa s-a trezit forța „ShoeBox – cadoul din cutia de pantofi”.

Valentin Vesa, înainte de Crăciun, în perioada distriburii cadourilor ShoeBox. Foto: Raul Ștef

*

În 2007, cercul de prieteni s-a mărit. Un status postat pe de-acum uitatul yahoo messenger  – „Adunăm cadouri pentru copii” – a produs prima mobilizare importantă.

My Fair Ioji. Cum a ajuns un cățel al străzii din Sighișoara într-o fermă de vis din Cornwall 

Câinii din România, care au fost salvați de pe stradă și trăiesc în adăposturi publice sau private, sunt adoptați sistematic în Marea Britanie, prin intermediul unor asociații de caritate. 

O asociație din Cluj organizează anual tabere pentru copiii cu boli grave. Cum reușește? „Dacă oamenii pun împreună bucățelele mici pe care le au, în timp efectul lor crește și se multiplică”

De 13 ani, Yuppi Camp, un ONG din Cluj, organizează tabere terapeutice pentru copiii cu boli grave. Timp de câteva zile, copii cu diabet, cancer, boala celiacă, hipoplazie renală și alte boli grave au parte de activități în aer liber, sub atenta supraveghere a unei echipe formate din medic, asistentă medicală, dietetician și, în unele cazuri, kinetoterapeut. Alături de ei, și părinții iau o pauză și „stau fără stresul că copilul s-ar putea să nu fie bine”.

512 cutii aveau să facă fericiți copii din orfelinate sau din zone defavorizate. Doi ani mai târziu, șeful lui Valentin Vesa de la acea vreme, Cornelius Brody (IQuest), i-a spus că ideea trebuie scoasă din cutia de pantofi, încălțată corespunzător și trimisă să colinde România.

Brody i-a pus la dispoziție și spații pentru colectarea cadourilor, în orașele unde compania de IT avea filiale.

Din momentul în care s-a creat o pagină de Facebook dedicată mișcării ShoeBox (2011), cutia de pantofi a devenit un obiect rarisim.

În 2013 s-a ajuns la 30.669 de cadouri, adunate de români din 8 țări, în 107 centre din 66 de orașe (iată harta centrelor de colectare ShoeBox).

Un an mai târziu, Valentin inventaria peste 40.000 de cutii din 17 țări, cu tot cu România. Iar pentru 2015, fondatorul ShoeBox a introdus o regulă nouă: toate lucrurile trebuie să fie nou-nouțe!

„Anul trecut am aruncat conținutul a 2.000 de cutii, lucruri care n-ar fi putut reprezenta un cadou. Probabil că multe au fost puse de către copii, fără să fie verificați de părinți – haine murdare, jucării stricate, pantofi uzați.

Anul ăsta, din ce-am aflat de la parteneri, în Cluj am aruncat până acum doar trei cutii. Din celelalte orașe, județe și țări, toată lumea îmi spune că sunt lucruri de super-calitate.

Mult mai puține, e adevărat, aproape jumătate față de anul trecut, dar toate de calitate. Cel mai important, chiar dacă volumul nu mai e atât de mare, e ca lucrurile care ajung la copii să fie de calitate.”

Acțiune ShoeBox la Sibiu, Foto: Pagina de Facebook ShoeBox

*

Rețeaua ShoeBox este gestionată de 300 de membri coordonatori ai centrelor de colectare din toată țara. Fiecare e sprijinit de 3-4 prieteni, astfel că, în fiecare iarnă, peste 1.000 de oameni sunt implicați în adunarea cutiilor de pantofi, fără să-i punem la socoteală pe voluntarii care ajută la distribuirea lor.

Valentin Vesa ține la regulile stabilite de la început: nu acceptă donații în bani, nu și-a pus proiectul sub umbrela unui ONG, iar cutiile trebuie să vină desfăcute în centrele de colectare, pentru a putea fi verificate.

Mai mult, Valentin insistă că ShoeBox nu e despre Moș Crăciun.

El spune că această acțiune nu are nevoie de un intermediar, ci vorbește despre solidaritate și altruism, despre „oameni care ajută alți oameni, nu reni și alte ființe magice”.

„Copiii care primesc cutiile știu asta. Li se spune – Ați primit o cutie de la un alt copil, care a făcut-o pentru voi, de Crăciun. E foarte ușor să arunci o chestie din asta super-faină – ah, a venit Moș Crăciun, când ar trebui vorbit despre efortul oamenilor și despre timpul învestit de ei.

