Jurnalistă din Kiev: "Credem că țările NATO ar trebui să facă mai mult. Acum ne simțim lăsați de izbeliște"

În seara zilei de 24 februarie, PressOne a intervievat o tânără jurnalistă din Kiev pentru a înțelege cum se vede conflictul prin ochii cuiva care face presă în Ucraina. Și pentru că Rusia nu este o țară tocmai prietenoasă cu jurnaliștii critici la adresa Kremlinului, am hotărât să-i protejăm identitatea și să-i folosim doar prenumele. 

Pe la prânz, când îi scriu prima oară Yanei, jurnalistă independentă din Kiev și colaboratoare a publicației Babel.ua, îmi spune că situația din țară nu e deloc roz. Ea și familia ei urmează să se mute în suburbii. Locuiesc în Borîspil (un soi de Otopeni ucrainean), aproape de cel mai mare aeroport internațional al țării.

„Ne vom adăposti într-un sat din apropiere. Rușii sunt aproape și suntem foarte îngrijorați. Momentan, încercăm să gestionăm situația cât de bine putem”, îmi scrie Yana, cu promisiunea că ne vom auzi odată ce ea și familia ei sunt în siguranță. „Nu e cel mai grozav loc, dar nu are valoare strategică, deci cred că vom fi ok”, îmi spune câteva ore mai târziu, din camera unui hostel cu pereți tapetați, situat într-o localitate limitrofă a Kievului. 

Reporter: Ce crezi că urmează în zilele următoare? Crezi că rușii vor intra în oraș pentru a-l înlătura pe Zelenski?

Yana: Cred că ăsta e obiectivul lor ultim, da. Dar în Ucraina nu credem că vor avea succes, nu vrem să aibă succes, nu vrem să credem în asta. Pentru că avem o armată puternică și credem că va rezista destul de bine. Am reușit să luptăm, să respingem multe atacuri grele ale armatei ruse. 

Au încercat forțele ruse să ocupe aeroporturile din jurul Kievului?

Eram pe drum când au încercat să preia aeroportul Antonov, n-am urmărit știrile live. Eu locuiesc în partea de est a Kievului, lângă aeroportul Borîspil, aeroportul internațional. Cred că vor încerca să pună mâna și pe el. Sigur o vor face, de fapt. Pe 24 februarie m-am trezit în zgomot de bombardamente aeriene, era patru dimineața și am auzit 4-5 explozii foarte puternice. Din câte știu, n-au avut succes, deci Borîspil e încă ok. Dar ne temem că vor urma și altele. Sperăm la ce e mai bun, dar nu excludem cel mai negru scenariu. 

Când ai plecat tu, erau mulți civili care părăseau Kievul? 

N-aș zice. Bineînțeles, fiecare persoană alege ce vrea. Dar majoritatea prietenilor mei au rămas în Kiev. Cred în armata noastră și capacitatea ei de a apăra orașul. Cel mai teamă le este de bombardamentele aeriene: când aud zgomotul sirenelor, fug către adăposturi, lucru care uneori e destul de dificil. De exemplu, un prieten locuiește la doi kilometri distanță de un astfel de adăpost. Și e destul de greu să ajungi acolo la timp, e o situație în care fiecare minut pierdut pe drum contează.

Tu de ce ai hotărât să părăsești orașul?

Pentru că locuiesc lângă cel mai mare aeroport al țării și momentan nu este folosit pentru zboruri civile, dar nu am putut exclude scenariul în care Rusia va încerca să-l distrugă. Era destul de periculos să rămân în zonă. Așa că am hotărât să părăsim orașul pentru o noapte, să vedem cum evoluează situația. 

Guvernul ce v-a recomandat să faceți?

Ne-a sfătuit să stăm calmi, să vedem care-s cele mai apropiate adăposturi și să ne refugiem acolo, în caz de ceva. Și să avem la noi haine, mâncare, medicamente. De asemenea, am fost îndemnați să urmărim paginile oficiale ale statului, să rămânem informați, dar să nu ne panicăm.

Există, momentan, riscul ca Ucraina să nu-și mai poată hrăni populația?

N-aș zice. Momentan, magazinele sunt full și nu văd mulți oameni panicați în privința asta. Supermarketurile și magazinele mai mici sunt în continuare deschise, la fel și farmaciile. Toate serviciile esențiale de care are nevoie o țară funcționează în continuare. Bineînțeles, câteva companii de IT și câteva agenții de marketing se gândesc probabil să ia o pauză, își evaluează opțiunile.

Eu, de exemplu, în paralel cu freelancingul pe care-l fac pentru Babel, lucrez pentru o companie IT care a luat pauză. Înainte să fiu freelancer, am fost corespondentă full-time pentru Babel, iar recent am reluat colaborarea, am simțit că e de datoria mea să fac tot ce-mi stă în putere pentru a-i ajuta pe oameni să rămână informați. 

