Jurământul deținutului Cherecheș

Codruţa Simina

Redactor

În sala Europa a Primăriei Baia Mare, imnul României cade greu peste falduri tricolore. Rafale de click-uri din aparatele de fotografiat umplu aerul cu gloanțe de lumină.

În centrul atenției, Cătălin Cherecheș trimite priviri și ocheade care i se descolăcesc de pe chip cu lentoarea precisă a constrictorului flămând.

A fost adus de la Penitenciarul Gherla, unde este deținut din aprilie, pentru a depune jurământul de primar.

Calitatea sa de surprins în flagrant în timp ce lua mită chiar în biroul de la Primărie s-a întrerupt exact cât să-i permită să rostească, sprijinind mâna stângă pe Biblie și Constituție, aceste cuvinte:

„Jur să respect Constituția și legile țării…”.

În dreapta lui, Preasfințitul Iustin Sigheteanul își reazămă palmele de un volum al lui Nicolae Steinhardt și aprobă pios în bărbie.

„Priviți mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine”, răsună în sala Europa. De afară, prin peretele de termopan răzbat zeci de voci – bunici și bunicuțe –, într-un ropot de tânguiri și isterie: „Lăsați primarul să vină la noi!”

Pentru o secundă, obiectivul aparatului foto ar fi putut imortaliza nașterea unei mitologii, venită la pachet cu o altă separație a puterilor în stat – Biserica și Politica unite împotriva Justiției. Și-n loc de celebra alegorie moarte – nuntă, una complet nouă: pușcărie – botez.

Balada lui Cherecheș are și timeline-ul ei.

10.29

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Sala Europa are două intrări. Cea din dreapta e decupată într-un perete învelit în draperii albastre. Dă în curtea din spate a Primăriei – și pe aici va intra Cătălin Cherecheș, adus sub pază din celula sa de la Gherla, pentru a depune jurământul în fața noului Consiliu Local Baia Mare.

La intrarea din stânga, poliția locală, coordonată impecabil, a construit un culoar din gărdulețe albastre – genul acela care, la proteste, delimitează oamenii de oficialități. Pe culoar nu are acces decât presa.

Se probează microfonul: Doi, zece, doi, zece!. În timp ce gărdulețele albastre de afară devin sprijin pentru tot mai mulți băimăreni adunați să-și ovaționeze alesul, înăuntru boxele emană acorduri calde: Nicole Kidman și Robbie Williams, Somethin’ stupid.

10.45

Un angajat al Primăriei sfătuiește poliția locală, cablată până-n dinți, să supravegheze accesul în sală.

Subordonații primarului-care-încă-nu-e-primar se tem să nu apară vreun eveniment neprevăzut, vreo răzmeriță – caz în care tot evenimentul va fi întrerupt, iar Cherecheș va fi „extras” și transportat înapoi la Gherla.

„Să treacă ziua de azi cu bine. Doamne-ajută”, murmură șeful Poliției locale, cu casca operativă implantată în ureche.

11.00

Gărdulețul albastru e înconjurat deja de zeci de admiratori ai lui Cherecheș, majoritatea pensionari. Unii au adus flori, alții, nepoți.

„Prea multă Securitate! Ne conduc Serviciile și DNA-ul, nu poporul și voința lui. Poporul știe cel mai bine ce e bine pentru el”.

Un cetățean revoltat, bine situat în pensie, rezumă ce poți auzi ore-n șir, seara, pe câteva posturi de televiziune.

Opinia lui trece prin mulțime ca o adiere dulce, înviind conștiințele într-o vociferare amplă.

„A doua Olandă este Baia Mare. Nu mă interesează nimic, numai Omul!”, declamă o doamnă cu păr cărunt. „Am votat faptele lui!”, o secondează alta. Și plusează: „Să-l aducă aici pe ăla care i-o dat bani! Să-l aducă aici pe Iuda!” (Se referă la Cristian Șpan, cel care i-a oferit mita lui Cherecheș.)

Apoi, pensionarii se întorc către camerele de luat vederi: „Să țineți cu el! Vă mulțumim!”

11.15

„După pui de moroșan, daaa’ după pui de moroșan/ Să nu dai cu bolovan, să nu dai cu bolovan!” – o voce puternică și tânără se lansează scurt în eter, acoperind mulțimea. Apoi schimbă, repede, piesa: „Fie să renască numai cel ce har are de-a renaște, curățit prin jar”.

Se oprește la fel de repede precum s-a pornit. Polițiștii locali ne fac semnul acela cu arătătorul rotit în jurul urechii: ninonino. Cantautoarea pare să fie cunoscută.

Gupul de susținători, ajuns de-acum pe la 100 de pensionari, începe să scandeze: Li-ber-ta-te! Cherecheș, nu uita, Baia Mare e a ta!

Unele doamne încep să lăcrimeze. Altele țipă furioase. Senzația e asta: dacă, prin minune, ar apărea câțiva mineri, doamnele ar ști să le indice cui să-i bage mințile-n cap.

Se scandează: „Șapte-zeci-la-su-tă! Șapte-zeci-la-su-tă!”. Prin mulțime, o bătrânică țipă: „Unde-s voturile noastre?! Ce-ați făcut cu ele?!”

