"La noi, toată lumea vrea totul foarte repede. E un comportament de tip fast-food"

Valentin Șchiopu

Redactor

Aproape că nu există restaurant în Europa de vest unde să nu găsim cel puțin un român printre angajați.

Ferenc Bárdos, un bucătar clujean de 30 de ani, s-a întors de la Londra de câteva luni. În echipa din care a făcut parte erau numai români. Înlocuiseră niște italieni la restaurantul Vivo, un local cu specific mediteranean de pe Upper Street.

Șase români pe o tură, tot atâția pe cealaltă, iar patronul, englez.

„Îți dădea senzația că ești tot acasă”, mărturisește bucătarul, căruia prietenii îi spun Levi.

A lucrat trei ani în Anglia și spune că această experiență l-a ajutat să înțeleagă cum s-ar putea schimba și în România o industrie în care toată lumea se declară ofensată de calitatea serviciilor.

La noi, formula „Complimente bucătarului!” se aude extrem de rar. Suntem pe poziții inamice.

„Mi-am dorit foarte mult să văd cum se trăiește și cum se muncește efectiv în altă țară. Am lucrat și într-un street-food, unde e puțin diferit, și ai parte de foarte multă energie pozitivă și de interacțiunea cu clienții, dar și în bucătăria unui restaurant.

Regimul de lucru e mai relaxant acolo. La noi în țară, toată lumea vrea totul foarte repede, parcă am devenit un fast-food imens. Lumea bate grăbită din picior. Pentru mine, satisfacția clientului e esențială, dar respectul trebuie să existe de ambele părți.

În Anglia e mai multă răbdare, pentru că e nevoie de timp ca să scoți o mâncare de calitate. Acolo, oamenii par să înțeleagă asta. Mâncarea bună ia timp, nu e noutate. Și eu, când ies în oraș, mă duc să mănânc ceva ce n-aș găti în mod obișnuit acasă.

De obicei, mă duc la restaurante noi sau la cele pe care nu le-am frecventat și aleg combinațiile cele mai ciudate. Dacă vrei să mănânci ceva bun, scoți mai mulți bani din buzunar. E absolut normal să încerci să experimentezi la acest nivel”.

Levi a început să lucreze la 20 de ani. Spune că încearcă să țină pasul cu noutățile.

Primii în sport! Primii în producție! Sportul în comunism și atletul român multilateral dezvoltat

În acele vremuri biblice, în patria anilor '70, se dezvolta frenetic sportul de masă, pe model sovietic. Drept încurajare, orice sport era gratis, chiar și tenisul. Trebuia doar să te apuci. Apoi să te ții. Dacă erai cu adevărat remarcabil, treceai în altă ligă, profesionistă. Dar cum ideea de profesionism era asociată cu vechiul regim dușman burghezo-moșieresc, toți sportivii țării se prefăceau că sunt simpli amatori-muncitori, care practicau sportul doar așa, de plezir, după serviciu și niciodată în timpul lui.

Ce faci în weekendul 21-23 februarie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de început de primăvară în București, Festivalul Designerilor și Artiștilor din Transilvania în Cluj-Napoca, Harababura Fair în Timișoara și Classix Festival în Iași. Tu ce faci în weekend?

„Ca în orice altă meserie, trebuie să încerci să evoluezi. M-a pasionat de mic bucătăria, dar și acum încerc să învăț mereu. Am început, normal, ca ajutor de bucătar, apoi am fost pizzer, făceam 170-200 de pizza pe zi, apoi m-am ambiționat să trec la bucătărie.

Am furat meserie, am căutat să înțeleg perspectiva celor mai experimentați ca mine, să-i respect și să muncesc pentru a-mi îmbunătăți tehnica în bucătărie”.

Levi a revenit în România după ce și-a reîntâlnit prima dragoste, pe Laura. O cunoscuse la 16 ani și îi adresase formula magică: „Vrei să fii prietena mea?”. A durat o lună.

De atunci au trecut 12 ani, s-au regăsit și au decis să se mute împreună.

„Am venit într-un concediu din Londra, ne-am întâlnit și am rămas împreună. A fost prima mea iubire și pentru mine a însemnat mult. Nu cred că ea știa cât de mult. Acesta a fost motivul pentru care am insistat să ne reîntâlnim, să-i spun exact asta, cât de mult a însemnat pentru mine”.

Pentru cititorii PressOne, Levi are o rețetă de scoici Saint Jacques cu piure de dovleac, cu indicații pentru o porție. Va trebui să o adapteze pentru două.

Scoici Saint Jacques cu piure de dovleac

Ingrediente pentru o porție:

– 70 de grame de scoici Saint Jacques
– 100 de grame de linte verde fiartă
– 300 de grame de dovleac
– 50 de grame de chorizo
– 20 de grame de miere
– 30 de grame de ceapă albă
– 30 de grame de unt
– 20 de mililitri de coniac
– 20 de mililitri de suc de portocale
– 30 de mililitri de supă bază de creveți
– sare de mare, piper, ulei, usturoi, chilli, pătrunjel, germeni de mazăre.

Mod de preparare

Dovleacul: Se unge dovleacul cu miere, se condimentează cu sare și piper, se înfoliază în staniol și se pune în cuptor 45 de minute la 175 de grade. După ce dovleacul este copt, se blenduiește împreună cu sucul de portocale, unt, sare și piper după gust.

Lintea: Se pune o tigaie cu ulei la încins, se adaugă ceapa tăiată mărunt și se lasă la călit împreună cu chilli, după care se adaugă usturoiul și se stinge cu coniac. După ce coniacul se reduce puțin, se adaugă lintea și supa bază de creveți. Se lasă la redus până scade zeama și se adaugă unt și pătrunjel.

Chorizo: Se taie pe diagonală două felii subțiri de chorizo și se pun pe grill până devin crocante.

Saint Jacques: Se pun scoicile pe un șervet de hârtie și se lasă până se absoarbe toată apa din ele. Se pune o tigaie cu puțin ulei la încins, se adaugă scoicile și se lasă 3-4 minute, față-spate, până când prind o crustă maronie. Se condimentează cu sare și piper și la final se adaugă puțin unt.

Preparatul se ornează cu germeni de mazăre.

Vă dorim poftă bună!

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€