Spune-mi puțin despre civilii înarmați din Ucraina.

Câțiva civili s-au înarmat chiar înainte de a începe războiul.

Unii au învățat să folosească o armă participând la cursuri private, pe bani, alții au fost instruiți de armată, prin programe speciale de apărare civilă. Au făcut asta pentru că știau că o invazie este posibilă.

Mulți dintre noi nu voiam să credem în asta, am sperat până în ultimul moment că Putin nu este totuși atât de nebun încât să atace.

Dar mulți dintre prietenii mei, mai ales printre programatori, știau că e un scenariu posibil, așa că s-au înarmat dinainte, pentru că-și permiteau să cumpere arme. 

A existat un val de înrolări în armată și înainte de mobilizarea generală pe care o vedem acum?

Mulți tineri s-au înrolat fără ca armata să fie obligatorie. Înainte de război, mulți dintre ei erau încurajați de guvern să facă asta, dar fără să-i forțeze cineva. Nu-i oprea nimeni pe stradă ca să le spună că trebuie să intre-n armată. Dar mulți tineri sunt patrioți și s-au înrolat pe cont propriu încă din 2014, când Rusia a anexat Crimeea și a ajutat așa-zisele separatiste din Doneţk și Lugansk. 

A fost un moment foarte dureros în istoria țării noastre. Așa cum îi place lui Putin să spună acum, noi chiar credeam că Rusia e prietena noastră, că e incapabilă să facă așa ceva. Iar în 2014 am văzut o Rusie dornică de cucerire și distrugere. Din cauza asta, mulți au hotărât atunci să intre-n armată.

Iar în ultimele luni și săptămâni, când SUA a început să vorbească pentru prima oară de posibilitatea unui război, mulți oameni n-au vrut din nou să creadă. Inclusiv forțele noastre armate erau sceptice, dar odată ce au început să apară tot mai multe informații, tot mai multe imagini din satelit cu trupele rusești de la graniță, mulți s-au hotărât că e timpul să ne apărăm. Iar cei care nu s-a înrolat, au donat bani, au încercat să ajute prin alte mijloace. 

Dar tu, personal, când te-ai dus la culcare în noaptea dintre 23 și 24 februarie, te-ai așteptat să te trezești într-o țară invadată? 

Știam că se poate întâmpla. A fost greu să merg la culcare în noaptea trecută. Am stat trează până la 3 dimineața, pentru că, lucrând ca jurnalistă, văzusem rapoarte ale agențiilor de securitate care spuneau că e posibil ca Rusia să atace în cursul nopții.

Mi-am pus ceasul să sune la 5 dimineața, pentru că atunci spuneau rapoartele că s-ar putea întâmpla, și chiar așa s-a întâmplat, invazia era deja în desfășurare când m-am trezit din cauza exploziilor din jur. Tot a fost surprinzător, pentru că o părticică din mintea mea îmi spunea că e imposibil, că nu se va întâmpla niciodată așa ceva. 

Adică, sunt pe jumătate rusoaică, am crescut cu ideea că rușii sunt prietenii noștri. Că sigur, Rusia e condusă de un nebun momentan, dar că rușii per ansamblu nu vor susține niciodată o astfel de invazie. Dar acum vedem că mulți dintre ei au tăcut din gură, n-au făcut nimic.

În același timp, cred că mulți dintre ei nici nu știu ce se întâmplă mai exact, pentru că televiziunile la care se uită le-au băgat în cap ideea că Ucraina e o țară ostilă, că mereu e vina noastră când se întâmplă ceva. Dacă asculți discursul lui Putin de acum câteva zile, înainte de a invada, vei auzi afirmații pline de ură, o ură de neimaginat până acum. A spus, practic, că Ucraina n-ar trebui să existe, că e o națiune inventată. 

Cum rămâne cu rușii care locuiesc în teritorii controlate de Ucraina? Și ei cred propaganda putinistă?

Cei de aici știu ce se întâmplă, că Putin spune minciuni. Am multe cunoștințe ruse și toate cred că e nebun. Singurii care-l cred sunt probabil uniii dintre cei care locuiesc în Donețk și Lugansk, poate și cei din Crimeea. Totul din cauza propagandei. E atât de simplu.

Cum se simte să fii jurnalist în momentul ăsta, ținând cont că Ucraina e invadată de o țară nu tocmai prietenoasă cu presa?

Nici nu m-am gândit la asta. Din punctul meu de vedere, nu va putea să lupte cu noi toți.

