Corespondență din Ucraina: Lacrimi și rachete. Paște pe timp de război în Odesa

Clădirea cu 15 etaje din cartierul de la marginea orașului Odesa are găuri mari și într-o parte și în alta, ca și cum ar fi fost străpunsă de o săgeată. „Rana” e înnegrită de la explozie, iar blocul pare fragilizat de golul de la nivelul patru.

Pe trotuare și pe șina de tramvai care trece prin apropiere sunt resturi de haine, dulapuri, de pereți și de geamuri, din tot ceea ce pentru câteva zeci de oameni a reprezentat, până în această săptămână, „acasă”.

La câteva ore de la atacul cu rachete lansate de ruși asupra portului de la Marea Neagră, echipele de intervenție încă mai scot morți din moloz.

Un bilanț temporar făcut de autorități a anunțat opt persoane ucise și cel puțin 18 rănite. Printre cei care și-au pierdut viața în Sâmbăta Mare sunt o mamă, copilul ei de trei luni, dar și bunica, potrivit președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. 

La etajul patru, chiar locul cel mai afectat din clădirea înaltă, trăia un bun prieten al lui Artem. După cum ne-a povestit tânărul de 23 de ani – lângă locul impus de forțele de securitate ucrainene pentru cei care îi caută pe cei dragi – de când s-a petrecut atacul, adică în jurul orei 14, nu mai reușește să dea de prietenul său. Nu mai răspunde la telefon.

Acesta locuia acolo cu soția lui și nici despre ea nu are informații.

„Sper să aflăm că sunt în regulă și că sunt în spital, asta îmi doresc cel mai mult”, ne spune îngrijorat Artem.

Nu e singurul într-o astfel de situație în grupul celor adunați la câțiva zeci de metri de blocul lovit de rachete. Unii și-au pus pături peste ei, pentru a face față frigului care se lasă odată cu seara. Discuțiile la telefonul mobil sunt lungi și întrerupte de lacrimi.

O doamnă, profesoară de franceză, ne povestește că nu poate înțelege de ce cartierul ar fi reprezentat o țintă, căci nu e nicio unitate militară în toată zona, doar o secție de poliție, ceva mai departe de locul în care ne aflăm.

Nelămurirea e împărtășită și de alți locuitori ai cartierului.

Svetlana, alături de băiatul ei, a reușit să scape din clădire pentru că are apartamentul la etajul nouă. Totul s-a petrecut repede, din ce își amintește: un zgomot asurzitor și în jur lucrurile au început să zboare.

E fericită că a scăpat, e și însărcinată cu al doilea copil. Așteaptă însă să vadă ce s-a întâmplat cu vecinii ei.

În seara de Înviere, locuitorii din Odesa au adus flori la locul atacului, iar voluntarii au venit cu ceai cald pentru a-i încuraja pe cei care au scăpat cu viață.

Guvernul de la Kiev consideră că menirea rachetelor trimise de către Rusia spre Odesa a fost să inspire teamă și să reducă dorința ucrainenilor de a lupta. Moscova susține că a atacat ținte militare. De altfel, în oraș localnicii au auzit sâmbătă mai multe explozii.

Informațiile publicate de oficialitățile locale nu sunt clare în privința a ceea ce s-ar fi aflat în vizorul rușilor.

În cele două luni de invazie trupele Moscovei au mai atacat cu rachete Odesa și regiunea din jur, dar, în general, a fost vorba despre obiective militare și infrastructură strategică. Până acum, orașul nu a suferit atacuri cu un număr mare de victime, ca în alte părți din Ucraina.

Semnale de alarmă a ridicat și declarația de zilele acestea a unui general rus, cum că ținta Rusiei este să preia preia controlul deplin asupra estului și sudului Ucrainei, deci inclusiv asupra Odesei. În plus, Rusia și-ar dori și crearea unui coridor terestru spre Transnistria, din Republica Moldova, unde sunt deja staționate trupe ale rușilor.

Odesa arată ca smulsă din pozele de arhivă din Al Doilea Război Mondial. Centrul e plin de baricade cu saci de nisip și „X”-uri din oțel menite să împiedice înaintarea tancurilor.

Soldații sunt omniprezenți, iar unele magazine și-au acoperit vitrinele cu placaj. 

Războiul a afectat inclusiv slujba de Înviere, căci ucrainenii nu au avut voie să iasă din casă după ora 23 și până la ora 5 dimineața, restricție impusă de autoritățile de la Kiev de teama unor provocări.

Așa că în dimineața zilei de Paște, în Odesa, în jurul orei șapte, credincioșii ortodocși veneau spre biserici ținând în mâini coșuri împletite în care aduceau pască, ouă vopsite, sticle de vin roșu pentru a fi binecuvântate de preoți. Tot atunci aprindeau și lumânările.

La Catedrala Schimbării la Față, cea mai importantă biserică din oraș, Irina, de 34 de ani, a adus ouă colorate în albastru și galben, ca steagul țării. 

Își amintește de exploziile din ziua precedentă, căci s-a aflat atunci în aceeași zonă cu blocul bombardat. Îi e greu să înțeleagă cum rușii au putut să facă acest lucru înainte de o așa mare sărbătoare religioasă cum e Paștele. Speră ca Dumnezeu să-i pedepsească pe cei aflați în spatele atacului.

Încearcă să fie curajoasă: „Suntem acasă, nu ne este frică.  Este casa noastră și o vom apăra.”

Alți credincioși pe care i-am întâlnit și-au mărturisit în schimb teama, după ce au văzut ce s-a întâmplat. O femeie a intrat în catedrală plângând și cu greu și-a reținut lacrimile cât timp a stat înăuntru.

La o altă biserică din centrul orașului, Sasha a venit împreună cu soția și fiica lui. Le spune „doamnele mele”. Ele abia s-au întors din Germania, unde s-au refugiat pentru o vreme. Au venit acasă de Paște, numai ca să realizeze că s-ar putea să nu aibă foarte mult timp la dispoziție să fie împreună.

„E teribil să te desparți de ai tăi, o parte din tine pleacă și nu știi niciodată dacă îi mai vezi vreodată sau nu”, spune Sasha. Bărbatul nu are voie să părăsească Ucraina pentru că este apt de serviciul militar. 

La slujba de dimineață, împreună cu familia reunită, Sasha s-a rugat să vină în sfârșit pacea și pentru ucraineni.