Klaus Iohannis, la UBB: România a fost prea mult timp băiatul bun și harnic, dar care nu se prea aude

Bianca Felseghi

Senior Editor

De Ziua Internațională a Studentului, președintele Klaus Iohannis a participat joi, 17 noiembrie, la o dezbatere organizată de un think tank care activează la Facultatea de Studii Europene (FSE) a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj.

Grupul de reflecție „Citadel”, condus de conferențiarul universitar Valentin Naumescu (fost secretar de stat în Ministerul de Externe), l-a provocat pe șeful statului la o discuție cu studenții pe tema „Uniunea Europeană între dezintegrare și reformare. Contribuția României la consolidarea construcției europene”.

Klaus Iohannis a răspuns mai bine de o oră întrebărilor primite din sală, după ce a mărturisit că, în calitate de absolvent al Facultății de Fizică a UBB, nu își închipuise că va ajunge să stea în fața studenților „discutând lucruri importante, d-apoi să și vorbesc ceva deștept despre Uniunea Europeană„.

Am transcris câteva dintre cele mai bune întrebări primite de la studenții FSE, precum și răspunsurile președintelui.

*

Vlad Subac (masterand): Cum va acționa România, politico-diplomatic, pentru a se apropia de nucleul dur franco-german al UE?

Klaus Iohannis: Este o temă care ne preocupă foarte mult și pe mine, și pe cei din echipa mea, dar și pe cei din Ministerul de Externe. România are o situație bună, aproape aș putea să spun foarte bună.

În contextul ultimilor ani și cu schimbările politice care au avut loc în Europa, România a ajuns să fie un pol de stabilitate în această regiune în care trăim, o țară care nu doar că a dovedit că știe să-și gestioneze propriile probleme interne, cu toate discuțiile generate de campaniile electorale, ci o țară cu creștere economică stabilă.

Datele macro sunt extraordinar de bune, reușim chiar să fim o țară care generează stabilitate și pentru regiunea din jur.

Această situație și această poziție a României trebuie să le exploatăm cu înțelepciune, pentru a ne poziționa în așa fel încât integrarea profundă a României în UE să nu rămână doar un deziderat scris în toate strategiile și în multe lucrări de specialitate, ci să devină o realitate. Am făcut pași buni în această direcție.

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

În primul rând, trebuie să constatăm că prea mult timp am jucat, așa, un fel de băiat bun și harnic din clasă, dar care nu prea se aude. Ne-am făcut temele, am fost cuminți, ne-am conformat.

Acum, lumea așteaptă deja altceva. Așteaptă să devenim parte activă, să fim proactivi, nu reactivi. Putem să devenim proactivi, dacă, de exemplu, ne implicăm în acest proces de reflecție: cum trebuie să fie Uniunea Europeană a viitorului, pentru a face față problemelor, pentru a rezista și a se întări?

În această fază suntem acum. Trebuie să materializăm această preocupare. A doua linie de acțiune trebuie să fie în zona administrativ-funcționărească. Peste 2 ani, la 12 ani de la integrare, vom avea prima dată ocazia să conducem Consiliul UE.

Pare o chestiune destul de simplă, adică mergem și prezidăm niște ședințe. În realitate, e foarte-foarte complicat, e foarte mult de lucru. Nu trebuie să fim doar fizic acolo, trebuie să venim și cu un concept pentru fiecare chestiune care urmează să fie discutată. Avem o șansă bună.

Trebuie să relaționăm și cu vecinătatea și, în general, cu politica globală. E natural și chiar se așteaptă de la noi să fim foarte activi în zona gestionării vecinătății estice, în gestionarea conflictelor care, din păcate, sunt numeroase în zona noastră.

Decât să nu facem nimic, mai bine ne implicăm în pacificare, unde România are experiență și trebuie să își dovedească viabilitatea ca actor.

„Prea mult timp am jucat, așa, un fel de băiat bun și harnic din clasă, dar care nu prea se aude.”

Președintele Klaus Iohannis

*

Mihaela Vidran (studentă în anul III): Cum se va poziționa România dacă, la viitoarele discuții privind continuarea aplicării sancțiunilor pentru Rusia, se va forma o masă critică care va dori ridicarea acestor penalizări?

Klaus Iohannis: Poziția noastră rămâne fermă: suntem pentru continuarea sancțiunilor, atâta timp cât nu sunt puse în aplicare și nu se respectă acordurile de la Minsk.

Este vital ca mai întâi ce s-a convenit la Minsk să fie respectat, pe urmă putem începe să discutăm despre reducerea graduală sau totală a sancțiunilor. Aceasta e poziția noastră, independent de ce spun alții. Nu sunt, momentan, semne că s-ar forma un grup mare care nu dorește continuarea sancțiunilor.

Este un fapt că în Uniune sunt țări membre care au rămas ferme pe poziția pe care, de exemplu, România o are, alții care sunt de părere că s-ar putea să fie bine să mai discutăm. Până în momentul de față, nimeni nu a propus efectiv să se renunțe la anumite sancțiuni, cele care sunt în vigoare.