În Ucraina trăiesc foarte mulți jurnaliști independenți, are o societate civilă puternică și o comunitate foarte patriotică. Când Putin vorbește de naziști, se referă la noi toți, oameni care suntem patrioți și vrem să trăim într-o țară care nu depinde de influența Rusiei. Nu ne este teamă de el, facem fiecare tot ce putem ca să rezistăm.

Din nou, Putin nu se poate lupta cu noi toți, Ucraina e o țară foarte mare. Chiar dacă reușește să cucerească teritoriul, nu va putea să-l controleze, pentru că sunt o grămadă de oameni dispuși să riposteze. 

De ce crezi că încearcă Putin să îi portretizeze pe ucraineni drept naziști?

E o strategie simplă. Vrea să îi dezumanizeze pe ucraineni în ochii rușilor. Să fim considerați inamicii supremi. Pentru ca soldații ruși să nu ne vadă drept oameni, când vin aici. Probabil că mulți dintre ei asta cred, că vin să-i elibereze pe vorbitorii de rusă din Ucraina. Dar nu au pe cine să elibereze. În Kiev sunt mulți vorbitori de rusă și nimeni nu le spune să vorbească doar ucraineană. 

Există însă voci pro-Rusia în rândul clasei politice?

Multe dintre vocile pro-Rusia din țară au părăsit țara. Avem un partid care se numește „Platforma de opoziție – pentru viață”. Au relații foarte bune și strânse cu afaceriști și oligarhi din Rusia. Mulți au părăsit țara înainte să aibă loc invazia. Amuzant e că unii nu au fugit în Rusia, s-au dus în Europa. Restul politicienilor, deși nu-s mereu pe aceeași lungime de undă, sunt uniți în susținerea lor pentru președinte. Știu că în situații ca cea de acum, nu ne permitem să ne ciondănim între noi. Trebuie să face tot ce ne stă în putere ca țara să reziste atacului. 

Ce spui de propunerea ca Ucraina să rămână „țară neutră”?

Am fost neutri pentru mult timp. Înainte de 2014, Ucraina era o țară neutră. Nu exista o dorință puternică să intrăm în NATO. Mulți locuitori ai țării nu credeau că e nevoie de așa ceva. Își spuneau că deja avem parteneri puternici, că avem Rusia și alte țări care au făcut parte din Uniunea Sovietică. S-a schimbat totul în 2014, când Rusia a anexat Crimeea. Abia atunci au început ucrainenii să creadă cu adevărat în NATO, în speranța că apartenența la alianță ne va proteja de ambițiile imperialiste ale vecinilor.

Cât timp crezi că va trebui să mai stai departe de Kiev?

Nu știu exact. Vom mai monitoriza situația câteva zile și vedem apoi. Nu știu când se va opri, dacă se va rezolva în vreun fel. Cred că Rusia va propune ceva, dar nu cred că Zelenski și guvernul său vor pica de acord. Iar Putin nu va avea niciodată susținere din partea ucrainenilor, chiar dacă guvernul, prin absurd, va accepta vreodată termenii Rusiei. 

Te-ai gândit vreo clipă să părăsești țara?

Da, nu exclud asta, pentru că nu știu cum va evolua treaba. Credem și sperăm că armata e puternică și va rezista. Dar, pe de altă parte, Rusia are un background tehnic superior. Are rachete, avioane.

Sigur, Occidentul ne-a oferit arme și echipamente pentru a ne apăra țara, dar nu cred că e de ajuns. Fiecare ucrainean crede că țările NATO ar trebui să facă mai mult. Când cineva din Vest spune că e foarte îngrijorat, noi râdem. E o glumă. Ce utilitate are îngrijorarea lor? Suntem recunoscători țărilor care au trimis arme, dar vrem ca NATO să fie mai fermă. Nu știu, să pună la cale o misiune de menținere a păcii, o misiune umanitară. Pentru că acum ne simțim lăsați de izbeliște.

Vestul pare speriat de Putin, și înțeleg de ce, că are arme nucleare. Dar nu cred că va apela vreodată la ele. 

Dacă Europa tace acum, ce se întâmplă mai departe? Cine urmează? Letonia? Polonia? Dacă te uiți la cerințele sale, vei vedea că el vrea ca NATO să plece din Polonia și alte țări care s-au alăturat alianței după ‘97. Cred că dacă Biden ar vrea să facă mai mult, ar putea s-o facă, nimeni nu l-ar opri.

Înțeleg că trebuie să urmeze interesul național al Americii, dar cred că toată situația asta îl face să pară slab. Nu vrem ca America să lupte neapărat în locul nostru. Dar credem că ar ajuta să existe o forță care să monitorizeze fiecare abatere de la acordurile trecute dintre Rusia și Ucraina. Dacă ar exista o misiune de felul acesta, Putin s-ar gândi de două ori înainte să facă ceva, pentru că ar însemna să înceapă un alt război, unul pentru care nu este pregătit.