Am ținut foarte mult ca orice știre despre noi să precizeze că nu suntem cu Moș Crăciun. ProTV m-a trișat de fiecare dată. Anul ăsta au spus, în sfârșit, că unde nu ajunge Moș Crăciun ajunge ShoeBox. Tot au zis ceva cu Moș Crăciun, dar au adăugat că nu înțeleg eu media, că e foarte emoționantă această alăturare, copii care primesc cadouri și Moș Crăciun. Ok, să zicem că așa e”, a glumit Vesa, care muncește, de altfel, în domeniul social media.

Din 2011, de când demersul său a ajuns la o notorietate națională, fondatorul ShoeBox a început să se confrunte cu probleme pe care nu și le-ar fi imaginat când a pornit acțiunea.

A primit telefoane de amenințare, „oameni care mă întrebau de ce mă cred Mesia”, au fost partide care i-au cerut un „parteneriat” – să-și pună sigla pe cutiile cu cadouri, sau firme gata să-i livreze produse în schimbul menționării la televizor. Au existat și persoane care au cerut bani în numele ShoeBox.

„Țin foarte mult la branding. Etichetele noastre trebuie să fie doar în formatul pe care l-am stabilit, pentru a fi ușor de recunoscut. Sunt atâtea proiecte de tipul ShoeBox în România, încât poate ajunge o cutie cu mizerii la un copil, și mă sună părinții să-mi spună că se consideră jigniți. S-a întâmplat de multe ori. Le-am cerut să-mi trimită o poză cu cutia. Nu era eticheta noastră.

La Craiova, de pildă, cineva a mers la un liceu și a spus că e reprezentantul fundației ShoeBox. Avea ecuson, legitimație cu logoul nostru. M-a sunat doamna directoare, foarte emoționată: Vai, domnule Vesa, acum am dat telefon la casierie, să vă dea 100 de milioane. I-am răspuns – Doamnă, închideți imediat telefonul și sunați la Poliție„.

*

Născut la Lipova, Valentin Vesa era în clasa a cincea la revoluție. Cadourile erau puține în copilăria sa. După ’89, „supremul” lor avea să se prezinte sub forma dulciurilor MAOAM. El era convins că vin din America, locul în care spera că se va stabili într-o zi.

Pe soția sa, care e clujeancă, a cunoscut-o la Arad, unde erau studenți. Oana Vesa se emoționează până la lacrimi când ascultă imnul național și nu-și vede viitorul departe de România.

Valentin a venit la Cluj, pentru Oana, și s-au căsătorit. O vreme, le-a fost foarte greu. Neavând bani de chirie, împărțeau un apartament modest cu bunica ei.

„Poate că de aici vine, într-un fel, motivația noastră, de la faptul că nu am trăit mereu bine. Am reușit să facem să ne fie mai ușor, să avem joburi bune, căsuța noastră, o mașină. Și atunci am zis să-i învățăm și pe copiii noștri ceva semnificativ, pentru că ei cresc cu toate lucrurile la îndemână.

Să înțeleagă că sunt alți copii care nu au absolut nimic, nu au posibilitatea să primească nici măcar o banală ciocolată. Reacțiile lor sunt formidabile. Sunt mult mai deștepți decât credem. Îți spui că nu pot să perceapă o anumită realitate, iar apoi le vezi reacțiile atât de mature, atât de emoționante”, spune Valentin.

Familia Vesa: Valentin (36 de ani), Luca (11 ani), Hannah (8 ani) și Oana (37 de ani). Foto: Arhiva personală

În urmă cu doi ani, Valentin s-a trezit cu un telefon, pe la 3 noaptea, de pe o platformă petrolieră din Arabia Saudită. Erau doi ingineri români, impresionați de povestea ShoeBox.

„- Vrem să ajutăm! Unde vă trimitem banii? – Trimiteți-i unei persoane de încredere, care să facă 3-4-5 cutii, câte doriți. Noi nu primim donații în bani”.

Așa i-a venit ideea unor centre de colectare în afara țării: „M-a sunat apoi cineva din Europa – Am o casă mare, cu garaj, sunt dispus să ajut, cu colectare, cu tot. Așa vin, în decembrie, cutii din toată Europa, trimise cu firme de transport, cu șoferul cutare care-i prieten cu cumnatul nu știu cui, oameni inimoși care vor să ajute și o fac efectiv. Ba jumătate de tir, ba un sfert de microbuz, ba printre picioarele turiștilor care nu comentează niciodată nimic. Tot felul de experiențe superbe”.

În 1999, Valentin și-a pierdut mama chiar în seara de Crăciun. Simte de fiecare dată, în perioada aceasta mai mult ca oricând, că-i lipsește ceva.

Se gândește însă că, poate pentru prima oară, zeci de mii de copii au o bucurie datorită ShoeBox. Și merge înainte, cu povestea miracolelor care încap într-o cutie de pantofi.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€