„UE nu își folosește eficient resursele militare.”

Andreea Stretea (masterand): Cum vedeți, ca președinte al unei țări atlanticiste, noua inițiativă franco-germană de a crea o apărare comună europeană, după ce un proiect similar a eșuat în anii ’50?

Klaus Iohannis: Această discuție are foarte mult sens și trebuie purtată. Din păcate, unele chestiuni au fost eronat traduse sau eronat comunicate. Nu există intenția de a crea o armată europeană.

O armată europeană ar însemna ca fiecare stat să cedeze din nucleul suveranității sale. Să o dea în subordinea cui? Nu există o entitate suficient de legitimată politic în Europa pentru a conduce o armată.

Nu putem vorbi despre așa ceva. Pe de altă parte, luând împreună tot ce au țările europene, ca sisteme de apărare, și resurse umane, și logistică, și armament, e foarte mult. Și totuși, nu folosim eficient aceste resurse militare.

Uitați-vă la Siria. Mie mi se pare că nu suntem acolo unde trebuie să fim. UE este cel mai apropiat actor global de Siria, și ce facem? Participăm la discuții. Eu cred că ar trebui să participăm cu un pic mai mult decât cu discuții, să putem impune punctul de vedere în chestiuni care ne afectează direct.

Ultimul val de migrație a apărut din cauza războiului din Siria. Că au fost și alte motive secundare care au dus la înălțimea acestui val, asta e altceva. Ar fi bine să fim în situația să putem interveni acolo unde apar situații de criză sau conflictuale. Nu vrem o abordare care vine în concurență cu NATO.

„Cetățenii moldoveni trebuie să-și dea seama că România nu e o țară care vrea să cucerească Moldova sau s-o ocupe, ci țara care vrea să îi întindă o mână.”

*

Nicoleta Vulpe (studentă în anul III): În relația cu Republica Moldova, care are un nou președinte, cum apreciați evoluția parteneriatului estic?

Klaus Iohannis: Am discutat în CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Ţării – n. r.) relațiile pe care România le întreține în ultimele decenii cu Republica Moldova și felul în care s-au produs anumite rezultate. Sau nu s-au produs.

Am ajuns la concluzia că trebuie să schimbăm paradigma. România și Republica Moldova au o relație privilegiată, pe care vrem să o păstrăm și să o protejăm.

Este ceva ce eu repet la orice discuție cu alți lideri din lume: România are dreptul și insistă să păstreze o relație specială cu Moldova. Dar trebuie să avem, în secolul XXI, și un fundament solid.

Asta înseamnă, după părerea mea, un fundament instituțional. Asta înseamnă că trebuie să sprijinim instituțiile din Moldova să devină mai performante, mai puternice, mai reprezentative și să lucreze mai transparent.

România trebuie să se implice în economia Moldovei, dar nu să încercăm să dirijăm noi ce se întâmplă acolo, ci trimițând investiții în Moldova, realizând, de exemplu, conexiuni energetice cu Moldova, pentru a le ușura puțin dependența față de unicul furnizor pe care îl au acum.

Una peste alta, dorim și o vom face – vom sprijini Moldova pentru a deveni mai stabilă, mai solidă. Nu dorim să sprijinim anumite persoane din Moldova.

Acest lucru a fost, după părerea noastră, una dintre probleme. De multe ori, din România au fost sprijinite anumite persoane din Moldova, care pe urmă au performat sau nu.

Vrem să colaborăm în continuare cu Moldova, în interesul cetățenilor Moldovei. Credem că aceasta este calea prin care putem să-i facem pe cetățenii moldoveni să-și dea seama că România nu e o țară care vrea să cucerească Moldova sau s-o ocupe, ci țara care vrea să îi întindă o mână.

Gabriel Gherasim (lector universitar la UBB): Care este prognoza dumneavoastră privind evoluția relațiilor dintre UE și SUA?

Klaus Iohannis: Relațiile dintre cei doi parteneri vor fi parțial redefinite, parțial schimbate, dar asta nu înseamnă neapărat că pot fi mai proaste. Aș intra un pic în detaliu în două zone care definesc felul în care vedem aceste relații: prima zonă este, evident, NATO. Bănuiesc că la asta v-ați referit. Există preocupare pentru ce vor face SUA în NATO de acum înainte.

Eu cred că vor juca în continuare același rol pe care l-au jucat și până acum, acela de cel mai mare membru NATO, cu cea mai mare implicare în foarte multe zone, și conflictuale, și neconflictuale.

Știți bine că, în campania electorală, politicienii fac anumite afirmații pentru a șoca, pentru a atrage atenția. De multe ori, după câștigarea alegerilor, aceste declarații se mai nuanțează. Când pe-atunci candidatul Trump s-a referit la NATO, eu am înțeles că a spus cam același lucru pe care l-am susținut și noi, constatând că, în ultimele decenii, foarte multe țări și-au redus bugetul pentru apărare, crezând că, după ce URSS a încetat să existe, lucrurile pe glob se liniștesc, nu mai e nevoie de armată, nici de apărare.