Citești ură pe fețele lor, dar și un soi de neînțelegere istorică, o frică prelungă hrănită zi de zi, în singurătate, în fața televizorului. Te îngheață.

Când ți-ai sunat ultima dată părinții sau bunicii, să-i întrebi dacă se simt importanți sau fericiți?

11.30

O pereche de mâini noduroase albesc strângând gărdulețul. „Să vie, să vie aici, să-l vedem! De ce nu ne lasă să-l vedem?” – continuă obsesiv.

Tânguiala îmi desprinde din memorie o bătrânică asemănătoare, la un miting al lui Traian Băsescu din timpul primei suspendări. Strivită între mulțime și un gărduleț identic, a rezistat zeci de minute, țipând duios la fiecare replică a fostului președinte: „Să-ți ajute Dumniezău!”.

Așa arată adorația.

11.45

Înapoi în sala Primăriei, unde cântă în surdină Diana Ross și Lionel Ritchie – My endless love. Ni s-a spus de la început că, în perimetrul strâmt, marcat de o panglică albastră, vor fi doar jurnaliști.

Între timp, spațiul s-a umplut de domni și doamne, persoane importante ale urbei, nu spui cine: Emil Ambruș, fost lider UNPR, Istvan Ludescher, fost viceprimar, un antrenor de la HCM Baia Mare, precum și alți foști consilieri locali și angajați ai administrației locale.

– Nu era vorba că e fără civili?, întreabă un vechi ziarist.

– Da’ cine-i civil aici?!, răspunde interlocutorul.

12.00

Punctual, Cătălin Cherecheș intră pe ușa decupată în perdele albastre. Sala se ridică în picioare, iar aerul condimentat cu bule de transpirație coboară sub tâmple.

Alesul băimărenilor poartă tricolorul pe piept și un ceas masiv la mâna stângă. Se intonează imnul și sute de click-uri țâșnesc din aparatele fotografilor.

De pe chipul lui Cherecheș se descolăcesc priviri care înconjoară sala cu acea lentoare precisă a constrictorului flămând. La final, cu mâna stângă sprijinită pe Biblie și Constituție, jură că va respecta legile țării.

12.15

„… așa să-mi ajute Dumnezeu”.

Sala, civili și necivili, aplaudă în picioare. Cherecheș ia microfonul și se lansează într-un speech, în care amestecă de-a valma dragoste, onoare, demnitate, mândrie și curaj.

Acest om s-a trezit de dimineață într-o celulă a Penitenciarului Gherla, unde este arestat preventiv după ce a fost surprins în flagrant luând mită în biroul său din Primărie.

12.30

„Știu sigur că Dumnezeu mă va salva. Dacă n-aș avea încredere în Dumnezeu, în mine și-n băimăreni, n-aș fi depus acest jurământ”, spune Cherecheș.

Apoi deapănă epifanie după epifanie: a învățat din Noul Testament că trebuie să biruiești răul cu bine, are noroc că poate să gândească, să iubească și să fie alături de familia sa și de băimărenii lui dragi.

De afară se aud murmurele lor.

A mai rămas să vorbească Episcopul Maramureșului și Sătmarului, PS Iustin Sigheteanul. El laudă Baia Mare – un oraș civilizat, cu școli curate și fa-ti-cilități europene.

„Până la urmă, Hristos a fost în celulă cu deținuții politici. Cu părintele Nicolae de la Rohia”, adaugă Preasfințitul. Și arată sălii un volum semnat de Nicolae Steinhardt, supranumit „părintele bucuriei”.

În stânga lui, Cherecheș pare un elev fălcos cu fruntea prea înaltă.

Iustin Sigheteanul mai spune că Biserica nu se ocupă cu judecata, ci se bucură de pace socială și este un spital de vindecare a persoanei și a sufletului.

Și nu înțelegi ce caută părintele înăuntru, cu politicienii, când este atâta nevoie de el afară, cu oamenii care strigă.

Epilog

Adunarea se disipează scurt, în ropot de aplauze. Primarul, de-acum oficial, se întoarce sub escortă la Gherla. De altfel, toată procesiunea la care am asistat e o simplă formalitate pentru că, odată petrecută, duce la… suspendarea primarului de către prefect.

Afară, după gărdulețul albastru, mulțimea încă îl așteaptă pe Cherecheș. „Să vie afară! Măcar două-trei cuvinte să ne spuie!”

Când și când, oamenii huiduie câte un opozant politic al primarului. Sunt gata să adore sau să linșeze, nu există o a treia cale. Și pendulează așa încă zeci de minute.

„L-am văzut, era ok, arată foarte bine. Și era moral și foarte frumos o vorbit”, îi povestește un zdrahon unei fete palide, care zâmbește lăcrimos.

„E tot în pericol, așa a zis la televiziunea noastră, România. Și la Antena tot așa”, se sfătuiesc două pensionare cu bluzițe în volănașe.

Peste drum de Primărie, o ultimă părere dusă de vânt. „Aicia trăbă o mie de Vlad Țepeși să curețe mizeria asta. O mie! Ce-ar fi zis Ceaușescu să vadă asta…”

*

Discursul integral al primarului Cătălin Cherecheș:

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€