Este, din păcate, o eroare. Cu toții ne-am bucura să nu mai existe războaie. Este absurd să stăm noi, țările dezvoltate, fără sisteme de apărare permanente și performante, pentru că am ajunge la mâna unora care nu sunt nici dezvoltați, nici bine intenționați.

Vă amintiți că, în ianuarie 2015, eu am propus partidelor să creștem alocarea bugetară la 2% din PIB pentru apărare.

Exact același lucru l-a spus și candidatul Trump. Că toată lumea ar trebui să-și aducă aportul de apărare la cota stabilită împreună. Aceasta a fost nota în care am citit declarația. Cred că e bine să le reamintim unora dintre prietenii și aliații noștri că, într-adevăr, fără a cheltui pentru apărare nu poți să fii performant.

Cu NATO nu sunt îngrijorat deloc, ba chiar cred că această mică scuturare să îi trezească pe unii care s-au bazat prea tare doar pe intervenția altora.

A doua zonă de interes este TTIP-ul. Eu nu cred că se va încheia în următorii ani. Nu doar fiindcă se schimbă abordarea din partea SUA. Dacă ați urmărit discuțiile pe CETA, ați văzut că cel mai mult s-a schimbat abordarea pe partea europeană, CETA fiind acordul cu Canada.

Din ce în ce mai mulți actori europeni se arată reticenți față de astfel de înțelegeri și atunci chiar îmi permit să spun că au fost bucuroși că partea americană nu e foarte dornică să continue, fiindcă, altfel, ei ar fi trebuit să recunoască asta.

Cred că TTIP-ul nu va înregistra progrese. Asta nu înseamnă că relațiile dintre UE și SUA nu vor crește și nu vor funcționa. Nu văd niciun motiv acum să ne îngrijorăm peste măsură.

*

Ioana Trușcan (student la Relații Internaționale și la Studii Europene): Credeți că posibila ieșire a Marii Britanii din UE va accelera integrarea fiscală a celorlalte state sau o va încetini? 

Klaus Iohannis: Brexit-ul în sine e un accelerator sau un catalizator, atât pentru oportunități, cât și pentru chestiuni problematice. Brexit-ul nu s-a produs, nu s-a notificat, dar deja produce urmări, care, în majoritate, dacă vrem să fim cinstiți, nu sunt neașteptate.

Eu mă număr printre optimiști în Consiliul European și spun că sunt oportunități aici pentru noi, ca români, să le vedem, să profităm de ele. Dacă e să fim realiști, sunt și foarte multe probleme care nu au apărut datorită Brexit-ului, dar care au fost, datorită lui, repuse pe tapet. Ele sunt legate de suveranitate și de libertățile fundamentale, în special de libera circulație a forței de muncă.

Cei din Marea Britanie au împachetat chestiunea suveranității într-o discuție legată de parlamentarism, dar, în fond, este veșnica problemă de suveranitate. Ne străduim cu toții să îi ajutăm pe cei care merg mai încet sau acceptăm ideea unei Uniuni pe mai multe viteze?

Sunt chestiuni care nu se discută cu prioritate – și asta este păcat. Trebuie să găsim soluții la ele, căci altfel nu vom putea face pași nici în celelalte chestiuni.

Bunăoară, discuția despre suveranitate a adâncit o falie care apăruse pe fondul gestionării migranților, falia dintre Est și Vest, unii care nu au vrut să primească migranți, alții care au dorit împărțirea între toate statele și dacă reducem problema la esența ei e vorba tot de suveranitate.

Vrem o Uniune profund integrată sau o uniune de state? Aceste lucruri sunt în discuție, iar opinia României este că UE trebuie să fie mai integrată. Nu cred că Brexit-ul va duce la ruperea Uniunii.

Iulia Didiu (masterand, anul II): Cum apreciați șansele României de a intra în Schengen, având în vedere progresul înregistrat?

Klaus Iohannis: E o problemă mai veche, o problemă care a fost rezolvată greșit. Nu a fost vina noastră, alții au greșit. S-a transformat dintr-un proiect care a creat foarte mult optimism în România, într-un proiect care creează discuții contradictorii și nemulțumire.

Schengen e o înțelegere tehnică, nu politică. România a îndeplinit încă din 2011 criteriile pentru a deveni parte a spațiului Schengen, doar că unii au transformat discuția într-una politică. S-a legat problematica Schengen de MCV, or una e una, alta-i alta.

MCV este o altă chestiune care generează destul de multă nemulțumire în România, fiindcă progresele României sunt evidente, măsurabile și recunoscute de cei care ne vizitează.

Sunt unii actori europeni care cred că România nu e suficient de coaptă, dar noi credem că suntem. Faptul că nu suntem în Schengen nu ne descurajează instituțional și nici nu ne strică.

România acționează ca un membru de facto Schengen. În chestiunea migrației, cert, n-a fost un dezavantaj că nu am fost în Schengen, dar cred c-am fi gestionat situația bine și dacă am fi fost.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€